Motivația – ce este, câte tipuri există, lipsa motivației și cum să fii motivat în orice moment, în sfera personală și profesională + tehnici și idei care să te țină motivat

Motivația – ce este, câte tipuri există, lipsa motivației și cum să fii motivat în orice moment, în sfera personală și profesională + tehnici și idei care să te țină motivat

Motivația este acea energie care te face să vrei să îți vezi obiectivul atins. Este acel lucru care te determină să mergi mai departe atunci când totul în jurul tău îți spune să iei o pauză. Motivația este cea care face diferența între eșec și succes. Ea poate fi atât intrinsecă (pornită din valorile personale ale individului), cât și extrinsecă (determinată de forțe exterioare – cum ar fi alți oameni).

Persoanele de succes, recunoscute pentru capacitatea de a-și transforma visele în realitate, își găsesc permanent surse de motivație, pregătite pentru a le îndeplini nevoia de a avea o viață plină de semnificație. Nevoile psihologicecum ar fi nevoia de susținere, adăpost, siguranță, sănătate fizică – sunt cele mai importante. De asemenea, cruciale pentru o viață liniștită sunt și nevoia de apartenență și cea de acceptare socială. Ego-ul reprezintă un alt aspect căruia trebuie să îi acordăm atenție atunci când vorbim despre motivație, cu atât mai mult cu cât aceasta se hrănește activ cu încredere de sine, status, recunoaștere și respect. Și, în final vorbim despre starea de împlinire sufletească, unde individul reușește să își vadă concretizate cele mai profunde dorințe, să își atingă potențialul. Indiferent că vorbim de sfera personală sau de cea profesională, motivația joacă un rol extrem de important în asigurarea succesului.

motivatia - imposibilul devine posibil

Ce este motivația?

Herbert Harris în „Cele 12 legi universale ale succesului” definește motivația ca fiind inteligența care se identifică cu cele mai profunde sentimente asociate gândurilor. Acestea reprezintă aspectul subconștient al fiecărui gând conștient.  

În sine, cuvântul motivație derivă din cel mai utilizat substantiv asociat acțiunii, respectiv „motiv”. Un motiv poate fi o nevoie, o dorință, o plăcere sau orice altceva ce determină un individ să acționeze. Așadar, motivația reprezintă procesul de stimulare a oamenilor să acționeze în vederea atingerii obiectivelor.

treptele motivarii

Rolul motivației în viața noastră

Motivația este importantă pentru toată lumea. Motivația este crucială pentru viață. Nu putem trăi viața de zi cu zi și nu putem găsi forța de a depăși un moment greu și a căuta fericirea fără motivație. Ea reprezintă prezența unui scop și dorința de succes. Ca exemplu simplu, motivația ne determină să ne trezim mai devreme și să fim productivi.

Atunci când suntem inspirați, când nu ne mai putem gândi la nimic altceva și când totul pare că are sens… atunci obținem, de regulă, rezultate chiar mai bune decât ne-am așteptat și, implicit, ne crește gradul de motivație.

Întrucât trăim într-o lume în continuă expansiune și dezvoltare, este normal să ne confruntăm cu tot mai multe piedici, care să ne facă adesea să ne simțim la pământ. Unele obstacole din calea noastră sunt create de factori interni (emoții, gânduri) sau de factori externi (o societate needucată, clima, sistemul de legi). Pentru că suntem obișnuiți să ne realizăm ancore de motivație (cu alte cuvinte să ne ancorăm motivația de un lucru anume, un obiect, un gând), este important să ținem minte de cealegem să facem un lucru, să ținem minte faptul că nimic în viață nu este permanent. Trăim episoade care se derulează ciclic și ceva ce astăzi ne poate pune la pământ și care astăzi poate reprezenta sfârșitul lumii, mâine se poate să nu mai aibă nicio relevanță.

Astfel, tocmai înțelegând caracterul efemer al „tragediilor” sau al factorilor de demotivare, înțelegem că rolul motivației în viața noastră este de a ne ridica atunci când suntem la pământ și a ne arăta cerul senin, încărcat cu posibilități nelimitate. Singura limită în calea motivației o reprezintă propria noastră gândire.

„Motivația reprezintă combustibilul necesar pentru a ține motorul uman funcțional” (Zig Ziglar)

motivatia citat zig ziglar

Tipuri de motivatie și teorii motivaționale

În funcție de mediul în care sunt aplicate, indiferent că ne referim la psihologie, la relația cu sine, la relațiile intime sau la locul de muncă, există extrem de multe teorii motivaționale. Cele mai comune teorii ale motivației implică motivația intrinsecă vs. Motivația extrinsecă.

În acest sens, tipul nostru de motivație diferă în funcție de foarte mulți factori. Pornind de la credințele și valorile pe care le avem și le împărtășim cu lumea și până la nevoile noastre fundamentale, toate acestea contribuie la creșterea sau scăderea gradului nostru de motivație.

„Puterea personală reprezintă abilitatea de a acționa!” (Tony Robbins)

motivatia citat tony robbins

Motivația intrinsecă

Motivația intrinsecă pornește de la o dorință interioară pronunțată de a găsi noi provocări, de a dobândi noi cunoștințe, și de a determina șansele unei persoane de a-și atinge obiectivele personale.

Atunci când motivele sunt corecte, când ele pornesc dintr-un sentiment de iubire de sine, de împlinire, de auto-satisfacție, atunci rezultatele vor fi de lungă durată.

Ce motivează un copil să meargă mai departe, să se lupte, să se ridice atunci când învață să meargă și cade continuu? Sentimentul de competență, de auto-împlinire, de autonomie.

Este același lucru ca atunci când un om invalid continuă să găsească metode de a se ridica, a merge și a-și ascunde handicapul. Atunci când mintea și emoțiile sunt în echilibru, când ambele spun DA, atunci vorbim despre o motivație intrinsecă, pornită de la sine.

Aceasta reprezintă cea mai eficientă metodă de motivație. Dar este și cea mai greu de obținut, pentru că presupune depășirea fricilor, a obstacolelor emoționale și înlocuirea lor cu noi tipare și valori/emoții constructive.

Motivația extrinsecă

Pe de altă parte, motivația extrinsecă este energia pe care o primim din exteriorul nostru, de la o altă persoană sau o cauză externă. Spre deosebire de cazul copilului motivat intrinsec de nevoia de competență și autonomie, un copil care își face temele forțat la o disciplină care nu îl interesează absolut deloc este, și el, motivat. Diferența este că motivația acestuia este extrinsecă. Factorul motivator este în exterior. Există un motiv, iar acela poate fi frica de judecată, frica de reacția mamei, teama de a lua o notă mică, frica de a-și pierde o poziție. Deci vorbim în general de clasicul sistem de educație bazat pe recopensă și pedeapsă, despre competiție și rivalitate, faimă, ș.a.

Și motivația extrinsecă are rolul său, dar nu poate dura. Mai devreme sau mai târziu, când motivele acțiunilor noastre se găsesc în exteriorul nostru, pot fi mult mai ușor pierdute decât atunci când se găsesc în interior.

Citește și: Ce contează mai mult pentru tine? Banii sau pasiunea?

Teoria tridimensională a atribuirii motivației

În această teorie a motivației, Bernand Weiner a apreciat că există trei componente esențiale ale unui motiv, iar acestea sunt: Stabilitatea, locul de control și abilitatea de a controla.

În acest sens, stabilitatea se concentrează, în esență, pe percepțiile personale cu privire la propriile abilități și performanțe. Dacă noi ne iubim necondiționat și avem o stimă de sine crescută, vom avea observații constante și pertinente cu privire la performanțele noastre și, în acest sens, ne va fi mai ușor să credem în noi și în șansele noastre de a duce la bun sfârșit o sarcină sau de a atinge un obiectiv.

motivatia - yes i can

Locul de control are la bază înțelegerea factorilor care atenuează anumite circumstanțe. De exemplu, căutăm motivația de a câștiga mai mulți bani. Locul de control se referă la acei factori interni sau externi care pot influența rezultatele. Dacă locul de control al motivației este în exteriorul nostru (așteptăm mărirea salariului, o moștenire surpriză, etc.) este firesc să atragem mai multă frustrare, întrucât avem impresia că nu putem controla circumstanțele. Dacă, pe de altă parte, motivația de a câștiga mai mulți bani are ca loc de control interiorul nostru, atunci vom căuta orice mijloace de a ne împlini misiunea și nu vom aștepta soluții/miracole externe.

motivatia - ce drum sa aleg

În final, controlabilitatea este determinată de încrederea subiectului în impactul pe care îl va avea acțiunea. Cu alte cuvinte, dacă subiectul nu crede că acțiunile lui vor avea un impact prea mare asupra vieții sale/a celorlalți, nu va găsi motivația de a face acel ceva. De exemplu, vrei să slăbești, dar nu crezi în  tine, în faptul că este posibil, în rezultate, în diete. Din start te gândești că mergând la sală nu vei face decât să obosești, că ai mulți prieteni care au fost la sală și care nu au slăbit, sau poate chiar și tu ai fost, dar nu ai avut rezultate… O controlabilitate mică determină o motivație slabă.

Teoria motivației prin înțelegerea nevoilor: Piramida Nevoilor lui Abraham Maslow

Din toate teoriile cu privire la nevoi și motivație, personal am ales să lucrez cel mai mult, de ani buni, cu teoria psihologului elvețian Abraham Maslow:

piramida nevoilor in motivatie

Ce spune el de fapt? Noi, ca oameni, avem o serie de nevoi ce trebuie satisfăcute. Mai exact, în funcție de nivelul nostru de evoluție, de poziția pe scara socială, ne putem regăsi mai motivați de satisfacerea anumitor factori, sau de satisfacerea altora.

Exemplu: pentru un tânăr proaspăt intrat în câmpul muncii, care tocmai a terminat o facultate și nu are neapărat ambiții personale, o viziune cu privire la viață, principalul factor motivațional pentru angajare îl reprezintă satisfacerea nevoilor fiziologice: lucrează pentru a-și putea asigura resursele necesare pentru a exista.

Ulterior, când apare o oarecare stabilitate, motivația sa se mută de pe nevoile fiziologice, pe cele de securitate. Își poate dori un job mai bun care să îi asigure un anumit nivel de confort, să își poată cumpăra propria locuință, sau măcar să își poată face un credit.

După ce și aceste nevoi sunt satisfăcute, motivația de a fi și de a face se va muta în sfera nevoilor de apartenență. Va fi motivat mai curând de un job care să îi asigure un climat plăcut, concedii plătite pentru familie, cât mai mult timp liber, colegi de serviciu cu care să poată împărtăși aceleași valori și credințe, etc.

Când și această nevoie este satisfăcută, apare o nouă sursă de motivare: ea este nevoia de stimă. În acest sens, motivația este dată de respectul pe care îl primește și pe care și-l oferă. Nu mai vrea neapărat priteni și ieșiri, vrea să se simtă respectat și să își poată susține principiile, să știe că se poate baza pe sine.

În cele din urmă, modelul propus de Maslow are în vârful piramidei nevoia de autorealizare, care are ca obiect al motivației o serie de valori, precum moralitatea, creativitatea, spontaneitatea, capacitatea de soluționare a problemelor, lipsa prejudecăților sau acceptarea stărilor de fapt.

Cele 6 nevoi fundamentale – metoda Tony Robbins

În Programarea Neuro-Lingvistică (NLP) întâlnim o nouă teorie, dezvoltată de Anthony Robbins (Tony Robbins).

Spre deosebire de cea enunțată anterior, aceasta pornește de la înțelegerea nevoilor noastre emoționale și de la satisfacerea acestora. Astfel, dacă în primul caz, motivația este dată de factori raționali, în acest caz ea este determinată de motive emoționale.

nevoile fundamentale ale omului in motivatie

În acest sens, prima și cea mai importantă emoție pe care vrem cu toții să o simțim este iubirea. Ne naștem în iubire și o vânăm toată viața. Iubirea poate îmbrăca o infinitate de forme și înseamnă altceva de la un individ la altul. Cu toate acestea, nu este străin pentru noi să observăm că pentru un copil, realizarea temei de școală poate porni dintr-o motivație ce se bazează pe satisfacerea nevoii de iubire și conexiune. Astfel el simte că va primi iubirea și aprecierea mamei și câtă vreme această emoție este satisfăcută, ea naște o nouă sursă de motivare: siguranța.

Pot fi motivat să mă implic într-o relație pentru că acea relație îmi oferă siguranță, nu mă ține în tensiune, nu mă stresează. Atunci voi fi dispus să muncesc mai mult, pentru că am o nevoie proeminentă de siguranță.

În aceeași direcție, pentru că suntem ființe complexe, în momentul în care avem prea multă siguranță, riscăm să ne pierdem motivația pentru că totul devine predictibil și plictisitor. Atunci motivația poate porni dintr-o satisfacere a nevoii de neprevăzut – adrenalină, pulsație, nou.

Când trece și această nevoie și este satisfăcută, apare nevoia de semnificație care atrage după sine o nouă sursă de motivație.

Maya Angelou are o vorbă pe care eu o folosesc destul de des: „Oamenii vor uita ce le-ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă”.  Uneori suntem motivați de acea semnificație pe care o primim. Ne motivează lucrurile care ne fac să simțim că trăim, că avem un sens, că nu facem umbră pământului – la un anumit nivel.

Și, mai mult decât atât, un alt factor puternic motivațional îl reprezintă sentimentul de contribuție. De ce sunt atât de mulți oameni care practică voluntariatul? De ce ai vrea să pierzi ore, zile, luni sau chiar ani întregi studiind un fenomen pe care apoi să îl exprimi în câteva pagini? Pentru că există un moment în viață cât suntem motivați de contribuția pe care o aducem vieții noastre și vieții celorlalți. Gândul că am putea îmbunătăți universul cuiva poate reprezenta o extraordinară sursă de motivație.

Totuși, cea mai puternică motivație apare din nevoia de a crește. Acesta este motivul pentru care sunt oameni care investesc în continuu în educația lor, oameni care după ce depășesc vârsta de 6 ani nu încetează să își pună întrebări cu privire la viață și la existența lor, la domeniul lor, oameni care vor mai mult, mai bine, mai specializat.

Lipsa motivației

Există extrem de multe motive pentru care oamenii își pierd motivația, sau pentru care nu o pot găsi de la început. Cu toate acestea, experiența de lucru cu oameni mă determină să cred că principalul factor pentru lipsa motivației îl reprezintă lipsa iubirii de sine (tradusă și printr-un fel de dictatură de sine).

Să fim serioși, nimănui nu îi place să primească ordine în permanență și să i se spună că nu este destul. Sunt oameni care caută să se motiveze printr-un stil foarte milităresc de genul: „hai, ridică-te! Trebuie să pleci la muncă/să faci/să dregi” sau „Ești puturos”, ș.a.

Partea proastă cu acestă metodă este că deși tu încerci să faci ceva bun, corpul tău va opune rezistență, asemenea unui copil.

De ce?

Pentru că el știe foarte bine că nimic nu trebuie. Nimic nu este obligatoriu pe acest pământ. Nici măcar să trăiești. Cine decide ce trebuie și ce nu, dacă nu tu însuți? Acum, ce ai putea să faci este să înțelegi de ce trebuie să faci un lucru:


Mecanismul de apariție și dispariție a motivației: Plăcere vs. Durere

Creierul nostru, cel mai loial prieten, care teoretic vrea să ne protejeze, a fost învățat să acționeze fie în vederea căutării unei plăceri, fie astfel încât să evite o durere. Pe el asta e tot ce l motivează, fundamental: fuga după plăcere sau fuga de durere. Așa că dacă vrei să fii mai motivat, dar nu găsești „energia” necesară, poartă o mică discuție cu tine în care să identifici care ar fi adevăratul motiv pentru care ai vrea să decizi să faci acel lucru.

Nu pentru că „trebuie”. Creierul tău rebel nu acceptă această variantă ca fiind motivațională.

Apoi, dacă practici jignirea de sine ca metodă de automotivație (de genul: ești prost, ridică-te, puturosule) și observi că nu funcționează, atunci poți înțelege și frustrarea părinților sau a celor ce au practicat pe tine astfel de metode. Cu cât îi spui creierului mai mult că este într-un fel, cu atât îl vei ambiționa mai mult să îți dovedească faptul că ai dreptate.

În fond, aceasta va deveni noua lui motivație: să îți dovedească, încă o dată, că ai dreptate. Și așa tu vei fi motivat să cauți scuze, pretexte, orice… decât să faci efectiv ceea ce ai de făcut pentru a-ți asigura victoria.

motivatia intre placere si durere

Cel mai mare inhibitor al motivației: Suprasolicitarea

Un alt factor extrem de important care are puterea de a distruge motivația este supraîncărcarea. Gândește-te așa: ai o mașină pe care o folosesc toți angajații tăi, plus membrii familiei. Nimeni nu are grijă în mod deosebit de ea, de revizii, schimburi… îți mai aduci tu aminte din când în când să îi schimbi uleiul, mai afli că are o problemă când efectiv te lasă, și atunci nu îți permiți să o lași în service să îi facă toate reviziile și să fie bine. Îi schimbi doar telescopul, că o să schimbi tu altă dată bujiile, capetele de bară și orice altceva. Când vei avea timp.

Ești conștient că până la urmă ea se va distruge și, oricât de mult combustibil vei băga în ea, și oricât ai schimba uleiul, combustibilul sau antigelul… tot moartă va fi.

Și așa suntem și noi când ne suprasolicităm, când nu ne facem timp pentru noi, când amânăm, alergăm și ne lăsăm „călăriți” și conduși de nevoile celorlalți. Vine acel moment când ajungi la burnout și pur și simplu nu mai ai chef de nimeni și de nimic. Orice te motiva înainte acum nu mai are nicio valoare.

Citește și: 9 Motive pentru care nu ai niciodată timp

Cea mai comună capcană motivațională: nevoia cronică de a face pe plac celorlalți

De ce spun că este cea mai comună? Pentru că observând tot mai mulți oameni din jur realizez că, cel puțin în țara noastră, ceea ce ne face ospitalieri și „oameni buni” este faptul de a fi pe placul celorlalți. Acum, capcana este că de vreme ce noi facem celorlalți pe plac și, mai mult decât atât, ne găsim motivația în a face altora pe plac, uităm să avem grijă de noi. Mai mult, cei din jur vor considera acțiunile noastre ca fiind normale și atunci vor apărea așteptări nerealiste. Această nevoie de a face pe plac celorlalți este foarte strâns conectată la suprasolicitare.

Dacă singurul lucru care te motivează este fericirea celorlalți, nu zic că e ceva în neregulă cu tine, dar ți-aș putea sugera, cât se poate de prietenește, să faci o pauză de la lume și să începi să petreci mai mult timp cu tine. Am observat că de cele mai multe ori acești people pleaseri sunt oameni fundamental buni și competenți, dar cu o stimă de sine foarte scăzută.

Citește și: Salvează-te pe tine, nu pe ceilalți

Cum să rămâi motivat

Să rămâi motivat poate fi uneori extrem de provocator. Cum ai putea să îți păstrezi motivația atunci când ai prea multe lucruri de făcut și pur și simplu nu mai vezi niciun capăt? Sau atunci când încă un client a refuzat oferta, fiul tău eșuează în școală deși tu ai muncit fără pauze pentru a-i asigura cea mai bună educație și cei mai buni meditatori? Sau atunci când, dpă o zi proastă, ți-ai găsit mașina lovită în parcare și nu ai pe cine trage la răspundere pentru a-ți rezolva problema?

Știu că viața are un simț al umorului extrem de piperat. Motivația nu este magie. Ea nu poate fi cumpărată de la magazin și nu cred că există încă nici pastile pentru așa ceva (antidepresivele nu au efect motivațional, btw). Totuși, partea frumoasă este că subiectul motivației a fost atât de interesant pentru atât de mulți cercetători încât au fost identificate extraordinar de multe metode de a ne păstra motivația, indiferent de sfera în care căutăm aceasta.

Fiecare autor inspirațional, speaker sau life coach are propriile sale recomandări (sub formă de filme, cursuri sau seminarii). Din câte am observat în ultimii ani de studiu, există o serie de mijloace de motivare a căror incidență de succes este mai mare:

Vizualizează obiectivele tale

În cursurile mele recomand adesea metoda dreamchart-ului, sau a visionboard-ului. Ce este acest dream chart? Așa cum o spune și numele: un tablou al visurilor. Atunci când știi unde vrei să ajungi, ce vrei să obții… ești pe jumătate acolo. Mintea îți este acolo. Sufletul este acolo. Singurul care trebuie să se mai mobilizeze este corpul.

Ce îți recomand?

Când te gândești la obiectivele tale, fii cât mai specific și trăiește, măcar pentru o clipă, în concordanță cu visele tale. Încearcă să vezi, să simți, să auzi sunetele care ar putea însoți rezultatul. O trăire senzorială a obiectivelor te va ajuta extraodrinar să îți păstrezi motivația.

lucruri care te motiveaza

Realizează o listă cu motivele pentru care vrei să îți atingi obiectivele

Cum spuneam și mai sus, uneori facem lucruri fără să înțelegem motivele. Uneori pur și simplu acceptăm să mergem din inerție spre îndeplinirea obiectivelor altora, numai pentru că nu găsim în noi motivația sau curajul necesare setării propriilor obiective.

Alteori, avem tendința de a ne schimba obiectivele prea repede și nu mai putem ține pasul cu schimbare. Din acest motiv, este mai mult decât indicat ca atunci când simți că nu mai ai nici un fel de chef, că nimic nu te mai ajută, nu te mai motivează, să faci o listă cu tot ce te-a determinat de la început să faci ceea ce faci și să vezi dacă mai este, sau nu de actualitate.

Desparte obiectivele mari în părți mai mici și setează ținte intermediare

Deseori când propun acest lucru, cursanții rămân puțin blocați. Și acest lucru se datorează faptului că există obiective ce pot fi ușor împărțite, gen 120 vânzări pe an, care poate fi împărțit în 10 vânzări pe lună, 3 pe săptămână, șamd. În acest caz este simplu. Mai greu este când ai un obiectiv cum este să fii sănătos.

Aici începe provocarea: trebuie să îți înțelegi motivația și să o împarți în etape mai mici.

Exemplu:

Vrei să fii motivat să fii mai sănătos.

Nu ai probleme cu greutatea neapărat, dar te simți obosit, sau ai vrea să ai mai multă vitalitate.

Cum ai putea obține acest lucru?

Prin îmbunătățirea tranzitului intestinal?

Știm foarte bine că intestinul influențează mult mai mult decât s-a crezut vreodată, starea noastră emoțională. Ok, dar nu vreau să iau pastile, că nu am o problemă încă, și nu am de gând nici să devin vegetarian. Ce pot să fac? Să îmi introduc constant câte un obicei sănătos. Pot începe să beau un ceai dimineața. Observ rezultatele și mă motivez. Apoi introduc mai multe fibre în alimentație, realizez că îmi îmbunătățesc tranzitul și simt că am mai multă energie. Acel rezultat mic produce o scânteie în interiorul meu și automat devin mai motivat. De acolo pot găsi chiar motivația de a mă trezi mai devreme, a merge la Yoga, a medita sau a alerga pe lângă bloc. Și, de la un simplu ceai, poți ajunge la starea de sănătate dorită și la îmbunătățirea absolut voită și plăcută a vieții.

imbunatatirea tranzitului intestinal in stransa legatura cu motivatia

Fă-ți o strategie, dar fii pregătit să o modifici pe parcurs

În general oamenii au tendința de a fi destul de fixiști. Dacă văd că un lucru nu funcționează, abandonează. Thomas Edison este o sursă de inspirație și motivație pentru mine. El nu acceptă ideea de eșec. El nu a eșuat niciodată, doar a învățat 10.000 de moduri în care nu se face un lucru. Cel mai sigur mod de a reuși este de a mai încerca o dată. Uneori avem nevoie de timp, alteori de experimentări multiple… iar în alte situații avem nevoie de ajutorul cuiva din exterior. Oricum ar fi, acceptă că nu ai de unde să știi și să apreciezi toate variabilele, atunci când începi un proiect. Așa că pentru a-ți păstra motivația, acceptă să urmezi valul din când în când, dacă simți că acesta își modifică în vreun fel cursul.

Citește și: 9 motive pentru care nu ai niciodată timp

Motivația în sfera personală

De cele mai multe ori ne este imposibil să găsim motive pentru a face ceva pentru noi. Suntem obișnuiți să fim „altruiști” și să ne gândim „numai la ceilalți”. Acest lucru se repetă atât de des încât la un anumit moment pierdem orice argument pentru a ne face și nouă pe plac. Noi contăm prea puțin în comparație cu valoarea pe care o atribuim noi celorlalți oameni din jur.

Mi-a plăcut foarte mult modul în care descrie Jordan Peterson iubirea de sine și motivația personală în „12 Reguli de Viață – Un antidot la haosul din jurul nostru”. Ne iubim și animalul de companie mai mult decât ne iubim pe noi înșine… și la un anumit nivel acest lucru nu mai poate fi nimic decât trist. Până la urmă singura existență asupra căreia deținem controlul absolut suntem noi înșine. Problema este că doar un procent foarte mic din decizii sunt luate conștient.

Citește și: Scrisoare către o mamă singură

Motivația de a crede în tine

În general ne pierdem motivația de a crede în noi atunci când suntem dezamăgiți de noi înșine. Și, de cele mai multe ori, dezamăgirile apar din așteptări nerealiste. Așteptări care sunt impuse de alții sau de noi înșine (ex. vreau să fiu cel mai bun, vreau să ofer cea mai multă iubire). Ideea este că atunci când definițiile noastre pentru rezultate sunt abstracte, este normal ca nici rezultatele să nu fie prea clare, și atunci apare dezamăgirea. Vreau să fiu cel mai bun în ce? Vreau să ofer cea mai multă iubire cui? Obiectivele, chiar și în motivarea de sine, trebuie să fie SMART. Dacă ele nu sunt specifice, măsurabile, adevărate, realiste și… mai mult sau mai puțin încadrabile în timp, atunci trezesc dezamăgiri.

Sigur, ar fi absurd să trăim viața atât de rigid numai pentru a scăpa de dezamăgiri. Dar ce putem face, totuși, pentru a ne retrezi motivația de a crede în noi înșine este să acceptăm situația actuală așa cum este ea. Trebuie să facem pace cu noi înșine, cu modul în care arată viața acum și să decidem în ce măsură vrem să schimbăm ceva, sau acceptăm ceea ce avem.

Dacă te lupți cu tine însuți și cu situația, dar nu faci nimic productiv pentru a îmbunătăți procesul, dacă doar te cerți și atât… vei ajunge să te demoralizezi total. Și asta nu va fi deloc bine pentru tine.

Îți recomand seria mea de filmulețe despre încredere în sine și curaj. Poți începe cu primul episod:

Motivația în sfera profesională

În contextul profesional, factorii psihologici care stimulează comportamentul uman pot fi:

  • Dorința de îmbogățire, dorința de a avea bani;
  • Succesul;
  • Recunoașterea;
  • Nevoia/dorința de competență;
  • Munca în echipă, șamd.

Una din cele mai importante funcții ale managementului se referă la abilitatea de a determina angajații/membrii unei echipe să dea tot ce au mai bun și de a avea rezultate. Prin urmare, rolul unui lider este acela de a trezi interesul pentru performanța angajaților la locul de muncă.

Teoria lui Herzberg de motivare eficientă a angajaților

Resursa umană este cea mai importantă dintr-o companie. Fără oameni nu poate exista progres, oricât de mult am tehnologiza procesele. Totuși, motivarea angajaților a reprezentat mereu o mare provocare pentru angajatori. În acest sens, psihologul Fredrick Herzberg a observat, identificat și separat factorii de satisfacție (factorii motivaționali) de acei factori de insatisfacție (surse de insatisfacție). Astfel, el a constatat că pentru a obține satisfacția angajaților și a-i motiva suficient trebuie eliminați factorii negativi și dezvoltați corespunzător factorii pozitivi.

Deși puțin rigidă, teoria lui Herzberg spune că satisfacția în activitatea profesională este determinată numai de un anumit tip de factori și anume cei motivatorii, în timp ce insatisfacția este produsă de un alt tip de factor, numiți igienici.

Astfel, dacă sentimentul de realizare, de recunoaștere, avansarea, dezvoltarea personală, simțul responsabilității sau chiar activitatea în sine – reprezintă factori generatori de satisfacție, sau factori motivatorii, politicile companiei, șeful, modul de realizare a supervizării, colegii de muncă, condițiile de lucru, salariul, statutul și incertitudinea pot reprezenta adevărați factori generatori de insatisfacție și lipsă de motivare.

Teoreticianul susține că factorii generatori de insatisfacție țin preponderent de mediul de lucru, însă chiar și atunci când ei sunt bine gestionați, iar mediul de lucru este unul ireproșabil, angajații se pot simți nesatisfăcuți cu privire la activitatea desfășurată.

În acest sens, Herzberg susține că opusul satisfacției este lipsa de satisfacție, în timp ce opusul insatisfacției este reprezentat de lipsa de insatisfacție. El nu le vede pe cele două  (satisfacția și insatisfacția) ca fiind opuse direct, cu atât mai mult cu cât se referă la factori de natură diferită.

Prin remedierea cauzelor insatisfacției nu va apărea obligatoriu satisfacția. Într-un mediul de lucru ostil, o recunoaștere/promovare poate reprezenta o sursă de bunăstare momentană (în cel mai fericit caz), dar nu neapărat o sursă de satisfacție și motivare.

Cum pot folosi metoda lui Herzberg pentru a-mi motiva mai bine angajații?

Pentru că avem de-a face cu două concepte, vom avea de parcurs două etape în vederea implementării metodei. Mai întâi trebuie să avem în vedere eliminarea insatisfacției experimentate de angajați și apoi trebuie să ajutăm angajații să îți găsească satisfacția și, implicit, să găsească motivația.

motivarea angajatilor

Etapa 1 – Elimină toți factorii care produc insatisfacție angajaților tăi

Cum poți face acest lucru? În primul rând urmărind acele politici ale companiei care au un impact negativ, care îi stresează pe angajați. Apoi, trebuie acordată o atenție deosebită modului în care se realizează supervizarea. Aceasta trebuie să fie neintruzivă și să aibă în vedere atenția pentru nevoile angajaților.

Mai mult, angajații sunt adesea motivați de salarii competitive. Când salariul mic reprezintă o sursă de insatisfacție, când veniturile nu îi asigură mai mult decât împlinirea nevoilor fiziologice, este normal ca angajatul să nu găsească nici un motiv să facă mai mult. Oferă stimulente. Construiește posturile astfel încât să dețină sarcini ale căror rezultate să fie importante și, nu în ultimul rând, este EXTRAORDINAR de importantă siguranța la locul de muncă. Și prin siguranță nu mă refer la condiții extreme, ci chiar la lucruri simple care le poate ține mintea ocupată, gen: locuri de parcare (siguranța mașinii), colegii foarte tactili și sociabili, o toaletă poziționată cât mai departe de birourile celorlalți și cât mai bine aerisită.

Poate ți se pare ciudat, dar am lucrat cu persoane care erau stresate de lucrurile de mai sus și pe cât par de banale, produceau mari insatisfacții.

Etapa 2 – Construiește factori motivatorii (care să determine satisfacție)

Să oferi satisfacție este, uneori, mai ușor decât să soluționezi niște insatisfacții. Cum poți face acest lucru? Încă o dată, ascultând nevoile angajaților. În acest sens, ca angajatori nu fiți rigizi în oferirea oportunităților obținerii de realizări. Mai mult, oamenii sunt motivați de apreciere și recunoaștere.

Nu fiți zgârciți cu recunoașterea contribuțiilor angajaților la îndeplinirea obiectivelor echipei. Faceți tot ce puteți pentru a crea posturi care să se potrivească abilităților și capacităților angajaților. Tot în acest sens, atunci când angajații se simt responsabili și simt că superiorul ierarhic are încredere în ei și în deciziile lor, atunci când nu sunt controlați, devin tot mai motivați. Să nu mai vorbim despre metodele clasice de construire a factorilor motivatorii, cum ar fi oferirea oportunităților de avansare în carieră (prin promovarea angajaților), sau oferirea de oportunități de instruire și dezvoltare personală.

Din experiență pot spune că am observat că angajații sunt motivați atunci când se simt bine și răsfățați, când li se acordă atenție și se investește în ei. Fiecare angajat este om… și dezvoltă o relație cu locul său de muncă, iar angajatorul este cel care are forța de a modela această relație.

Poate vrei să citești și „Noua știință a motivării – cum să conduci, să energizezi și să implici prin Metoda Motivației Optime” – Susan Fowler.

Motivația la noul job

Orice proiect nou reprezintă o provocare. Și, indiferent că ești la început sau lucrezi de ceva timp la actualul loc de muncă, ai nevoie de motivație. Ai nevoie de un motiv să te trezești dimineața din pat, să te îmbraci și să pleci.

Problema este că majoritatea oamenilor percepe munca într-un sens peiorativ. Oamenii se duc la job pentru că nu au încotro. Cine nu muncește într-un stil convențional este, cumva, stigmatizat (exclus din societate).

În ziua de astăzi această mentalitate, din fericire, suferă modificări continue. Când spun cuiva că eu nu muncesc nicio zi din viață, mă aștept deja la priviri ascuțite. Ba chiar am primit și replici de genul: „tu ce faci toată ziua? Tu ești propriul tău șef, deci nu muncești nimic”. Așa este, am cel mai bun șef din lume și nu muncesc. Mă joc.

Decât să mă gândesc că petrec 14 ore la birou, că am responsabilități extraordinare, că am facturi de plătit și că trebuie să suport comentarii răutăcioase de la persoane care nu au nicio treabă cu domeniul, prefer să îmi găsesc motivația în tot ce fac. Mă trezesc dimineața gândindu-mă la oamenii noi pe care urmează să îi cunosc, la noile provocări. Sunt entuziasmată să văd ce lecție voi mai primi și ce voi mai învăța.

Motivația la locul de muncă se găsește cu totul în motivul pentru care ai ales acel loc de muncă. Gândește-te la valorile despre care vorbeam, la principiile lui Maslow și la cele ale lui Tony Robbins. Dacă tu în jobul tău ai ocazia să contribui, să oferi valoare vieții cuiva, concentrează-te aici.

Proiectele mici aduc motivație constantă. Împlinirea obiectivelor la fel. Dar… cum poți finaliza un proiect atunci când nu ai idee de unde să începi? Așa că începe prin a împărți sarcinile de lucru în funcție de priorități (importanță-urgență) și axează-te pe rezultate și pe ce poți învăța din această experiență. Nu uita că mereu vor exista motive să-ți atingi obiectivul. Așa că fii, mai degrabă, atent la obiectiv!

Îți recomand să citești și cartea „4 Ore-Săptămâna de lucru” – Timothy Ferriss

Cum să îți găsești motivația în sfera profesională

Apar acele momente în viața multor oameni când nu mai sunt motivați să continue ceea ce fac, să mai profeseze. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când nu ți-ai ales tu meseria, ci te-a ales cumva ea pe tine. Nu ai avut o motivație profesională a ta, ci pur și simplu ai mers cu ce ți-au recomandat ceilalți. Sau te-ai dus unde a vrut soarta (calculatorul care te-a repartizat, sau orice altceva).

Ținând foarte mult la filosofia de viață Japoneză, recomand adesea în sesiunile de coaching sau în cursurile de carieră, modelul IKIGAI. Japonezii în general au ieșit învingători și au ajuns unde sunt pentru că au întipărită în mentalitate perfecțiunea. Ei consideră că fiecare om are vocația lui, are un motiv exact pentru care trăiește. Iar acest motiv se transmite mai departe în tot ce fac.

Acum, ideea este cum ajungi să fii motivat în sfera profesională? Cum îți alegi drumul și găsești forța interioară de a rămâne pe el?

Pornim de la 4 coordonate intrinseci extrem de importante:

  1. Ce iubești?
  2. La ce ești bun?
  3. Ce ai putea să faci pentru care să fii plătit?
  4. De ce are nevoie lumea?
motivatia intrinseca

Știu că este foarte greu să găsești răspunsurile la aceste întrebări. Nu toată lumea știe ce vrea și cine este… și din moment ce a ajuns să își piardă motivația, este clar că nu are cele mai clare răspunsuri la aceste întrebări. Dar acesta este și secretul: să aflii răspunsurile.

Există două momente importante în viața unui om: momentul în care se naște… și cel în care află de ce. Motivația de a munci vine din pasiune. Acolo trebuie căutat răspunsul.

Motivația în educație

Când vine vorba despre educație, consider că motivația este extrem de importantă atât pentru profesori, cât și pentru elevi/studenți. Profesorii motivați reprezintă o sursă veritabilă de informație și inspirație pentru elevi, în timp ce un profesor lipsit de motivație nu va face nimic altceva decât să se bucure de timpul irosit și va forma elevi nemotivați.

Nu îți poți găsi motivația în salariul de profesor. Aceasta reprezintă o meserie care pornește de la o vocație… și când vorbim despre vocație, despre pasiune, vorbim despre oameni care au o motivație mult mai profundă, o motivație intrinsecă. Profesorii sunt motivați să exploreze creativitatea elevilor. Sunt motivați să stârnească zâmbetele elevilor, să le pună la încercare curiozitatea și imaginația. Motivația în educație pornește de la a construi o carieră unde contribuția să conteze. Profesorii cu adevărat modelează generațiile. Din acest motiv contează foarte mult de ce o fac, care este motivul pentru care au ales să facă asta.

motivatia you can do it

Citește și: Adevărata valoare a respectului – te respecți sau ești doar politicos cu tine?

Motivația în învățare

La polul opus, atunci când vine vorba despre motivația elevilor și a studenților de a învăța, trebuie să parcurgem din nou motivele personale. Din păcate, experiența de lucru în probleme profesionale mă face să observ cu tristețe că oamenii și-au pierdut motivația de a învăța. Faptul că există un acces mult mai mare la informație, precum și multitudinea opțiunilor îngreunează procesul ce ar trebui să se deruleze firesc în cadrul deciziei. Oamenii sunt paralizați de oportunitățile care vin spre ei și pentru că aleargă bezmetic între variante, ajung să își piardă motivația.

Așa ajung să fie demotivați, să nu mai găsească rostul învățării. Când totul este la un click distanță, când mereu există altcineva care știe cum să rezolve un lucru, singura motivație care mai rămâne românului de rând este să păcălească sistemul.

De ce ar trebui să capeți încredere și să înveți?

Educația este singura care va rămâne lângă tine chiar când motivația te abandonează. Cu cât îți găsești mai repede o pasiune, cu cât ești mai curios, cu atât ai șanse mai mari să manifești în viața ta tot ce visezi. Noi suntem ceea ce gândim… și cu cât învățăm mai multe, orizonturile ni se lărgesc mai tare.

Cum îmi găsesc motivația de a învăța?

Răspunsul este în interiorul tău și pornește de la o introspecție profundă. Reia ideile și sfaturile/exercițiile de la motivarea personală, până afli exact care este motivul principal pentru care ai decis să înveți. Caută să înțelegi mai întâi și apoi să judeci. Dacă știi care sunt argumentele pentru care ar trebui să înveți, vei găsi și motivația de a învăța. Dacă, totuși, nu ai argumente care să te motiveze să înveți, atunci întreabă-te care este cel mai rău scenariu posibil dacă nu o faci.

Imaginează-ți consecințele continue și cum ar arăta viața ta, și vezi dacă te simți mai bine sau mai rău. Uneori poate nu avem motivația de a învăța un lucru pentru că avem mintea și sufletul la o altă lecție. Acolo este motivația noastră. Așa că nu ezita să discuți cu tine. Ascultă-te – este singurul mod în care te poți înțelege.

Motivația de a merge mai departe când mediul nu îți este prielnic

De-a lungul timpul am experimentat câteva episoade în care eram atât de demoralizată încât nu găseam energia de a mă ridica din pat dimineața (ca să nu vorbesc de motivația de a merge la lucru). Eram obișnuită să îmi pierd ușor motivația și să renunț la fel de ușor, să caut noi provocări în altă parte.

Nu pot spune că mă simțeam prea bine cu mine. Lipsa motivației alimentează o părere de sine foarte proastă și un respect de sine scăzut. Totuși, din aceste inconsecvențe și oscilații am învățat câteva lucruri valoroase:

Spargerea tiparelor – alungă ce te ține le loc și câștigă o nouă motivație

Timpurile disperate necesită măsuri disperate – pregătește-ți singur o trezire

Erau acele momente în care pur și simplu nu aveam chef să fac nimic. Nu mai voiam să mă ridic din pat și totul era lugubru în mintea mea. Apoi am făcut cursurile de coaching și am aflat despre spargerea tiparilor și am realizat că o tragere de urechi poate fi utilă din când în când – mai ales când tu ai potențial ți te plafonezi.

Trebuie să înțelegi că lumii îi pasă prea puțin despre tine. Știu că e dureros, dar așa este. Dacă tu ești la pământ, pur și simplu ridică-te. Înțelege că toată lumea are propria sa poveste, propria sa dramă și dacă tot simți că te pune la pământ, este o ocazie optimă să te automotivezi gândindu-te la cum vei spune această poveste. Eu obișnuiam să îmi imaginez cel mai negru scenariu din acel punct, după care prindeam o forță extraordinară de a mă trezi și a realiza că totul este stupid și nu merită suferința mea.

Bunătatea și iubirea necondițională – forțe incredibile de motivare

Uneori cea mai mare provocare este să fim buni. Mai ales când am ajuns la pământ. Cum ai putea să rămâi motivat când tot cerul ți-a picat în cap? Simplu: acceptă că poți să te încarci cu suferință, să te îmbolnăvești, să mori și să te descompui, să fi trăit degeaba… sau poți să îți găsești motivația în a face bine, a aduce bucurie pe fețele oamenilor și, mai așes în sufletele lor.

Te invit să vizionezi și filmulețul meu pe această temă:

Construiește-ți propria listă cu lucruri care te motivează

Un exercițiu pe care cursanții îl detestă la început este cel în care le cer să noteze 10 lucruri care îi fac fericiți. Și, după ce fac lista cu aceste 10 lucruri, să noteze 10 lucruri pentru care sunt recunoscători.

Această listă mie mi-a fost foarte utilă când am pornit la drum în dezvoltarea mea personală. În momentul în care ai pierdut motivația de a merge mai departe, când ești demoralizat, îți prinde extraordinar de bine să te gândești la ce te face fericit. Din experiență, dacă nu ai făcut scris acest exercițiu (pentru a-ți antrena cât mai multe simțuri), ai șanse mai mari ca în stările de agitație să nu îți amintești nimic care să te facă fericit.

Totuși, în momentul în care tu ți-ai făcut acestă listă, ea are un rol terapeutic, motivațional, pentru tine. Și acum, când sunt obosită și ajung târziu acasă… și tot ce vreau este să mă întind, văd vasele nespălate și mă întristez. Apoi, pe măsură ce mă apuc de ele, îmi amintesc faptul că spălatul vaselor intră în categoria curățeniei… și că a face curat este pe lista mea de lucruri care mă fac fericită. Așa că mi-am ancorat a face curățenie în categoria lucrurilor care mă motivează să merg mai departe și să fiu fericită.

ce te motiveaza ca sa fii fericit


Fă-ți și tu propria listă și nu uita că rolul motivației este de a te pune înapoi pe drum atunci când tu ai pierdut direcția. Configurează-ți motivația ca pe un GPS inteligent care știe mereu drumul cel mai bun spre destinație!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top