De astăzi Raiul este un loc mai vesel…
Astăzi, 7 noiembrie 2023, în primul ceas al dimineții, sufletul lui Stelian Florescu (născut Păsărică) s-a ridicat la ceruri… după aproape un an de luptă cu un cancer agresiv.
Nea’ Florescu… (administrator COMDIV, cunoscut și ca șef al secției de Etanșări din cadrul IEH) așa cum îl știa aproape tot orașul, era un om de o veselie de-a dreptul contagioasă. Cine avea nevoie să își vopsească mașina nu se ducea la COMDIV… ci se ducea la Florescu. La acel bătrânel simpatic, rupt parcă din povești. La el nu găseai doar un meseriaș bun pentru tablă. Găseai umor și vindecare pentru orice necaz, oricât de mic sau de mare.
…
Îmi e atât de greu să vorbesc despre tata socru la timpul trecut. Când mă gândesc la el nu pot decât să simt iubire. A fost un om care a iubit atât de mult încât nu avea cum să nu fie iubit la rândul lui…
… L-am cunoscut la Atelier, acolo unde era acasă. Tocmai îmi cumpărasem o mașină de care nu aveam nevoie. O luasem strict pentru că o visasem cu o noapte înainte. Caroseria ei era plină de găuri… așa că, la recomandarea unui bun prieten, am ajuns să îi trec pragul.
Acolo un bătrânel simpatic, în salopetă albastră, m-a întâmpinat plin de glume. Era fix înainte de ziua mea. Am stabilit ce urma să facă și i-am propus să îi las toți banii ca avas… fără 50 lei. Să nu rămân chiar fără bani în buzunar de ziua mea. Atunci el mi-a zâmbit și mi-a spus că speră că am lăsat plinul făcut că are niște rude la Suceava de vizitat… și e și ziua lui pe 6 (fix când trebuia să vin eu după ea).
Mi-a plăcut atât de mult de el încât am reținut data de 6… și am decis să folosesc acei ultimi bani nu pentru mine, ci pentru a-i lua un dar. A-i arăta recunoștința mea.
…
A venit și ziua cu pricina… și nu pot uita iubirea și tandrețea pe care le-am simțit în ochii lui când a văzut cu câtă inocență „am ținut minte” și am adus un dar.
…
Au mai trecut niște luni până să aflu că de fapt fusese o glumă și era profund rușinat că eu chiar l-am crezut.
De atunci, an de an, pe 6 iulie i-am urat mulți ani fericiți, cu vin și praline.
Era gluma noastră. Una din multele noastre glume.
…
Câteva luni mai târziu, în creierii nopții, aveam nevoie de cineva care să îmi schimbe suporții numerelor de înmatriculare. M-am dus la el, că nu știam unde altundeva aș fi putut rezolva problema.
A fost acolo și m-a servit. Așa cum făcea cu oricine…
… dar ce a urmat mi-a rămas profund întipărit pe retină: am plecat și, în acea zi încețoșată de început de noiembrie, am văzut în oglinda retrovizoare un bătrân blând, sprijinit de pubela de gunoi, cu fața în mâini, privindu-mă cu atâta admirație și iubire cum rar ne este să primim. Am crezut că îi aminteam de vreo persoană dragă. Mă privea cu privirea unui tată mândru…
…Mai târziu am aflat că, de fapt, știa din prima zi că Luci (fiul lui, soțul meu) mă place… iar aceea fusese binecuvântarea pe care o transmisese în Univers și care, probabil, avea să ne aducă împreună. În Religia Ortodoxă suntem învățați că nimic nu este mai ascultat de Dumnezeu cum este rugăciunea părinților pentru copiii lor.
Nu era neapărat cel mai mare practicant al religiei, dar prin firea lui candidă și prin vorba lui blândă împlinea toate normele nescrise ale sufletului.
Of. E greu să mă gândesc că nu va mai avea cine să mă aștepte bărbierit în poartă, numai ca să îi sărut obrajii fini… sau cine să îmi mai spună „bună seara” în fiecare dimineață.
Nu știu cum a fost pentru alții… dar pentru mine a fost un om desăvârșit. A trăit așa cum și-a dorit… și i-a plăcut să trăiască. I-a plăcut să glumească. I-a plăcut să iubească. Și a fost iubit.
…
În final mă bucur că am putut fi acolo în ultimele zile, să îl țin de mână și să îi transmit –fără cuvinte, căci mă temeam să îl emoționez– că îl iubesc din toată inima mea și îi sunt profund recunoscătoare pentru tot: mulțumesc lui Dumnezeu că s-a născut, că mi-a dăruit un soț deosebit și că mi-a fost un socru cum nu cred că ar fi putut exista mai bun pe pământ. Să nu mai zic un bunic minunat pentru copiii mei.
…
Cuvinte ar mai fi multe… și povești chiar mai multe. Dar mă voi opri aici. Mai avem două zile împreună… iar joi, când eu și Luci împlinim niște ani de căsătorie, vom sărbători împreună viața și tot ceea ce ne va lega chiar dincolo de ea. Sunt sigură că nimic nu este întâmplător. A vrut să „petrecem” împreună. Să ne arate că nu suntem legați doar de trup. Suntem suflete… Și spun asta pentru că prea ne mai plăcea să ne întâlnim toți (familia extinsă) și să petrecem. Nu au fost mulți ani, dar cu siguranță au fost intenși, iar pentru aceasta sunt recunoscătoare.
Așadar, oricine își dorește să își ia la revedere de la el este invitat la capela cimitirului „Cetățuia” din Nord (Râmnicu Vâlcea), unde va fi depus dimineață trupul neînsuflețit, slujba de înmormântare având loc joi, 9 noiembrie 2023, începând cu ora 12.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
About Author
