Adevărata valoare a Respectului: te Respecți, sau ești doar Politicos cu tine?

Reading Time: 4 minutes

Am scris cuvântul „Respect” capitalizat în mod intenționat. Este un subiect care îmi stă pe suflet de multă vreme și care îmi dă mari bătăi de cap în relațiile personale și profesionale.

Respectul se câștigă

Așa am fost învățată. Și cred în asta cu toată ființa mea. Și totuși, totuși, de-a lungul timpului am înțeles că noi deși spunem asta, dacă e să ne gândim la acțiunile noastre, suntem învățați de societate exact opusul. Și asta strict pentru că nu avem termenul foarte bine definit, delimitat.

Dicționarul Explicativ al Limbii Române oferă următoarea explicație termenului:

RESPÉCTs. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație.

Sursa: dexonline.ro

Totodată, respectul este adesea asociat cu politețea, manierele și „cei 7 ani de acasă”. 

POLITÉȚE, (2) politeți,s. f.1. Mod de comportare caracterizat prin bună- cuviință, respect și amabilitate în relațiile cu ceilalți oameni.

Și, atunci… mă întreb… dacă respectul se câștigă și, totuși, suntem învățați că trebuie să fim politicoși – în consecință să ne comportăm cu respect, necondiționat -, asta înseamnă că adevărata valoare a respectului se pierde? Care este aceea?

Care este adevărata valoare a Respectului? Cum putem simți că merită Celălalt respectul nostru?

Realitatea este că fiecare din noi dă un sens diferit acestui concept, sens raportat (și în strânsă legătură cu) experiențele noastre personale. Tocmai pentru că i-a fost minimizată semnificația prin standarul social impus de „educație”, și-a pierdut semnificația.

Totuși, încă din vremurile primelor forme de organizare socială, exista acest respect,această prețuire ce trebuia câștigată. Pe vremea respectivă nu le prea păsa oamenilor de politețe. Ei știau clar care le este scopul în viață, tocmai pentru că posibilitățile le erau mult mai limitate. Și credeau cu totul în țelul lor: femeile erau simbol al fertilității, al căldurii, erau materne, în timp ce bărbații erau reprezentați de putere și dominare. Așa se câștiga respectul, luptând pentru el.

La originea existenței noastre, în ADN-ul nostru bio-psiho-social, politețea este, de fapt, o găselniță. Este o formă de cenzură. Constructivă, am fi tentați să spunem. Dar, oricât de constructivă ar fi, și oricât ne-ar proteja relațiile, cenzura rămâne tot o minciună. Una frumos mascată și ascunsă. Asta nu înseamnă că realitatea nu este tot acolo, în spatele acelei perdele. Asta nu înseamnă că persoana din fața noastră, cu care suntem politicoși, are vreo calitate în ochii noștri, atâta timp cât nu și-a exprimat-o direct.

Masculii Alfa își câștigă Respectul prin luptă

Cine au fost mereu masculii alfa?
Vânătorii, gladiatorii, luptătorii, comandanții, șamd. Cu alte cuvinte, în lumea masculină, strict din punct de vedere al programării inițiale și nu a ceea ce a făcut societatea modernă din bărbat, bărbații își câștigă între ei respectul dovedindu-se demni de luptă, dominanți.

Am avut ocazia să fac un studiu pe interacțiunile dintre mai multe perechi de bărbați și am constatat că în majoritatea cazurilor, cu cât fac față unor situații mai tensionate împreună, cu atât își câștigă mai mult respectul unul celuilalt. Nu mai vorbim de războaie militare, de lupte de stradă (neapărat), dar chiar în luptele pe care le duc să fie oameni de afaceri buni, tați buni, șamd, cu cât se provoacă reciproc mai mult, cu atât își cer mai mult respectul.

În acest caz, dacă un bărbat se dovedește un mascul alfa, un oponent pe cinste, atunci oricât de dură ar părea lupta pentru o femeie, ei vor ajunge să își acorde, cu adevărat, respectul.

Bărbații sunt mai predispuși la a depăși situațiile tensionate decât femeile

De-asta este dovedit atât științific cât și statistic faptul că bărbații sunt mai predispuși la a depăși situațiile tensionate decât femeile, și chiar a ajunge la pace sau prietenie. Lucru care nu stă chiar la fel și pentru femei (A se vedea: Resolving Conflict: Men vs. Women.

Multe prietenii adevărate și profunde se leagă între adversari care, într-un fel sau altul, și-au jucat rolul agresiv corect. Au răspuns singuri și nu au lăsat pe nimeni altcineva să intervină.

De aceea pentru un băiețel poate fi chiar distructiv să aibă părinți (în special o mamă) care să intervină, să nu îl lase să se lupte, să se lovească de viață, să o experimenteze. O mamă tampon, deși foarte bine intenționată, poate distruge valorile individuale ale fiului său. La fel cum și o soție puternică ce vrea să facă dreptate soțului său, tratându-l ca pe un copil neajutorat, incapabil de a-și duce la bun sfârșit propriile lupte, poate face mult mai mult rău decât bine.

Bărbații sunt, prin natura lor, mai direcți. Iar Respectul înseamnă Adevăr, Dreptate… și necesită mult Curaj și multă Determinare. Toate sunt capitalizate pentru că toate sunt cu adevărat importante. Uneori când îți ceri respectul poți fi nepoliticos, alteori fiind politicos uiți să ceri respectul.

Și atunci… revin la întrebarea mea: Care este limita dintre Politețe și Respect? Putem fi politicoși, dar nu este obligatoriu să fim și respectuoși. Ne putem schimba vorbe de curtuoazie…dar Respectul se câștigă.

Citește și: Coaching: află ce este, cum și când te ajută, tehnici și tipare (modele) în coaching și ruperea lor!

Respectul poate fi câștigat tot prin respect

Realitatea este că pe noi nu ne prea interesează valorile celorlalți. Noi considerăm că interlocutorul nostru merită sau nu respectul strict prin raportare la ceea pentru ce vrem noi să fim respectați. Astfel, dacă simțim că ne sunt lăsate intacte valorile și nevoile noastre, suntem demni de respect. Dacă nu, oricât de bun ar fi celălalt, nu a fost cu noi. Și, prin legea firii, subconștient acționăm ca și cum avem tot dreptul să nu fim buni cu el.

Prin acțiuni lipsite de respect, ne cerem, de fapt, respectul!

De câte ori nu ai făcut ceva total necumpătat numai pentru a-ți câștiga dreptul? Atât ai simțit la acel moment… și atât ai putut. Asta ți-ai spus. Nu te-ai simțit vinovat atunci, atunci erai puternic și cereai dreptatea.

De fapt… tu cereai Respectul. Mai târziu, când situația s-a calmat și a scăzut ritmul cardiac, hormonii au revenit la o secreție normală, există șansa să fi apărut vina. Acea voce a părintelui/profesorului/amicului care te certa. Te certa că nu ai fost politicos.
Fiind tu însuți, ai fost nepoliticos. Așadar, să ceri să ți se respecte valorile personale, înseamnă să fii nepoliticos. Asta ne învață educația, societatea. Apoi ne mirăm de ce există un procent atât de mare de oameni nefericiți, cu stimă de sine scăzută, cu moralul la pământ. Au fost privați mereu de lupta pentru respect, din dorința de a aparține, de a face pe placul celorlalți. Se neglijează pe sine…

Și atunci, te întreb, tu cât de multă valoare oferi Respectului? Dar, mai ales, cât de mult te respecți pe tine? Spunându-ți adevărul, oricât ar fi de greu, îți câștigi respectul de sine.

Deci, cum e? Te respecți? Sau ești doar politicos cu tine?

Gândește-te puțin!

Citește și: Vezi cum te AUTOSABOTEZI folosind cuvinte si expresii celebre

Crede în tine și tratează-te cu RESPECT!

Cu prietenie,

Grațiela.

About Author

1 thought on “Adevărata valoare a Respectului: te Respecți, sau ești doar Politicos cu tine?

Spune-mi, te rog, ce gândești despre acest subiect: