TOP 5 Idei ale lui Freud care au schimbat lumea

Sigmund Freud,
Reading Time: 7 minutes

Freud NU este un „obsedat sexual” și un „părinte al nebuniei”, așa cum auzim adesea.

Pasiunea mea pentru psihanaliză și pentru Freud pornește de pe la 14 ani. Sigur că înțelegerea mea de la acea vârstă era foarte mult și subiectiv influențată de părerile celor din jur. Îmi era greu să îmi formez o opinie având în vedere că nu aveam încă un fundament.

De la Freud am trecut apoi la Jung, Adler și alții… urmând ca de câțiva ani să mă reapuce dorul de cel ce, pe drept, este numit părintele psihanalizei.

Sigmund Freud – dincolo de mituri

După ce în urmă cu vreo 3 ani mi-am achiziționat pachetul complet de 11 volume de opere esențiale… și de atunci am tot citit, interpretat, analizat și aplicat ceea ce am învățat…

… am realizat că tot ceea ce credem noi, cei ce nu îl citim cu atenție sau NU suntem capabili să îl înțelegem pe Freud, este greșit!

Mi s-au demontat multe preconcepții.

Așa mi-am dat seama că atunci când lucrezi într-un domeniu (sau când ești pasionat de el) trebuie să revii constant asupra marilor opere. În felul acesta te îmbogățești constant cu noi perspective.

În orice caz, trecând peste, haide să vedem care sunt câteva din cele mai importante idei ale lui Freud care au schimbat lumea:

Freud și tratamentul afecțiunilor psihologice prin psihanaliză

Voi porni de aici.

Freud este primul care are curajul de a explora psihicul până acolo încât să își pună chiar și medicii în cap.

Vorbim despre psihiatrii, desigur.

Prin prelegerile și studiile sale Freud ne-a mărit conștiința despre minte. El a avansat semnificativ conceptul de tratament al afecțiunilor psihologice printr-un tip de terapie de vorbire pe care a numit-o „psihanaliză”.

El explică foarte clar caracterul nevrotic și cum medicamentele nu sunt mereu cea mai bună soluție.

Și aici rezonez enorm cu teoria lui.

Din experiența de consilier transformațional pot spune că adesea lucrez cu oameni care au ajuns să își distrugă pacea interioară și siguranța de sine… cu medicamente. Anxietatea este comună. Nevrozele și chiar isteriile sunt… comune! Și când discutăm despre cauze, când înțelegem sursa… când devenim conștienți de sine, suntem capabili să ne vindecăm singuri. Fără droguri. Fie ele și legale.

Toată forța se află în noi înșine. Și, cumva, acesta este subtextul lui Freud!

Freud și inconștientul

Una din cele mai mari contribuții ale lui Freud are legătură cu acest concept de „inconștient”.

Dar… ce reprezintă, de fapt, pentru Freud inconștientul?

Hai să vedem așa:

Să fii conștient înseamnă că ești conștient de ceea ce este în mintea ta. Ești activ. Ești prezent. Înțelegi!

Exemplu: în timp ce urmărești acest material ești conștient atât de cuvintele scrise în pagină, cât și de gândurile (interpretările) tale. Raționalizezi textul și în înțelegi.

Apoi, în psihologie ne mai întâlnim și cu termenul de subconștient. Termen pe care îl utilizăm adesea abuziv și, adesea, eronat.

În mare, subconștientul este acea parte a gândirii care conține procese de care nu suntem conștienți, dar de care am fost cândva.

Cumva am putea face referire aici la deprinderi. Acțiuni precum mestecatul, mersul pe bicicletă, condusul mașinii… și tot ce facem „pe pilot automat” intră în aria subconștientului.

Și, în final, Freud aduce o nouă teorie. Cea a inconștientului. E vorba despre acea parte a minții care stochează amintiri, experiențe și gânduri dureroase ori nedorite.

De cele mai multe ori ele sunt greșite. Nu au o interpretare rațională, ci mai curând emoțională.

Noi nu suntem conștienți de ele dar ne pot influența comportamentul (mai ales dacă vorbim despre experiențele traumatice).

Exemplu:

Conduc de peste 10 ani. Și o fac cu plăcere. Totuși, în urmă cu vreo 3 ani am avut primul meu incident. Am vorbit despre el (într-o lumină destul de bună) aici:

Totuși, ce nu am povestit este trauma pe care am trăit-o. Deși în mod conștient eram recunoscătoare pentru tot… am ajuns să mă feresc de volan. De fiecare dată când plecam la drum lung începeam să tremur și să fac atacuri de panică.

Toată experiența mea cu atacurile de panică pe care am tot povestit-o… își avea originea aici. Gândul că aș fi putut fi moartă, deși în mod conștient mă făcea să fiu recunoscătoare, la nivel inconștient mă îmbolnăvea.

Trauma în sine mă făcea să am coșmaruri, să nu mai vreau să mai conduc… și chiar se extindea asupra altor aspecte ale vieții mele.

Până la urmă conștientizarea și acceptarea m-au făcut să mă vindec.

Am făcut psihanaliză cu mine însămi, ghidată de scrierile lui Freud.

Pentru Freud, inconștientul este acel teren în care sunt stocate toate problemele dificile cărora nu vrem să le facem față. El este „covorul” sub care ascundem mizeria.

Problema este că dacă nu ne confruntăm problemele… nu le putem rezolva. Și așa ajung să ne distrugă din interior.

Freud și sexualitatea infantilă

Uite aici un subiect controversat.

Oamenii se feresc să vorbească despre sex.

Sexul este un subiect „tabu” din diverse cauze: morale, etice, religioase și… psihologice.

Am vorbit mai mult despre acest subiect în articolul TABU: Psihologia sexului – Strică sau NU creierul?

Freud a folosit mult hipnoza ca tehnică de tratament. În timpul acestor sesiuni a ajuns adesea să descopere cum la baza unor nevroze se aflau abuzuri sexuale.

Prin prisma psihanalizei Freud le-a permis clienților să își amintească, să povestească și mai apoi să rezolve diverse incidente de incest și molestare.

Totuși, ai putea spune că asta nu este atât de relevant. Că nu toată lumea are astfel de amintiri.

Adevărat.

Numai că este un lucru pe care puțini îl admit. Și noi, ca părinți, avem la rândul nostru tendința de a respinge din start ideea că micuții noștri au instincte sexuale (pe care nu le înțeleg și de care nu sunt conștienți). Când observăm comportamente precum suptul degentului, frecatul anusului și altele… devenim agresivi.

Obiectul sexualității infantile nu este, neapărat, organul genital. Dar fiind agresivi raportat la comportamentele lor sexuale nu facem decât să îi inhibăm.

Oricum, Freud explică sexualitatea infantilă generatoare de nevroze, prin două prisme:

  1. Unii clienți au negat confruntarea cu abuzul sexual din copilărie.
  2. Alți clienți pur și simplu nu credeau că au avut loc astfel de incidente.

Fiind un subiect banat de societate, Freud a venit cu o teorie care să explice ideea subconștientă aparentă a relațiilor sexuale atunci când, „aparent”, nu are loc un astfel de comportament.

Așa au apărut cele două teorii: Complexul Oedip și complexul Electra (despre care mi-am propus să vă vorbesc în viitor).

Copiii au dorința subconștientă de a fi cu părintele de sex opus.

Acest lucru a dus la ideea de gelozie și frică de mustrare de la părinții de același sex. Cele două complexe au constituit inima explicației lui Freud pentru traumele sexuale reprimate… atât de răspândite acolo unde nu părea să existe o bază reală pentru ele.

Freud și Interpretarea viselor

Interpretarea viselor este, poate, elementul central al operelor lui Freud.

Sau poate că am ajuns să spun asta tocmai pentru că pe mine m-a fascinat foarte mult subiectul. Chiar l-am explorat în câteva din materialele mele… și intenționez să o fac în continuare.

Uite câteva exemple:

☁️ Semnificatia visului in care apar bebelusi

☁️ Serpi in vis. Ce inseamna cand visezi serpi?

☁️ Ce inseamna cand visezi ca te ratacesti? Interpretare vise

Motivul pentru care m-a fascinat mereu abordarea freudiana asupra viselor este că el a considerat mereu că visele sunt inspirate de evenimente cotidiene și reflectă dorințe simbolice.

Totuși, mai profund decât atât, el consideră că visele sunt procese mentale care pot reflecta dorințe din perioada copilăriei infantile. De aici și legătura cu ideea de sexualitate infantilă.

Interpretarea sa, însă, este mult mai complexă. Multă lume preferă să se oprească aici, să încheie lectura și să îl considere nebun și obsedat sexual. Când, în fond, ideea lui este departe de aici.

O viziune actuală asupra creierului și a minții poate reflecta faptul că deși există căi de plăcere specifice în creier… și deși plăcerea este un motivator, realitatea este că principalul scop al creierului nostru este… supraviețuirea!

Sigur, neuroștiința cognitivă (sau studiul modului în care gândim) sugerează faptul că noi, ca ființe umane, suntem adesea mai motivați de a evita aminințarea decât de a căuta plăcerea.

Explic mai pe larg fenomenul aici:

În orice caz, ideea din spatele teoriei onirice a lui Freud este că noi ne construim percepțiile în jurul poveștilor care ne sunt mai confortabile. Apoi găsim modalități de a ne raționaliza gândurile și acționile.

Căutăm, mai curând, „ușurința cognitivă” decât adevărul. Negăm orice ține de nevrozele și obsesiile noastre inconștiente… pentru că nu vrem să acceptăm că ele ar putea fi parte din noi. Acceptarea ne produce, adesea, suferință (cel puțin la început). Și noi fugim de suferință.

Freud și mecanismele defensive

Dincolo de tot ce am amintit mai sus, Freud aduce în discuție ideea de „mecanism defensiv” la care apelăm adesea pentru a ne ascunde fricile și acțiunile cele mai profunde (adesea inconștiente).

Cele mai comune mecanisme defensive amintite de Freud sunt:

  1. Represiunea (reprimarea) – acesta reprezintă un mecanism inconștient angajat de ego pentru a ține gândurile neplăcute din a deveni conștiente. Este ca un paravan, o perdea care ascunde realitatea.

Exemplu:

În cazul complexului lui Oedip, gândurile agresive referitoare la părintele de același sex sunt reprimate. Ele sunt, adesea, înlocuite cu false aprecieri.

2. Negarea – aceasta implică blocarea unor evenimente externe. Uneori este pur și simplu prea mult, așa că persoana refuză să păstreze experiența în conștiință.

Exemplu:

Fumătorii refuză să creadă sau să admită că li s-ar putea întâmpla lor să se îmbolnăvească din cauza acestui obicei nesănătos. Deși recunosc că este rău, nu admit să aplice pentru ei înșiși.

3. Proiecția – aceasta este o tehnică extrem de des utilizată, atât în sens negativ cât și pozitiv. Proiecția presupune atribuirea propriilor gânduri, emoții și motive… altora.

Exemplu:

Poți crede că cineva te urăște, că gândește rău despre tine sau că acționează într-un anumit mod… doar pentru că tu simți sau gândești acest lucru despre persoana în cauză. Nu poți accepta că tu ești persoana vinovată de ură așa că te consolezi crezând că de fapt celălalt este mai rău.

4. Substituția – satisfacerea unei nevoi, a unui impus, printr-un obiect diferit.

Exemplu:

Te-a enervat șeful… și te duci acasă și urli la nevastă.

Am vorbit mai multe despre acest fenomen aici:

5. Regresia – acesta este un mecanism defensiv pe care Freud îl abordează adesea și cu privire la care atrage multe semnale de alarmă. Regresia reprezintă întoarcerea într-un timp psihologic în care subiectul se confrunta cu un anumit tip de stres.

Exemplu:

Un copil poate începe să facă pipi în pat sau să își sugă degetul atunci când apare un nou frățior și își doresc atenție.

6. Sublimarea – seamănă cu substituția, în sensul că are la bază satisfacerea unui impus printr-un obiect diferit. Totuși, de data aceasta comportamentul este eminamente acceptat social.

Exemplu:

Faci curățenie în mod obsesiv pentru a scăpa de stres și de agresivitate.

Concluzii

Freud a fost atât iubit, cât și blamat pentru curajul și nebunia sa. Totuși, deși contestat și criticat adesea, teoriile lui au sens. Ele pot oferi o nouă explicație. O nouă viziune. Mai departe depinde în totalitate de individ și de facilitator până unde acceptă să meargă în interepretare… pe o idee de a sa.

Îți mulțumesc că m-ai citit. Te invit să arunci o privire și peste următoarele materiale:

🧠 „Am dreptate!” Cum funcționează creierul…

🧠 Inteligența emoțională – ce este și cum o putem dezvolta

🧠 De ce atrag oamenii nepotriviti? Cele 7 Oglinzi Eseniene

Te îmbrățișez,

Grațiela.

1 thought on “TOP 5 Idei ale lui Freud care au schimbat lumea

Spune-mi, te rog, ce gândești despre acest subiect: