Există vreun SECRET pentru ca RELAȚIILE să funcționeze?

relatii bune, relații bune, iubire, cuplu pe bicicleta,
Reading Time: 6 minutes

Sunt întrebată adesea ce face relațiile să funcționeze… cum trebuie să ne alegem partenerii potriviți astfel încât relația să fie ușoară…

… și este tentant să zic, la fel ca în orice altceva, că succesul lasă urme și că trebuie să facem aia și aia și celalaltă.

… dar realitatea este departe de aici.

Realitatea este că relațiile sunt dificile.

Toate.

Cine spune că nu a muncit o zi din viața sa pentru a avea o relație de succes fie:

  1. Minte
  2. Nu are o astfel de relație
  3. Nu are habar cât efort depune partenerul, cu adevărat.

Suntem diferiți, venim laolaltă cu limbaje de iubire diferite, cu nevoi care se modică în mod constant, cu lecții dureroase învățate sau încă neînțelese din familie… și cu rutină.

Debutul oricărei relații – oricât ar fi ea de potrivită sau nu – este ușor. El aduce mici provocări – pe care suntem tentați să le „ascundem sub preș”, a căror gravitate o mascăm ușor, pentru că există o speranță, în interiorul nostru, că ne-am găsit „alesul”.

Oricât nu am crede în ideea de suflete pereche sau de orice altceva ce ține de domeniul basmului, realitatea este că niciunul din noi nu vrea să moară singur. Așa că – măcar în debutul relației – suntem tentați să trecem ușor cu vederea diferențele dintre noi și să visăm la un sfârșit împreună utopic.

Problema, însă, aici apare…

… pentru că pe măsură ce avansăm în relație, devenim tot mai comfortabili în poziția noastră, încetăm să îl mai menajăm pe celălalt, ne obișnuim să fim exact atât de incomozi cu partenerul pe cât suntem cu noi înșine… și utopia capătă cu totul alte forme.

Mitul „noi împotriva lumii”

La începutul oricărei relații visați că povestea voastră este unică. Știți că este puternică, iar iubirea voastră nu va dispărea niciodată. Credeți, cu ardoare, că împreună veți putea dărâma sistemul. Apoi vă lovește viața.

Apoi apar responsabilitățile. Giugiuleala de fiecare zi se transformă în atingerea săptămânală – eventual când sunt copiii plecați. Gesturile spontane de iubire sunt deja o amintire, pe care oricât vreți să o reînviați, nu va mai fi la fel. Iubirea voastră fierbinte acum este rece, iar inima puternică, acum are mii de răni.

Ce face o relație să se răcească?

Este simplu: diferențele de limbaj și rutina. Este natural ca atunci când cunoști toate poveștile celuilalt să nu mai găsești același entuziasm în a le auzi a suta oară. La fel de natural este să nu mai crezi toate fanteziile povestite de celălalt. Acum îl cunoști pe partener suficient de bine încât să îi știi toate defectele… și sunt șanse imense ca multe din ele să te irite. Și dacă tu ai puterea să treci mai ușor peste, există șanse ca el să nu aibă aceeași forță.

De multe ori un partener simte unde personalitatea sa nu se potrivește celei a alesului… și se poate strădui să îl menajeze, privându-l de acele comportamente.

Durerea este că privarea poate însemna evitare.

Iar evitarea manifestării firii duce la frustrare și involuntară îndepărtare. Ceea ce este dureros și nedrept.

În egală măsură, partenerul privat de atenție și de afecțiune, se simte gol și singur. El suferă pentru că nu înțelege noua atitudine și nu știe unde a greșit.

Fiecare din cei doi poate fi tentat să creadă că este vinovat… sau să dea vina pe celălalt….

… când, în realitate, greșeala este comună și, adesea, inevitabilă.

Ce putem face pentru a avea o relație bună?

Pentru a avea o relație bună este important să ne cunoaștem foarte bine și să fim capabili să depunem un efort comun de a răspunde (pe o foaie de hârtie, cu un pix – nu doar în gând sau a citi întrebările și a răspunde în gol), la următoarele întrebări:

Care sunt diferențele dintre voi? Ce face fiecare și nu place partenerului? Cum ar vrea partenerul să se întâmple lucrurile pentru a-i fi pe plac?

Acesta este un punct greu. Și știi de ce? Pentru că de cele mai multe ori acele comportamente sunt, efectiv, definitorii pentru noi. Sunt parte din noi și ne este foarte greu să fim flexibili în legătură cu ele. Sunt bucăți din personalitatea noastră. Deși din punct de vedere psihologic, neurolingvistic șamd este incorect să spunem că suntem în felul acela și că acele comportamente ne definesc, uman aceasta este realitatea. Am fost învățați să supraviețuim în felul acesta. Avem moduri de a reacționa la condițiile mediului înconjurător, iar aceste moduri au fost învățate în familie.

Totuși, este adevărat că noi le-am adaptat și modificat astfel încât să scăpăm de acele lucruri care ne provocau disconfort, dar, cumva, concentrându-ne pe ceea ce nu vrem să atragem în viața noastră, avem tendința de a acorda atât de multă energie exact acelor lucruri încât să obținem fix opusul. Adică să atragem fix aia.

De aceea este important să stabilim care sunt modurile în care am vrea să ne comportăm și să verificăm ca acestea să rezoneze cu noi înșine.

Cât de mult efort sunt dispus să depun pentru ca această relație să funcționeze?

Pentru că secretul este, fie că îți convine sau nu, efortul pe care îl DEPUNEȚI. Amândoi. Când voi realizați care sunt diferențele dintre voi, puteți să vedeți și care sunt eforturile pe care trebuie să le realizați pentru a ajunge la rezultatele dorite.

Ce înseamnă pentru mine o relație bună, concret. Am vreun model de referință?

Dacă da, atunci fii atent la vorba meet your idols. S-ar putea să ai surpriza ca tot ce știai despre anumiți oameni să fie doar de aparență. Oamenii nu prezintă în social media realitatea. 90% din relațiile care par ideale în online sunt, de fapt, fabricate. Sunt oameni goi, răniți, care de cele mai multe ori se urăsc în realitate și își caută validarea tocmai prin postări de o intensitate direct proporțională (energetic) cu durerea pe care o simt, de fapt, în ei înșiși.

Așa că, ATENȚIE, dacă ai vreun model în minte, e bine să descoperi realitatea din spate. Dacă sunt oameni pe care îi cunoști personal, poți să le ceri chiar lor să îți răspundă la astfel de întrebări pentru a vedea dacă ți se potrivește o astfel de relație.

Care este un comportament care îi displace partenerului, la care aș putea renunța?

Ține minte: baby steps. Relația voastră nu este pentru o săptămână. Este pentru totdeauna. Cel puțin așa mă gândesc, din moment ce ești dispus să faci o transformare. Așa că în loc să vă concentrați asupra lucrurilor mari pe care vreți să le schimbați, ați putea începe cu modificări mici, dar consistente, la intervale mai mari de timp.

Adică… e greu să fim altfel. Să ne schimbăm atitudinile brusc și să avem așteptarea ca partenerul să ne și crediteze pentru asta, iar noi să fim fericiți. E total absurd. Noi decidem să ne modificăm comportamentul nu pentru că ne dorim să fim fericiți alături de partener… pentru că realizăm că acel comportament nu ne face cinste. Nu o facem pentru partener, o facem pentru noi înșine, pentru că ne poate oferi nouă o altă viziune asupra vieții și pentru că ne aduce o îmbunătățire. Ne ajută să evoluăm.

De aceea te-am întrebat direct „care este un comportament la care aș putea renunța?”. Aș putea – adică îmi este nu neapărat comod, dar posibil. Și aș renunța – nu pentru o zi, o lună, un an. Pentru totdeauna.

Așa că nu voi alege lucruri grele, ci poate bucăți din acele lucruri.

Care este un lucru pe care partenerul îl nutrește și pe care eu i l-aș putea oferi?

Din nou, focusul pică pe înțelegerea limbajului de iubire al partenerului. Precum și pe cel propriu.

ȚINEȚI MINTE!

Acesta este un exercițiu comun. Trebuie să faceți aceste lucruri împreună. Într-o relație nu este doar unul, ci sunteți doi. Dacă unul duce tot greul iar celălalt se lasă târât… mai devreme sau mai târziu totul va deveni o povară.

Nu va fi ușor și nu trebuie să vă așteptați la rezultate miraculoase de la început.

Consecvența este cheia.

Dacă sunteți consecvenți în deciziile voastre de a vă transforma, minunile se vor întâmpla.

Problema cu majoritatea cuplurilor – mai exact motivul pentru care majoritatea cuplurilor eșuează – este că oamenii se plictisesc. Vor soluții rapide, visează la ideal și au destule tentații în jur de a nu se ține de plan.

Mai e ceva… foarte mulți oameni nu sunt dispuși să se deschidă, să fie vulnerabili, să își lase garda jos în fața partenerului. Apar diferențe atât de mari între ei încât nimic nu îi mai poate salva.

Acceptă că este un efort prea mare, se consolează cu faptul că nici părinții, bunicii, frații lor nu au (avut) relații de succes… și că poate nici ei nu au făcut alegerea corectă.

Uită ce i-a adus împreună.

Uită cât de puternică a fost iubirea.

Se trezesc suspinând la vorba „căsnicia este singurul război în care dormi în același pat cu inamicul”… și aprobând.

Și asta pentru că nu au fost dispuși să depună efort.

Când vrei ceva, când ai pasiune pentru ceva, dai totul.

Acesta este lucrul care ne deosebește de învingători: pasiunea. Sau mai exact lipsa ei.

Așa că te provoc să îți aduci aminte de pasiunea pe care ai avut-o în debutul relației și să îți iei partenerul de braț, să îl iubești și să începeți transformarea.

Începeți prin a vă ierta unul altuia diferențele… și a le accepta!

Sursa foto: pxhere.com

Spune-mi, te rog, ce gândești despre acest subiect: