Hipersensibilitatea: Ce este, Riscuri medicale + 13 semne că ești o persoană hipersensibilă

fata care este sensibila

O persoană hipersensibilă (sau care suferă de hipersensibilitate) experimentează lumea în mod diferit. Și de foarte multe ori simte acest lucru și își pune multe întrebări cu privire la modul în care acționează sau reacționează. Datorită unei diferențe biologice cu care s-a născut, o astfel de persoană este mult mai conștientă și mai afectată de subtilitățile lumii și procesează informațiile mult mai profund. Acest lucru îi oferă multă creativitate, viziune, empatie dar… o și predispune mai ușor la stres și epuizare.

Ce este hipersensibilitatea?

În România acest subiect încă nu este foarte des abordat… și nu pentru că ar fi ceva în neregulă cu el, ci strict pentru că încă nu este atât de cunoscut. Să fii o persoană extrem de sensibilă este ceva complet normal. Hipersensibilitatea nu este o boală sau o dereglare fizică ori psihică. Cu toate acestea, din păcate, majoritatea românilor care au această predispoziție și merg la un medic pentru a solicita ajutorul sunt diagnosticați total eronat cu tulburare depresivă, anxietate, bipolaritate, borderline sau chiar schizofrenie – pentru că știm prea bine că sistemul medical din România încă mai are mult de recuperat.

Cu toate că există persoane care pot fi hipersensibile doar fizic, numărul lor este extrem de redus. Majoritatea celor care experimentează sensibilitatea excesivă o fac complet: ceea ce indică inclusiv predispoziția spre hipersensibilitate emoțională.

Tipuri de Hipersensibilitate și Riscuri Medicale

Din punct de vedere fizic, hipersensibilitatea reprezintă o reacție imunitară excesivă care se face responsabilă de apariția unor tulburări  și, respectiv leziuni la un individ sensibilizat la un anumit antigen (substanță străină organismului, susceptibilă să declanșeze o reacție imunitară, provocând formarea de anticorpi).

La fel ca în cazul celei fizice, unde antigenul poate fi o bacterie, un virus sau orice corp străin, în cazul celei emoționale, el se constituie dintr-o persoană, un gând sau un eveniment.

Hipersensibilitate de tipul I

Hipersensibilitatea de tip I se mai numește și anafilaxie sau hipersensibilitate imediată. Ea apare, de regulă, la câteva minute după contactul cu antigenul.

Cum se manifestă

Anafilaxia se manifestă sub forma unei urticarii, a unui astm, edem sau șoc anafilactic.

De asemenea, la persoanele care sunt hipersensibile emoțional, odată cu apariția unei frici, a unui gând tulburător, apare o manifestare în corp, de genul: constipație, diaree, durere puternică de burtă, tahicardie (puls accelerat), sau sub forma unor pete sau bubițe (dermatită) pe corp. Pentru fiecare tip de gând/emoție (antigen) există o anumită reacție în corp. Jacques Martel a realizat un studiu exhaustiv cu privire la aceste corelări, intitulat „Cauzele subtile ale bolilor”.

Poți citi GRATUIT cartea în format .pdf aici.

Hipersensibilitate de tipul II

Hipersensibilitatea de tip II mai este numită și citotoxică. Aceasta corespunde distrugerii celulelor organismelor prin mecanisme autoimune sau prin tratamente. Factorii care provoacă această reacție sunt unele antibiotice, antipaludice sau antihipertensoare.

Atunci când vorbim despre partea psihică, ne referim la o expunere îndelungată la un stimul (o emoție, un gând, un mediu toxic psihic) sau la apariția unor evenimente traumatizante, care nu au neapărat efecte nefaste directe. Adică acele sperieturi puternice care totuși nu s-au terminat tragic.

Așa apar bolile autoimune!

Uite, un exemplu este cel despre care vorbesc aici:

Hipersensibilitate de tipul III

Hipersensitivitatea de tip III se mai numește și semiîntârziată. Ea este caracterizată prin depunerea anticorpilor asociați cu antigenele lor pe pereții vaselor, unde ajung să producă anumite leziuni, precum alveolita alergică.

În cazul reacțiilor psihice, este ceea ce se tratează prin terapie. Un stimul din copilărie (comportamentul părinților raportat la o anumită acțiune a noastră) ne dă anumite tipare de acțiune. Este vorba despre credințe, valori… și tot ceea ce în NLP constituie harta personală.

Hipersensibilitate de tipul IV

Hipersensibilitatea de tip IV, sau întârziată provoacă reacții inflamatorii importante, precum eczema de contact, alergii microbiene precum alergia tuberculinică.

În cazul hipersensibilității emoționale, acest tip se traduce prin ceea ce constituie obiectul psihogenealogiei. Sunt niste antigeni din trecut care ne afectează în prezent. De multe ori vorbim despre antigeni din trecut despre a căror origine nu avem nici cea mai vagă bănuială. Ne afectează anumiți stimuli, fără să avem argumente logice pentru aceasta. Cum este în cazul persoanelor care suferă de misofonie și nu numai.

Uite un experiment care explică exact acest fapt:

Semne că ești o Persoană Hipersensibilă

Încă o dată, hipersensibilitatea NU este o boală. Este doar o predispoziție biologică pe care o ai din naștere. Să o ignori sau să o negi NU reprezintă o soluție ci, dimpotrivă, este ceva ce îți va fi dăunător pe termen lung.
Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru noi înșine este să îmbrățișăm ceea ce suntem, să ne acceptăm așa cum suntem și să ne îmbunătățim. Atunci când realizăm care sunt punctele noastre sensibile, nu trebuie să punem accent pe ele ci, dimpotrivă, să le folosim în avantajul nostru, să ne bucurăm de ele și să le privim ca pe ceva ce ne fac să fim mai buni.

Pentru mine „diagnosticul” de hipersensibilitate a venit ca o eliberare, o binecuvântare. În sfârșit am înțeles că nu este nimic în neregulă cu mine, că nu sunt defectă și că multe din reacțiile pentru care cei din jur mă acuzau erau, de fapt, firești pentru o persoană de acest fel. Atunci când am descoperit o comunitate întreagă unită de aceste simptome… m-am simțit în sfârșit în siguranță, liniștită, bine cu mine însămi.

Așa că deși în România încă nu este conștientizată și dezbătută problema persoanelor excesiv de sensibile, mi-am propus să realizez un grup de suport pe Facebook special pentru cei care se regăsesc în această categorie, grup în care să putem discuta despre emoțiile noastre, să ne oferim resurse benefice și să împărtășim experiențe comune. Te invit să te înscrii aici.

Așadar, uite câteva semne importante că ești o persoană hipersensibilă:

Urăști violența și cruzimea de orice fel

Toată lumea urăște violența și cruzimea, dar persoanele hipersensibile sunt afectate și de povești despre acte de acest gen. De multe ori au tendința chiar să îi opească insistent pe cei care povestesc. De ce? Pentru că o persoană extrem de sensibilă are tendința de a simți durere fizică atunci când se gândește la suferința altcuiva. Ia totul foarte personal, deși nu vrea acest lucru. În mod similar, dacă te încadrezi în această categorie, poveștile despre cruzime animală sau umană îți pot da dureri de stomac.

Eu, personal, am dezvoltat un reflex de când eram copil: nu mă pot uita la filme de acțiune cu scene violente fără să îmi acopăr ochii și urechile și să mă forțez să mă gândesc la altceva, până nu se termină scenele respective. Desenele violente nu fac excepție.

Nu funcționezi sub presiunea timpului

Îți amintești când erai în școală și dădeai un test… iar profesorul spunea dintr-o dată „mai aveți 5 minute”? Cum reacționa corpul tău? Al meu se panica… și din acel moment nu mai puteam da randament.

Ei bine, persoanele hipersensibile nu pot lucra atunci când sunt presate de timp. Din acest motiv sunt etichetate adesea ca fiind „suflete de artiști”.

Ca adult, când ai multe lucruri pe lista de făcut și simți că nu ai suficient timp pentru a termina totul, simți un stres deosebit. Aceste persoane sunt mult mai sensibile la orice fel de stimuli, iar presiunea timpului nu face excepție.

Ai o gândire profundă

De câte ori ți s-a spus că gândești prea mult? Sau că despici firul în mii, nu doar în patru? Noi avem o tendință aparte de a procesa informația mult mai profund, ceea ce înseamnă că reflectăm asupra experiențelor noastre mult mai mult decât o fac ceilalți.

Din păcate, însă, acest lucru înseamnă și că avem tendința să supra analizăm lucrurile și să dezvoltăm o gândire negativă/pesimistă. Ți s-a întâmplat vreodată să derulezi anumite evenimente/gânduri în mintea ta într-una, până când apar anumite stări neliniștitoare? Până ajungi să te simți singur, nesigur pe tine și foarte anxios? Dacă da, atunci te aștept în grupul suport creat mai sus.

Ai nevoie de timp pentru tine și de singurătate

De multe ori persoanele hipersensibile se autocataloghează drept introvertite, deși nu sunt. Eu, personal, am avut multă vreme acest conflict interior. Sunt sangvinică, îmi place să mă înconjor de oameni, să spun povești, dar după câteva ore devin foarte iritabilă, obosesc puternic și am nevoie să fiu singură cu gândurile mele. Adesea mă simt de-a dreptul epuizată după o zi în care socializez.

De-a lungul timpului chiar am fost afectată de acest comportament, cei din jur considerând că sunt falsă… când în realitate doar aveam o nevoie normală de liniște.

Dacă și tu faci parte din această categorie, atunci cu siguranță la finele zilei preferi să te retragi într-o încăpere liniștită, să citești o carte, să faci o baie fierbinte sau să practici orice formă de meditație/liniștire menită să îți reînvie simțurile. Să te reîncarce.

De fapt, aceasta este problema reală a noastră: fiind foarte stimulați continuu, ni se descarcă rapid bateriile și avem nevoie să le încărcăm mai des.

Te sperii ușor și „sari”

Literatura de specialitate indică faptul că persoanele hipersensibile au tendința de a se speria mai ușor decât celelalte… și când se sperie… sar precum o pisică. Pentru că sistemul nostru nervos este foarte stimulat, avem mai dezvoltat acest reflex, chiar și atunci când nu există niciun pericol real.
Mai mult, majoritatea hipersensibililor au o problemă cu zgomotele. Mai ales cei care sunt auditivi. De aici și misofonia (despre care voi face un articol cât de curând).

E normal să te deranjeze zgomotul unor unghii pe tablă (cel puțin așa cred…că e normal)… dar nu e normal să te irite oamenii care mănâncă cu tine la masă și clefăie, sau motorul unei mașini care se pornește brusc sub fereastra ta.

Ai toleranță mică la durere

Oricât ai face pe durul (cum făceam eu), realitatea este că ai o toleranță foarte mică la durere. Acuzi des dureri (de cap, de corp de orice natură), te accidentezi ușor… și simți profund durerea. Uneori trăiești o durere fizică și doar văzând sau auzind despre lucruri care știi că ar putea provoca durere (cum ar fi imaginea unei femei agresate în stradă).

Nu îți place schimbarea

Chiar dacă nu sunt întotdeauna conștiente de asta, persoanele hipersensibile au ritualuri. Banale, dar există. Și își găsesc liniștea în aceste ritualuri. Familiaritatea cu ele le oferă liniște.

De exemplu: spălatul dinților primul lucru după ce te trezești (problema mea: dacă nu o pot face, mă simt foarte rău), băutul cafelei, cititul înainte de culcare, șamd. Fiecare om are propria sa rutină. Din acest motiv, schimbarea poate fi destul de greu de suportat. Așa se face că hipersensibilii se simt foarte incomod la începutul unei relații, atunci când merg la un job nou sau sunt promovați.

De aici provine și o rezistență puțin mai mare la schimbare.

Uneori vacanțele sunt dușmanul tău

Toți vrem vacanțe și ne bucurăm de ele, dar pentru un hipersensibil ele se pot transforma ușor într-un coșmar, mai ales dacă sunt bombardați de stimuli… și nu le este permis să aibă momentele intime de încărcare a bateriilor.

Pe mine toată lumea mă considera anormală pentru că nu rezist mai mult de 3 zile într-o vacanță. Mi-am format un ritual de a scrie, a citi și a face lucruri care să mă stimuleze intelectual… așa se face că dacă vacanța mea implică doar relaxare și vizitat muzee, fără să aducă măcar un mic element de tip muncă, mă simt bolnavă și începe să mi se facă dor de casă.

În același sens am o problemă cu ieșirile prea dese, fără pauze de încărcat baterii. Prefer concediile în resorturi unde să „plătesc hotelul și piscina” față de cele în care să vizitez prea multe. Sunt o persoană sedentară și asta îmi oferă confort. Asta știu, asta prefer.

Ești foarte sensibil la critici

Cuvintele chiar contează pentru hipersensibili. Cele pozitive îi ridică în culmile extazului, în timp ce acelea negative îi pot duce pune la pământ.

Noi avem sistemul psihic mult prea fin tunat, ne conectăm la emoțiile tuturor mult mai ușor și din acest motiv negativismul este toxic pentru noi. Când primim feedback vrem să ni se explice cu iubire și înțelegere.

Sigur… asta nu se va întâmpla prea des. Și atunci picăm în depresie.

Textura hainelor tale contează

Deși fiecare persoană are tendința de a avea un singur sistem senzorial mai bine dezvoltat (auditiv, kinestezic, vizual), hipersensibilii le au (CAM) pe toate bine dezvoltate. Cel tactil te face să nu suporți anumite texturi, să preferi hainele cu un material calitativ în detrimentul celor obișnuite.

 Cauți o motivație și un sens

Când am descoperit prima dată informațiile cu privire la hipersensibilitate și la persoanele care se încadrează în această categorie, am rămas șocată să văd că nu toată lumea este obsedată de aflarea sensului personal așa cum sunt eu.

Ba chiar îmi amintesc zilele trecute când discutam cu un prieten și îmi spunea că nu are sens să mă stresez să aflu cine sunt și care este misiunea mea, pentru că noi ne adaptăm și omorâm continuu. Nu suntem ceva.

Această idee pentru mine a fost traumatizantă. Era ca o anulare a existenței mele. Și nu sunt nihilistă, chiar dacă am studiat cu mare interes filosofia lui Nietzsche.

Persoanele hipersensibile caută un sens, gândesc atât de mult încât sunt dornice să ofere cât mai multă semnificație lucrurilor din jur. Adesea cred în destin, în alchimie și se află în căutarea „Meccăi”  personale.

Ai standarde foarte înalte pentru tine

Tocmai pentru că ai o percepție foarte complexă asupra lumii, tinzi spre perfecțiune. Și nu ceri perfecțiunea celor din jur, atât cât ți-o ceri ție.

Știi foarte bine că nu poți să le faci pe toate, dar nu te lași până nu dai totul. Tocmai pentru că atunci când te implici în ceva, o faci pentru că te motivează. Pentru că ai un scop și acel scop îți stimulează simțurile.

Ai o predispoziție ridicată spre anxietate și depresie

Tocmai pentru că gândești foarte mult și ești mereu bombardat de stimulii externi, pentru că urmărești o anumită perfecțiune ai tendința de a te epuiza. Dezvolți, astfel, frici… care te duc, inevitabil, în depresie.

De fapt, de aici a pornit dorința mea de a realiza această comunitate. Din adolescență am avut episoade puternice de anxietate și depresie, am luat lucrurile foarte personal și am ajuns până într-un punct în care să cred că sunt bolnavă. Cu toate acestea, când bateriile îmi erau încărcate, reveneam la gânduri bune… pentru ca, după un timp, să pic înapoi în cercul meu vicios.

Dezvoltarea personală m-a ajutat să înțeleg că sunt ok. Până să descopăr dezvoltarea personală am studiat medicina (psihiatria) și mă autodiagnosticasem cu tulburare bipolară… doar că nu simțeam chiar nevoia de medicamente. Fiindcă eram bine. Doar puțin mai dificilă.

Apoi, prin prisma psihologiei și a NLP-ului (și în mod deosebit a cursurilor pe care le-am cumpărat de la Tony Robbins), am descoperit că mintea umană este mult mai complexă decât îmi imaginam… și că atunci când o înțelegi, o poți sprijini.

Toată lumea vorbește despre autocontrol, dar eu nu am avut nicio clipă intenția de a-mi controla mintea. Și știi de ce? Pentru că limbajul pe care îl folosim ne afectează la nivel inconștient mai mult decât ai crede.

Credințele mele privitoare la control nu erau și nu sunt cele mai bune. De fiecare dată când mă gândesc să controlez un lucru, ofer o conotație peiorativă. Nu îmi place să fiu controlată de nimic. Îmi place să cred că sunt o persoană independentă și autonomă care se respectă, se cunoaște și care comunică suficient de bine cu sine și cu ceilalți încât să nu fie nevoie să fie CONTROLATĂ.

Câtă vreme suntem conștienți și cooperăm, nu avem nevoie de control. Și autoritățile ne controlează atunci când nu știu ce s-a mai întâmplat cu noi (cum e ANAF-ul de exemplu) sau consideră că facem ceva ce nu este bine (cum ne controlăm și noi organismele atunci când simțim că suferim de vreo afecține și fugim la medic).

Așadar, este bine să știi ce se întâmplă atât în corpul, cât și în mintea ta și să îmbrățișezi în permanență ceea ce ești! Nu uita să te înscrii în grupul de suport pentru persoanele hipersensibile!

Referințe:

  • Elaine N. Aron, The Highly Sensitive Person: How to Thrive When The World Overwhelms You, Bantam Double Dig Dell Publishing Group, New York, 2017;
  • Tracy Cooper, Thrive, Createspace Independent Publishing Platform, 2015;
  • Jacques Martel, Cauzele subtile ale bolilor, ediție nouă, revizuită și adăugită, Ed. Ascendent, București, 2012;
  • Ted Zeff, The Highly Sensitive Person’s Survival Guide, New Harbinger Publications, Oakland, 2004.

Sursa foto: pexels.com

S-ar putea să îți placă și:

7 thoughts on “Hipersensibilitatea: Ce este, Riscuri medicale + 13 semne că ești o persoană hipersensibilă

Lasă un răspuns

Influencers Reborn Ramnicu Valcea

Fii la curent cu ultimele noutăți în materie de comunicare și dezvoltare personală!

Felicitări! Te-ai abonat cu succes!

Oops! Ceva este în neregulă! Te rog să mai încerci o dată.

Stai liniștit! Vom folosi datele tale EXCLUSIV pentru a-ți trimite ultimele articole și noutăți! Datele tale sunt în siguranță cu noi.