Inteligența emoțională - ce este și cum o putem dezvolta

Reading Time: 6 minutes

În foarte multe din vlogurile și blogurile mele vorbesc despre inteligența emoțională și despre importanța acesteia, însă abia acum am realizat că nu am niciun material în care să explic, efectiv, ce este aceasta și cum poate fi dezvoltată propriu zis.

Ce este inteligenta emotionala?

Daniel Goleman, supranumit „părintele” acestui concept definește inteligența emoțională ca „element esențial al legăturii dintre sentimente, caracter și instincte morale” (Goleman, 2007:23). Cu alte cuvinte, inteligenta emotionala reprezintă capacitatea specific umană de a deveni conștienți de emoțiile pe care le avem, astfel încât să le putem înțelege și controla. Prin intermediul inteligenței emoționale ne stăpânim mai bine atât lumea interioară cât și interacțiunile cu cei din jur.

Astfel, inteligența emoțională este formată din patru elemente esențiale:

Autocunoașterea în contextul inteligenței emoționale

Autocunoașterea pornește de la ideea de a fi capabili să ne recunoaștem cu exactitate emoțiile și sentimentele atunci când acestea apar. Primul lucru pe care îl facem atunci când ne începem dezvoltarea personală este să aflăm cine suntem cu adevărat și, totodată, spre ce aspirăm (cine vrem să devenim). Doar privind cu sinceritate în interiorul nostru putem învăța să ne cunoaștem pe noi înșine.

În acest sens vă recomand să urmăriți filmulețul meu intitulat „Vindecarea rănilor din trecut”:

În general avem tendința de a ne raporta la noi înșine prin prisma celorlalți. Preferăm să ne spună altcineva cum suntem… și credem „pe cuvânt” opinia celorlalți. Am crescut crezând ce ne-au spus părinții, prietenii, frații și chiar profesorii ori necunoscuții. Așa „am aflat” că suntem puturoși, plini de potențial, îngâmfați, neserioși, prea sensibili sau poate insensibili, șamd.

Realitatea este, însă, că noi suntem singurii în măsură să ne definim. Avem propriile experiențe și tocmai din acest motiv este important să învățăm să ne privim obiectiv, ca o instanță neutră, care doar observă comportamentele… pentru ca apoi să ne acceptăm așa cum suntem și, acolo unde simțim că vrem să ne îmbunătățim, să avem șansa de a o face!

Stăpânirea de sine și inteligenta emotionala

Am mai scris și cu altă ocazie că nu sunt de acord cu termenul de autocontrol (vedeți și articolul meu: De ce autocontrolul NU este o soluție) însă atunci când vine vorba despre inteligența emoțională, stăpânirea de sine reprezintă capacitatea de a utiliza emoțiile într-un mod cât se poate de constructiv.

După ce învățăm cine suntem (autocunoaștere), putem auzi mai clar acea voce interioară și putem decide în ce măsură ea ne poate ajuta sau ne încurcă într-o anumită situație.

Recomand cu mare căldură vizionarea acestui filmuleț:

Conștiința socială și inteligența emoțională

Dacă ne oprim la autocunoaștere și la înțelegerea lumii interioare… putem dobândi multe. În primul rând putem fi mai liniștiți. Totuși, fără conștiința socială riscăm să ne transformăm în „roboței”. Avem nevoie de un context. Suntem ființe sociale, motiv pentru care empatia joacă un rol extraordinar în dezvoltarea inteligenței emoționale. Cunoscând propriile emoții, gânduri și motivații, precum și învățând să observăm reacțiile celor din jur, devenim mult mai conectați la lume și putem înțelege mai ușor ce simt ceilalți, astfel încât să ne putem armoniza cu ei.

Dorindu-ne armonia și echilibrul cu oamenii din jurul nostru ne dezvoltăm conștiința socială și obținem rezultate mult mai bune în raport cu ceilalți.

Recomand a se viziona acest filmuleț:

„Atitudinea empatică este mereu să minți ca să nu îți jignești un prieten? Oare trebuie să te ții de cuvânt și să mergi la un prieten bolnav sau să accepți o invitație la cină apărută în ultimul moment? Oare trebuie ținută artificial în viață o persoană care altfel ar muri?” toate aceste întrebări ne ajută să realizăm că rădăcinile moralității se află în empatie, pentru că ea ne ajută să ne pese de persoanele care se află în suferință.

Gestionarea relațiilor și inteligenta emotionala

După ce ne-am dezvoltat conștiința socială și am înțeles rolul nostru în lume, reușim prin intermediul inteligenței emoționale să gestionăm cu succes și relațiile cu cei din jur. Și aici mă refer la orice fel de relații: profesionale, personale, intime și chiar întâmplătoare. Tot aici intră și ideea de influență și de gestionarea conflictelor.

Creierul și inteligența emoțională

Studiul creierului reprezintă, oarecum, epicentrul dezvoltării inteligenței emoționale. În articolul „Am dreptate! Cum funcționează creierul…” am explicat destul de amplu modul în care funcționează creierul nostru, pornind de la premisa că înțelegerea creierului stă la baza dezvoltării inteligenței emoționale.

Astfel, recomand din suflet lecturarea acestui articol din care puteți obține cele mai importante informații cu privire la conexiunea dintre creier și inteligența emoțională.

De asemenea, recomand ca lectură cartea lui Daniel Goleman: „Creierul și Inteligența emoțională”,

Inteligența emoțională a copiilor

Inteligența emoțională a copiilor a devenit un subiect tot mai interesant, cu atât mai mult cu cât noile generații de părinți pun un accent deosebit pe șansele pe care le oferă copiilor și pe educația acestora. Prin concepte precum parenting conștient sau pozitiv nu se mai înțelege a oferi copiilor totul, ci a-i ajuta să se pregătească pentru viață, să fie oameni de succes și echilibrați.

În acest context, este important de știut că inteligența emoțională se dezvoltă încă din primii ani de copilărie (comunicarea activă și asertivă având un rol crucial). Odată cu apariția formelor primitive de limbaj, copilul este capabil să învețe cum să își fructifice inteligența emoțională.

Recomand în acest sens și cartea „Inteligența emoțională a copiilor” – Lawrence E. Shapiro.

Dezvoltarea empatiei și a preocupării pentru persoanele din jur este, cumva, grija esențială a inteligenței emoționale infantile. Vorbim aici despre încurajarea dezvoltării unei gândiri realiste în rândul micuților, despre optimism și perseverență, despre umor, perseverență, asumarea eșecurilor și construirea unor relații de prietenie autentice.

Dar, mai mult decât atât, atunci când vorbim despre inteligența emoțională a copiilor, ne gândim la gestionarea corectă a emoțiilor. Nu știu cine își dorește un copil care să se tăvălească pe jos prin magazin pentru a obține ceea ce vrea, un copil care să țipe și să muște atunci când un altul i-a luat jucăria din mână… sau care să fie gelos pe fratele mai mic. Din acest motiv, tocmai pentru a preîntâmpina crizele și reacțiile nepotrivite este important să avem grijă timpuriu de relația pe care o avem cu micuții și să punem un accent deosebit pe dezvoltarea inteligenței emoționale a acestora.

Cum se poate dezvolta inteligența emoțională a copiilor?

Există o serie de elemente care contribuie la dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor, dintre care cele mai importante sunt:

Oferirea unei iubiri sincere și necondiționate bazată pe încredere, comunicare și înțelegere. Aceasta este capabilă să ajute la construirea corectă a acelor circuite neuronale ce sunt implicate în dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor.
Manifestarea unor comportamente empatice: copiii nu înțeleg atât de bine cuvintele, cât înțeleg faptele. Ei copiază comportamentele celor din jur. Astfel, observând empatie în jur, au șanse mult mai mari să devină ei înșiși empatici;
Comunicarea activă și deschisă: unele subiecte pot părea dificil de explicat unor copii. Cu toate acestea, cel mai bun mod de a face față situației este oferind o explicație cât mai sigură pe sine și mai apropiată de înțelegerea copilului. Evitarea subiectului, repezirea copilului și alte comportamente asemenea nu vor face decât să învețe micuțul că în situațiile dificile nu are rost să își bată capul să evolueze sau să fie înțelegător. Subiecte precum „de unde vin copiii?” sau „de ce este cerul albastru?” au fost mereu capabile de a pune adulții în dificultate (în raport cu micuții lor). Totuși, o explicație plină de iubire și calm, oricât ar fi de incoerentă, este mai bună decât un refuz brutal (atunci când ne gândim la dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor noștri).
Discuții constructive despre eșec și rolul pozitiv al acestuia în viața noastră. Uneori eșecul este foarte greu acceptat și de adulți, d-apoi de copii. Totuși, când înțelege de mic că nu există eșec, ci feedback, va putea fi un adult proactiv, sănătos emoțional și fericit.

Recomand cartea:

Joaca liberă!! Fără reguli, cerințe specifice și alte dificultăți. Copiii au nevoie de această joacă liberă aproape la fel de mult cum au nevoie de apă și de aer. Totuși, pentru că majoritatea adulților nu mai au timp de petrecut cu micuții… se ajunge ca ei să fie privați de ea. Așa sunt duși la activități diverse, extrem de constructive de altfel, dar care îi blochează în programe, reguli și, în cele din urmă, îi limitează enorm.

Vizionați și acest filmuleț:

Citiți și: Aviz părinților: cât de mult îți ajuți copilul să se rateze, fără ca măcar să realizezi?