Psihogenealogia – vindecarea rănilor de familie
Experiența profundă de viață este transmisă de cele mai multe ori în mod indirect, tacit, prin intermediul limbajului nonverbal (al emoțiilor). Cuvintele nespuse, lacrimile înăbușite, evitarea, remușcările și tăcerea… toate acestea reprezintă realități ce definesc psihogenealogia.
Tot mai multe persoane sunt interesate în zilele noastre de modul în care experiențele familiale ne afectează dezvoltarea emoțională. Mai mult, există studii care au demonstrat faptul că emoțiile și evenimentele din viața strămoșilor pot modifica ADN-ul generațiilor următoare.
Ei bine… cam despre asta este psihogenealogia!
Psihogenealogia reunește noțiuni de psihologie și genetică, scoțând la suprafață traume, conflicte, secrete ce sunt transmise în inconștientul familial și transgenerațional.
Așadar, astăzi vă propun să lecturați o carte specială: „Psihogenealogia – Vindecarea rănilor familiale si regasirea de sine”, scrisă de Anne Ancelin Schutzenberger.
Poate fi achiziționată de pe Libris sau Cărturești (și nu numai, desigur!).
Vedeți recenzia mea aici:
Simt nevoia să atrag, totuși, atenția asupra unui lucru: dacă este citită „cum trebuie” (adică având intenția de a trata cu adevărat ceva ce doare), ea va scoate la suprafață inițial lucruri dureroase… Pe principiul pe care îl auzim și la medic: înainte să fie bine… va fi rău!
Durerea face parte din proces, dar ea ne ajută mai departe să simțim bucuria eliberării, a vindecării.
Căutând în profunzimea arborelui nostru genealogic aflăm informații extrem de valoroase despre istoria noastră familială. Unele au rămas neacceptate, altele s-au stins. Rolul nostru este de a le tria și a închide orice capitol rămas deschis, care ne afectează.
Aici am redescoperit și triunghiul lui Karpman, despre care vorbeam în acest filmuleț:
Tot această carte poate explica și depresiile subite, evenimentele ce se repetă din generație în generație (precum accidentele, bolile, ș.a.), dar și caracteristici determinante, cum este hipersensibilitatea.
Oricât am crede că putem „păcăli” soarta… singurul mod în care obținem liniștea este acceptarea. Când nu mai evităm, când știm și acceptăm trecutul (atât pe al nostru cât și pe al familiei noastre), putem fi, cu adevărat, vindecați!
About Author
Pare foarte interesant subiectul, o sa incerc sa-l aprofundez si eu. Avand in vedere ca tot ce ni se intampla este destul de ciclic, daca reusim sa intelegem trecutul, vom putea sa modificam/interpretam diferit viitorul.