Tu ce faci cu emoțiile negative?

Când vine vorba despre emoții, tuturor ni se întâmplă să avem și momente în care să nu putem ține totul sub control și să izbucnim. Indiferent că plângem, că le lăsăm să ne intoxice mintea și să ne aducă într-o stare deplorabilă… sau că devenim agresivi și îi atacăm pe cei din jur, este important să știm care ne este „tiparul”, pentru a putea fi atenți în viitor și a corija mai ușor comportamentele care ne displac.

Cele mai comune moduri de a controla emoțiile negative

cele mai comune moduri de a controla emotiile negative, emotii negative

Nu știu ce educație ai primit tu în copilărie, dar mie de cele mai multe ori mi se spunea că trebuie să fiu tare, să mă controlez. Din acest motiv am ajuns să scriu, cândva acest articol în care explic de ce consider eu că autocontrolul nu este o soluție.

Pentru că nimeni nu ne-a învățat vreodată de unde vin emoțiile, cum le-am putea înțelege și de ce avem nevoie de ele (îți recomand în acest sens articolul meu despre cum funcționează creierul), am ajuns să imităm, inconștient, acțiunile celor din jur. Astfel, cele mai comune moduri de a controla emoțiile negative sunt:

Reprimarea

Până să învăț despre Inteligența Emoțională mi se întâmpla adesea să „îmi înghit lacrimile”. Acesta era cel mai uzual mod al meu de a-mi stăpâni emoțiile negative. Nu voiam să îi rănesc pe cei din jur așa că mă învățasem să fiu sacul de box al persoanelor pe care le iubeam. Nu de puține ori mi se întâmpla să constat că am rămas fără lacrimi, că nu mai am forța să plâng… și asociam, cumva total eronat, puterea cu faptul că nimeni nu îmi vedea lacrimile.

Lecția pe care o putem învăța de aici: vulnerabilitatea!

Este foarte greu să accepți că ești vulnerabil, fundamental, ca ființă. Dar abia atunci când îți dai voie să plângi, să țipi, să te exprimi… atunci afirmi că exiști!

Mascarea emoțiilor negative

De la reprimare la mascare este un pas foarte mic. De aceea, dacă te-ai regăsit în prima categorie de acțiuni, probabil că poți rezona și cu aceasta. Eu, personal, am fost foarte afectată când m-am dus să îmi refac dosarul medical pentru schimbarea permisului auto și, în urma unui dialog firesc purtat cu psihiatrul, am fost întrebată ce ascund.

Sunt o fire foarte emotivă, în ciuda aprențelor de om deschis și comunicativ. Realitatea este că nu îmi plac situațiile noi și, cu siguranță nu mă simt confortabil când trebuie să pot discuții de complezență cu persoane pe care nu le cunosc. În acest sens, pentru a masca frica mea de liniștea celuilalt am tendința de a fi extrem de zâmbitoare și de a râde din orice. Acesta este, într-adevăr, un mecanism de mascare a emoțiilor negative.

Unii râdem, alții glumim, alții ne prefacem indiferenți. Oricum ar fi, în astfel de momente de este frică de cum vom fi judecați și reacționăm în funcție de cum consideră creierul nostru că ar fi cel mai bine pentru a ne proteja sentimentele.

Lecția pe care o putem învăța de aici: trebuie să mă accept așa cum sunt! Nu contează dacă interlocutorul mă place. Ce spun eu este despre mine, ce înțelegi tu… este despre tine!

Evitarea trăirii unor emoții negative

Știi acel moment în care nu poți privi pe cineva în ochi? Când îți este atât de frică încât fugi de contactul vizual… sau părăsești incinta? Acestea sunt moduri de evitare a conflictelor și, de ce nu, chiar de evitare a emoțiilor. Nu mergi în anumite cercuri pentru că știi că vei fi rănit. Nu faci anumite lucruri… din același motiv.

Evitarea este bună… atunci când lucrul pe care îl eviți îți face, fundamental, rău. Dar atunci când vine vorba despre evoluția ta, să eviți o situație nu este ok. Să eviți o discuție importantă cu partenerul tău despre sentimentele tale… nu e ok. Să eviți să îi spui mamei că nu vrei să urmezi drumul pe care ea îl are pregătit pentru tine, dar care nu ți se potrivește… iarăși, este distructiv!

Lecția pe care o putem învăța de aici: Responsabilitatea!

Trebuie să fim responsabili și să ne asumăm orice acțiune. Ceea ce nu trăim la timp… este posibil să nu mai trăim niciodată. Regretele sunt mai rele decât orice. Ne întunecă aura și ne distrug șansa la fericire.

Diversiunea

Unii ar putea spune că este vorba despre „aceeași Mărie cu altă pălărie”. Dar există o diferență de esență între diversiune și toate celelalte amintite anterior. Sunt persoane care s-au specializat atât de tare în arta diversiunii încât pot evita conversațiile incomode cu atât de mult tact încât îți dau chiar o stare de bine.

Uiți că voiai să le faci scandal.
Sigur. Mai sunt și cei care nu se prea pricep… și care nu schimbă subiectul, ci fac cu totul altceva. În aceste situații simți diversiunea și te irită.

Lecția pe care o putem învăța de aici: acceptarea!

Schimbăm subiectul pentru că nu vrem să rănim. Protejăm ceva. Pe ceilalți sau chiar pe noi înșine. Atunci când acceptăm realitatea și când vrem să fie bine, învățăm că diversiunea are beneficiile ei, dar vindecarea rănilor este mult mai benefică!

Sună un prieten!

Cu toate că se spune despre femei că au mai mare nevoie să discute cu prietenii pentru a se putea elibera de tensiunea pe care o pun emoțiile negative asupra lor, realitatea este că tot mai mulți bărbați au înțeles beneficiul acestei metode.

Este foarte bine să ne verbalizăm direrile și să solicităm ajutorul. Totuși, nu de puține ori am primit sfatul: „ai grijă față de cine îți exprimi sentimentele. Nu toată lumea este prietena ta… și unii chiar se bucură de răul pe care îl exprimi”.

A fost o vreme în care această vorba m-a terorizat. Ajunsesem din cauza ei să fiu atât de precaută încât să nu mai am încredere în nimeni. Asta până când am făcut pace cu mine și am înțeles obiectivul primar al acestui venting. Am înțeles cine sunt, ce vreau, de ce mă vait și… am învățat și până unde, cum și de ce să îmi spun povestea în diverse contexte.

De multe ori împărtășirea problemelor intime duce la apropiere. Totuși, trebuie să existe o limită. Și cu cât înveți mai multe despre tine și despre ceilalți… ajungi să îți cunoști singur limita și să nu o mai privești astfel.

Lecția pe care o putem învăța de aici: încrederea!

Plânsete și țipete

Nu în ultimul rând… multe persoane recurg la exteriorizarea emoțiilor prin plânsete și țipete. Probabil că și tu știi măcar o persoană care atunci când se enervează sparge totul în jur, urlă cât îl țin plămânii… pentru ca 10 minute mai târziu să fie zen și total ok.

Dintr-un punct de vedere această metodă este eficientă. Totuși, pe cât este de bună pentru cel care o utilizează, pe atât este de incomodă pentru restul. Există alternative la ea… și despre ele vom vorbi în articolul următor.

Lecția pe care o putem învăța de aici: disciplina!

Deocamdată atât. Zilele următoare vom vorbi despre cum poți să înțelegi și să stăpânești, respectiv să vindeci emoțiile negative. Simplu spus, în următorul material vom vorbi despre moduri de a controla emoțiile negative (într-un sens pozitiv).

Vezi articolul aici.

🥇 Abonează-te la newsletter pentru a fi pe fază!

Sursa foto cover: medium.com

3 comentarii la „Tu ce faci cu emoțiile negative?

Lasă un răspuns