De ce autocontrolul NU este o soluție

Nu știu despre tine, dar eu am fost educată pe principiul că emoțiile sunt pentru oamenii slabi. Și nu vorbesc de emoțiile pozitive, ci de acelea care ne fac să ne punem întrebări cu privire la calitatea existenței noastre. Din dorința de a nu avea cei mai „pămpălăi” copii din curtea școlii, părinții noștri ne-au învățat mereu că succesul este dat de control. Noi suntem crescuți să dominăm, să nu ne permitem să fim slabi. Am auzit adesea în jurul nostru, exact de la acele persoane ce speram să ne creeze mediul de încredere, expresii de genul: „controlează-te!”, „potolește-te”!, „nu te mai văita!”, „ești o mămăligă!”, „te calcă toți în picioare!”.

Sigur că intențiile acelor persoane erau bune… dar mă gândeam zilele trecute… oare chiar ne dorim toți controlul? Oare controlându-i pe cei din jur și, mai mult decât atât, controlându-ne și blocându-ne pe noi înșine în permanență, obținem evoluția? Sau ne transformăm în roboți?

Autocontrolul excesiv – hrană pentru blocajele emoționale

Suntem oameni, iar una din principalele noastre caracteristici o reprezintă capacitatea de a simți emoțiile. Cu cât le controlăm mai mult și cu cât apelăm mai mult la autocontrol, cu atât ajungem mai incapabili de a le înțelege și de a acționa atunci când ne sunt arătate emoții.

Am avut o perioadă în care am considerat că să fiu puternică este tot ce am nevoie. Nu mi-am dat voie să simt mare lucru, să exprim cu atât mai puțin… iar să plâng nici nu se punea problema. Am ajuns până într-un punct în care să îmi doresc din toată inima să îmi descarc energia negativă acumulată și, pur și simplu, să fiu incapabilă. Pentru că fusesem învățată că dacă plângi… ești slab.

Autocontrolul poate deveni cel mai mare dușman al nostru, dacă îl folosim ca pe o barieră

A trebuit să ajung la așa un nivel de epuizare psihică încât să nu îmi mai pot bloca neurotransmițătorii. În acel moment mi-am privit lacrimile curgând șiroaie… și fricile ieșind. Au fost atât de multe și de profunde încât am realizat că autocontrolul poate deveni cel mai mare dușman al nostru, dacă îl folosim ca pe o barieră.

Lacrimile și fricile ne ajută să ne descoperim

Uneori avem nevoie să ne lăsăm garda jos pentru a ne putea înțelege cu adevărat. Sunt cazuri în care prin lacrimi și frici aflăm mai multe despre noi înșine și putem evolua. Cum putem ști cum să evoluăm, dacă nu ne dăm voie să aflăm ce ne distruge? Tocmai acest autocontrol este cel care ne face pe noi să ne punem masca de superman și să uităm cine suntem cu adevărat.

Uneori trebuie să plângi ca să te poți simți liber

Când ești doar tu cu tine… încearcă să nu te mai controlezi. Încearcă să te asculți. Vei afla lucruri despre cine ești TU cu adevărat, despre ce vrei TU, care sunt valorile TALE, fricile TALE și cum să îți umpli acel gol care, știi și tu prea bine, există. Indiferent că simți că ai vrea mai mult de la relația ta, cariera ta, modul de a-ți petrece timpul sau chiar de la corpul tău… toate răspunsurile se află dincolo de ceea ce încerci să ții „sub control”. Lasă frica să-ți vorbească!

***Pentru că lucrez în momentul de față la perfecționarea calităților mele de coach, îți propun o ședință gratuită de coaching  în care să te ajut să faci primul pas în transformarea ta. Aceasta se poate derula față în față sau online via Skype/whatsapp/Facebook.

Este vorba despre o oră. Dacă te simți pregătit(ă) să faci un pas important pentru tine, trimite-mi un mail pe adresa: gratiela.vlad@gmail.com cu subiectul: ședință coaching gratuită în care să îmi spui zilele și orele la care ai fi disponibil(ă), precum și orașul din care ești, respectiv numărul de telefon.

În felul acesta ne ajutăm reciproc. Eu exersez, tu ai ocazia să treci la următorul nivel.

Deci? Când să fie?

3 thoughts on “De ce autocontrolul NU este o soluție

  1. Oare? Este o munitie umana, care bine administrata, te ajuta sa iti redobandesti printre multe altele, chiar si viata.
    by OanaMC

    1. Îmi place foarte mult că ai menționat un lucru extrem de important: „bine administrată”. Despre asta este vorba, despre echilibru. Dar pentru a o putea administra bine… trebuie să înțelegem ce înseamnă să fie bine administrată.
      Din păcate adesea gradul de permisivitate este prea mare și se ajunge la o extremă în care ne blocăm emoțiile, ne autosabotăm, ne denigrăm. Asta nu e bine. Vorbim deja despre un exces de pseudovirilitate, în care băiețeii sunt învățați că este rău să ai emoții. Mai mult, tot acest control echilibrat este privit dintr-o perspectivă peiorativă în care jumătatea celalaltă a existenței lor, până la urmă (respectiv feminitatea) este denigrată până la așa un nivel încât să fie de temut.
      Ce vreau să zic este că autocontrolul, așa cum începe să fie perceput în linii tot mai mari (să te abții, să fii ultrapoliticos cu cineva care nu merită, să controlezi emoția în loc de a o înțelege) este rău. Ce spui tu… este extraordinar! Și da, îți dau perfectă dreptate și încurajez pe oricine să caute să înțeleagă exact ce înseamnă bine administrat pentru sine. Că e ca la medic… dozele diferă de la un pacient la altul.

      Mulțumesc pentru comentariu!!

Lasă un răspuns

Influencers Reborn Ramnicu Valcea

Fii la curent cu ultimele noutăți în materie de comunicare și dezvoltare personală!

Felicitări! Te-ai abonat cu succes!

Oops! Ceva este în neregulă! Te rog să mai încerci o dată.

Stai liniștit! Vom folosi datele tale EXCLUSIV pentru a-ți trimite ultimele articole și noutăți! Datele tale sunt în siguranță cu noi.
%d blogeri au apreciat: