Arhitectura unui vis: 5 Pași pentru a-ți atinge obiectivele și a avea succes!

Reading Time: 12 minutes

De când am ales domeniul dezvoltării personale am făcut-o pentru că am avut un vis: Când eram copil mi-am spus că nu pot muri până ce nu las în urma mea ceva seminificativ, ceva care să conteze, prin care sufletul meu să poată exista mai departe. Fiind dintr-o familie modestă, nu am pus cine știe ce accent pe bogățiile materiale. Am preferat mereu să explorez și să apreciez natura, am căutat să înțeleg latura spirituală a vieții… și astfel am înțeles devreme că pentru a face orice în viață am nevoie să muncesc, să depun efort, să transpir. Nimic nu a venit vreodată la mine fără un sacrificiu, iar când am primit, am înțeles că este de datoria mea să dau mai departe. Și cum sufletul meu este blocat într-un trup fragil de femeie, înzestrat, totuși, cu o minte destul de agilă și de curioasă, am înțeles că misiunea mea este de a compensa intelectual pentru ceea ce nu pot îndeplini fizic.

Totul începe cu un vis…

Astfel, cu obsesia unei misiuni mărețe, dar și cu scepticismul mulțimii în spate, mi-am început extrem de timpuriu căutarea. Multă vreme mi-a răsunat în urechi vorba populară: „În viață trebuie să plantezi un pom, să contruiești o casă și să faci un copil”. La 23 de ani lista mea deja era gata. Puteam muri liniștită. Totuși, abia când mi-am împlinit această misiune lumească, m-am putut elibera și am putut trăi cu adevărat, construindu-mi propriul vis… Și ca să poți ajunge la visul tău este nevoie mai întâi să îl definești. Planul unui vis este similar celui arhitectural (al unei clădiri). Cu alte cuvinte, așa cum pentru a putea realiza o casă ai nevoie de un dictionar de constructii care să te ajute să comunici corect viziunea ta celorlalți, dar mai ales ca să poți tu înțelege ce vrei și ce ai de făcut, exact la fel, în cazul oricărui vis ai nevoie de o viziune, de cărți și materiale care să te ajute să îți definești clar obiectivele. Pentru că dacă mergi din inerție, urmându-ți doar chemarea, riști să rătăcești prea mult și să te trezești cu o casă ce are fundația din nisip… care va cădea la prima adiere de vânt!

Unde există o dorință, se găsește o cale!

După ce am trecut de etapa „un pom, o casă, un copil”, am zis „bine… acum ce fac?!” (Now what?). Multă lume se trezește așa, la un moment dat. Când viața este o listă de sarcini de făcut, când te ții de ea, mai devreme sau mai târziu ajungi să o finalizezi. Și atunci ce faci?! Simplu: treci la următorul nivel. Poate fi o livadă, o casa activa, un ONG. Sau poate fi orice altceva.

Pentru mine acesta a fost planul (în primă fază). Mi-am făcut un ONG prin care am vrut să ajut forțat oameni care nu aveau nevoie de ajutorul meu. Exact cum explic și în materialul meu despre Teoria Victimei, am încercat să îi salvez pe alții, căci îmi imaginam cumva că această misiune grozavă care arde în interiorul meu este o întruchipare Mesianică. La un anumit nivel acesta este defectul „asemănării Dumnezeiești” ce ne-a fost lăsată la naștere. Avem prin cuget o sclipire de divinitate, dar, asemenea îngerului căzut, ne asumăm o soartă mai grea decât putem duce. Și picăm, astfel, din Raiul colectiv… într-un Iad personal.

În clipa în care am picat în iadul întrebărilor, am descoperit dezvoltarea personală. Cumva, eu niciodată nu am îndrăznit să cred prea mult în capacitatea mea de a ajuta oamenii să aibă vieți frumoase. Credeam că pentru a-i ajuta să fie fericiți… mă fac responsabilă de însăși fericirea lor. Și asta era extrem de epuizant. Odată cu dezvoltarea personală, însă, am descoperit (și în sfârșit înțeles) proverbul englezesc: „Where there’s a will there’s a way” (Unde există o dorință, există și o cale!).

De atunci totul s-a schimbat pentru mine. I-am descoperit pe Stephen Covey, Brian Tracy, Jim Rohn, Anthony Robbins, Jordan Peterson… i-am redescoperit pe Daniel Goleman, Philip Backer, Robert Kiyosaki… și pe mulți alții. Am devenit avidă de cunoaștere. Materialele lor erau pentru mine asemenea aerului. Eram dependentă să aflu cum pot să îmi definesc mai bine visul… și cum pot să îl ating.

Au fost necesare zeci de mii de pagini lecturate, sute de seri în care nu mă înduram să adorm, fiind cu ochii pironiți în diverse discursuri, zeci de dimineți în care Tony Robbins mi-a dat trezirea cu materialele lui motivaționale și nenumărate meditații… pentru ca într-un final, într-o dimineață senină, în timp ce turnam apa fierbinte peste pliculețele de ceai, să realizez: îmi trăiesc visul. O fac de ceva timp…

Când visezi… tu nu realizezi că faci asta… decât într-o clipă fatidică: Acea clipă care îți dă posibilitatea să continui și să o transformi într-un vis lucid, sau să te trezești, să te dezmorțești… și să pierzi visul pentru totodeauna. Mulți oameni nu au puterea de a realiza că își trăiesc visul pentru că nu au capacitatea de a-l defini cu exactitate. Merg prin viață din interție… și dacă au norocul să viseze, ignoră totul, considerând că a fost o întâmplare. Pe de altă parte, când au coșmaruri… și le amintesc o clipă, dar ajung în final să le ignore, considerâdu-le irelevante.

Viața reală este tot o formă a oniricului

Platon și-a pus problema la un momentdat că însăși viața ar putea fi un vis de care noi să nu fim conștienți. Descartes a continuat direcția acestuia articulând faptul că poți fi sigur că nu visezi acum, dar exact la fel de sigur erai și în clipa în care ai toată certitudinea că visai.

Ce vreau să spun este că structura creierului este realizată în așa fel încât să ne permită (și totodată să ne forțeze) să ne implantăm obiective, direcții, valori sau chiar misiuni, de care să fim mai mult sau mai puțin conștienți. Așa se face că unele vise pe care le avem ajung să prindă contur (moment în care le asociem și totodată asimilăm automat cu realitatea), în timp ce altele nu au îndeplinit criteriile necesare pentru a se materializa, și rămân doar la nivel de „ce frumos ar fi fost dacă” sau „nu am avut resursele necesare”.

Acum, pentru că viața mea se împarte între dezvoltare personală – privită mai mult ca o filosofie de „a fi” și management/marketing – o filosofie de „a face… posibil”, am ajuns la concluzia că există o serie de pași care trebuie urmați atunci când vrei să fii arhitectul vieții tale. Indiferent că ridici o casă, aplici pentru fonduri europene (îți începi o afacere) sau îți stabilești obiectivele pentru noul an… uite care sunt cei mai importanți pași pe care îi ai de parcurs:

1. Verifică SUSTENABILITATEA proiectului

Am predat o vreme cursul de Competențe Antreprenoriale unor persoane ce voiau să aplice pentru Fonduri Europene. Nu de puține ori oamenii veneau la mine cu idei de afaceri care sunau extraordinar, dar care în realitate nu ar fi avut sustenabilitate.

Ce este sustenabilitatea?

Sustenabilitatea este capacitatea de a dura, de a avea continuitate pe termen lung, fără a afecta generațiile care urmează, sau chiar pe tine însuți. Un proiect în care tu, ca antreprenor, ești singura sursă de venit, în care tu ești resursa de bază… NU este sustenabil. De ce? Pentru că la un momentdat te epuizezi. Și când se întâmplă asta, totul cade.

Când vine vorba despre vise, lucrurile stau cam la fel. În arhitectura visului tău trebuie să te gândești bine și să pui în balanță lucrurile pe care le vei sacrifica pe parcurs. Alchimia ne învață că nimic nu se naște, nimic nu se pierde, totul se transformă. Așadar se pune întrebarea… cine vei deveni tu în viitor? Este persoana de acolo congruentă celei de aici? Este posibil să ajungi acolo fără să te epuizezi și să renunți la lucrurile care te definesc?

Uite, pentru mine să fiu medic nu a fost un vis sustenabil. Am început medicina, am fost chiar bursieră, dar la un momentdat dorința prea mare de a avea independență, libertate și, mai ales un copil înainte de 30 ani, m-au făcut să realizez că trăiesc visul altcuiva. Iar acest lucru a dus la epuizarea tuturor resurselor volitive și, implicit, la căderea proiectului.

Întrebări despre sustenabilitatea visului tău

Așadar, ca să revenim la visul tău…  pentru a ști dacă este sau nu sustenabil, pune-ți următoarele întrebări:

• De ce vreau ceea ce vreau?
• Ce nevoi îmi satisface mie acest vis?
• Ce va trebui să sacrific pentru a obține acest lucru?
• Sunt cu adevărat dispus să fac aceste sacrificii?
• Care sunt rezultatele pe care le aștept/preconizez?
• Cât timp mă văd făcând acest lucru?
• Cât ar trebui să fac acest lucru?
• Ce se va întâmpla după?

De la un caz la altul, răspunsurile pot varia și două răspunsuri opuse pot fi corecte. Contează foarte mult să îți stabilești clar intenția. Dacă, de exemplu, îți alegi o meserie (visul tău este profesional), atunci alte răspunsuri decât toată viața nu sunt prea ok la întrebările cu termen. Dacă, în schimb, vrei să îți cumperi o mașină, atunci e normal ca termenul final să îl reprezinte momentul achiziției. DAR și aici trebuie să ții cont că visul abia atunci începe. Și de aceea apare ultima întrebare: ce se va întâmpla după? Cum ai de gând să susții visul? Ce vei face cu visul tău?

Cu alte cuvinte… continui să construiești, să evoluezi… sau te trezești?

2. Asigură-te că visul tău este REALIST (Realizabil)

Mie îmi place să încurajez oamenii să își atingă visurile. Am descoperit recent că nici măcar cerul nu este limita. Societatea evoluează și absolut orice este posibil. Ceea ce cândva era utopie sau SF (a se vedea cărțile lui Jules Verne), acum este realitate. De fapt, asta este esența unui vis: să facă palpabil ceva ce există doar în capul nostru.

DAAAR

Sunt unele categorii de inovații care nu se împlinesc atât de ușor. Multe din invențiile lui Nikola Tesla sunt puse în funcțiune corespunzător abia acum,  un secol mai târziu. Ca să nu mai vorbim despre „viziunile” lui Da Vinci. De multe ori noi începem ceva, și alții duc mai departe.

Dacă visul tău este amplu, dar ai pasiunea, motivația și determinarea să îl realizezi… chiar și dacă nu apuci tu să îl vezi finalizat, faptul că îl pregătești generațiilor următoare este incredibil. Și merită să îl urmezi. Câteodată în noi ard încă din pruncie idealuri mărețe pe care societatea ni le inhibă, explicându-ne (cică) „realist” că nu suntem în stare. Asta este o mare minciună, aberație și dovadă de minte îngustă.

Nimeni nu are dreptul să îți spună de ce ești în stare, în afară de tine însuți! Tu ești singurul care poate face posibil orice!

Cu cât visul este mai provocator, cu atât costul este mai mare

Totuși, acest orice presupune, încă o dată, foarte multe sacrificii. Cu cât visul este mai provocator, cu atât și costul va fi mai mare. Ca să ajungi să revoluționezi un domeniu este posibil să îți sacrifici sănătatea (prin privarea de somn, de hrană), familia (petreci tot mai puțin timp cu persoanele iubite) și cine mai știe ce. Dar, pentru tine „se merită”. Și asta este tot ce contează.

Dacă, totuși, consideri că nu merită sacrificiul, atunci nu are rost să te apuci. Schimbă-ți visul!

Cum știi că visul este sau nu realist?

Pentru a defini pulsul pe care l-ai putea avea atunci când te-ai trezi dintr-un astfel de vis (cu alte cuvinte dacă poate deveni realitate sau se va transforma doar într-un coșmar pentru tine), este important să răspunzi la următoarele întrebări într-un mod cât poți de obiectiv (detașat) și să treci prin filtrul tău personal, să analizezi la rece orice iese la suprafață:

• Ce urmează să fac pentru a-mi împlini visul (activități concrete)?
• Am mai făcut asta până acum?
• Dețin know-how-ul necesar sau am cum să intru în posesia lui?
• Cât de mult îmi plac aceste activități și cât sunt de dispus să le repet, readaptez?
• Care sunt șansele de a eșua?
• Care este rezistența mea la eșec?
• Care este rezistența mea la schimbare?
• Ce s-ar întâmpla dacă aș eșua?
• Ce voi sacrifica împlinind aceste sarcini?
• Care este obiectivul final?
• Cum voi arăta eu la final?
• Ce voi/cum mă voi simți la final?
• Ce voi auzi în jurul meu?
• Cine va mai fi lângă mine la final?

De multe ori pornim cu entuziasm pe un drum pentru ca, undeva pe traseu, să ne pierdem. Rezistența la schimbare și la eșec sunt cele care fac diferența, de fapt, între un vis realist și o himeră.

3. Asigură-te că iei în calcul acțiunile care au cel mai bun raport Calitate-Cost-Beneficiu

Ce înseamnă asta?

Înseamnă să iei lucrurile pas cu pas și să analizezi situația din câmpul luptei înainte de a-ți pune zalele pe tine și a te arunca în război. Se poate ca visul tău să fie nobil, să fie realizabil… dar să nu îți aducă tocmai cele mai mari satisfacții. Să nu se merite.

Calitatea vieții este extraordinar de importantă. Și există mai multe dimensiuni de care trebuie să ții cont:

• Dimensiunea fizică;
• Dimensiunea emoțional-spirituală;
• Dimensiunea psihic-intelectuală.

Auditul dimensiunii fizice

Când te gândești la raportul calitate-cost-beneficiu privind dimensiunea fizică, te gândești implicit la valorile tale fizice.

Aici apar următoarele întrebări:

• Care sunt credințele tale raportate la bani?
• Urmând această cale, câtă satisfacție financiară vei avea?
• Va trebui să faci sacrificii financiare? Dacă da, care sunt acelea și cât de greu vor fi de amortizat?
• Cum îți va afecta împlinirea acestui vis sănătatea?
• Vei avea timp pentru a te hrăni corespunzător și a dormi suficient?
• De câtă hrană și de cât somn ai nevoie pentru a funcționa?
• Dacă va trebui să faci sacrificii de natură fizică (hrană, somn, efort fizic propriu zis, bani), pentru cât timp vei fi nevoit să faci asta?
• Vei avea nevoie de recuperare? În ce consta aceasta și care este costul ei pe termen lung?

Ți-am formulat doar câteva întrebări ca să prinzi direcția. Ideea este să înveți să te cunoști suficient de bine încât să fii sincer când răspunzi la aceste întrebări. Și dacă nu ești pe calea cea bună, încă mai ai timp să reconfigurezi traseul! Pentru a putea exista ai nevoie de sănătate. Mie mi-a luat destul de mult să realizez că trupul îmi îmbătrânește. Am început să simt asta după 25 ani… și toată lumea mă lua în derâdere, considerând că sunt prea tânără să mă simt bătrână. Dar acesta a fost prețul pe care l-am plătit pentru a-mi împlini visul. Am sacrificat sănătatea, dar m-am oprit la timp.

Și de aici poți zăbovi o clipă asupra întrebărilor: „se merită? Ce pot face să fie cât mai bine?”

Auditul dimensiunii emoțional-spirituale

Am numit această dimensiune astfel pentru a împușca doi iepuri dintr-o lovitură. Nu toată lumea este atât de interesată de emoții, cum nici nu interesează pe toată lumea să înțeleagă misterele lumii. Cu toate acestea, toți avem anumite nevoi (chiar și din această sferă) a căror ignorare poate duce la dezechilibre personale grave.

Drept urmare, îți propun să te gândești în ce măsură forma actuală oferită visului tău îți satisface aceste nevoi, răspunzând la întrebările:

• Care sunt cele mai importante emoții pe care le simți când te gândești la visul tău?
• Ce crezi că vei simți atunci când îl vei împlini?
• Care este relația ta cu Universul, Natura, Divinitatea?
• În ce măsură împlinirea visului tău afectează relația ta cu Divinitatea?

Și de aici poți medita mai departe la întrebările: „se merită? Ce pot face să fie mai bine?”

Auditul dimensiunii psihic-intelectuale

Aici vorbim mai mult despre rațiune, despre modul în care împlinirea visului tău îți permite să evoluezi din punct de vedere intelectual, sau te plafonează. Și te invit să îți răspunzi la aceste întrebări:

• Știu ce am de făcut, sau va trebui să mai învăț?
• Ce am de învățat? (Ce NU știu?)
• Care sunt riscurile și beneficiile cognitiv-comportamentale care vor reieși de aici? Cu alte cuvinte, cum se poate schimba comportamentul meu?
• Ce aș vrea să învăț?
• Cine mă poate învăța?
• Ce voi sacrifica pentru a putea învăța?

Și în final, meditează la întrebările: „se merită? Ce pot face să obțin cele mai bune rezultate, cu cel mai mic sacrificiu?”

4. Asigură-te de EFICIENȚA visului tău

Mi-a venit în minte acum exact metafora construirii casei. Acolo te interesează eficiența energetică a materialelor utilizate… și, cumva, același lucru te interesează și aici. Totul este energie. Când ai un vis realist și sustenabil, atunci ai nevoie să verifici dacă acțiunile tale sunt eficiente. Dacă ceea e faci te duce unde trebuie, sau mai ocolești 100 de străzi până ajungi la destinație.

Nu e greșit să rătăcești. Înveți multe și descoperi lucruri inimaginabile uneori, dacă ții ochii deschiși. Dar totodată, când ai un plan… rătăcirea aceasta te blochează, te inhibă și îți distruge eficiența.

De unde știi că acțiunile tale sunt eficiente?

Un lucru pe care l-am învățat și eu the hard way, mergând nu pe picioare, ci mișcată de șuturile celor din jur… a fost că NU vei inventa roata. Ah, că vrei să o îmbunătățești, că vrei să descoperi o altă tehnologie care să îi ia locul… e altceva. Dar până să faci asta ai nevoie să lași orgoliile, comoditatea, prostia (sau orice altceva te strică pe tine), la o parte și să asculți.

Dacă tu le știi pe toate, vorbești peste toți, nu ai nevoie să înveți nimic, atunci acțiunile tale te vor conduce spre frustrare și eșec.

De asemenea, dacă tu înveți, ești umil în abordarea ta, ești curios și mergi mereu mai departe… Ești pe drumul cel bun! Dar nu este suficient. La un anumit nivel tot riști să fii ineficient.

Realitatea este că singurul mod în care poți verifica dacă acțiunile tale sunt eficiente sau nu este cuantificându-le.

Multă vreme m-am ocupat de marketing, fără a urmări cifre. Nu era marketing ceea ce făceam, ci doar era un mod foarte oratoric și persuasiv de a atrage clienți. În momentul în care am descoperit cifrele… m-am îndrăgostit! Atunci am realizat că multe din lucrurile pe care le făceam erau total inutile. Mai mult, cele care îmi consumau cele mai multe resurse (timp, energie) erau cele care dădeau cel mai mic randament.
Așa am învățat să aplic în viața de zi cu zi tehnica monitorizării acțiunilor. Și tu poți face același lucru. Vezi fiecare pas unde te duce. Ești mai aproape sau mai departe de visul tău? Ce poți face să fie mai bine?

5. Nu uita despre DEZVOLTAREA DURABILĂ!

Acesta este capitolul meu preferat din orice plan: fie el de dezvoltare personală, de proiect, de afaceri, de management, de marketing, de resurse umane sau de orice fel! Dezvoltarea durabilă înseamnă respectarea mediului înconjurător și a generațiilor următoare. Cu alte cuvinte: nu fi egoist și gândește-te și la cei din jurul tău… și la cei ce vin după tine! Transmite mai departe valori pozitive și, ca să îl citez pe Gandhi: „fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”!

Un vis nu are nicio valoare dacă te bucuri de el singur. Oricât de grozav ar fi, dacă dă altcuiva de lucru să repare ce ai stricat tu… e degeaba. Dacă tu toată viața muncești ca să le asiguri copiilor un viitor, dar le-ai pierdut copilăria, nu ai fost acolo când conta… și te-ai mai și îmbolnăvit și ai căzut povară pe ei… apăi visul tău este un coșmar pentru alții. Și la un anumit nivel chiar pentru tine.

Cum îți poți proiecta visul prin prisma dezvoltării durabile?

Răspunsul este simplu: gândește-te în ce măsură acțiunile tale îi afectează pe cei din jur? Cine suferă și de ce? Cât este de importantă și de marcantă această suferință? Nu uita că acțiunile noastre sunt asemenea unui bumerang: tot ce trimitem în univers se întoarce, la un anumit moment, înapoi la noi. Sub o formă sau alta.

Universul este nemilos… și chiar dacă tu poluezi și nu te afectează acum, te va afecta pe tine din viitor: pe strănepoții tăi. Și dacă este să ținem cont de filosofiile religioase ori chiar de psihogenealogie, strămoșii tăi sunt de fapt o formă evoluată a TA. Deci te afectează tot pe tine. Poate că ești tânăr și nu te interesează de generațiile viitoare. Poate că ai un narcisism mai pronunțat și nu îți pasă de altcineva în afară de tine, dar viața se întoarce și te lovește unde te doare cel mai tare. Un comportament antisocial atrage după sine un răspuns antisocial. Și în aceeași manieră, izolarea aduce boală.

Dacă poți recicla, fă-o! Dacă poți să nu „calci pe cadavre” în ascensiunea ta, fă-o! Dacă poți să ajuți un ONG… fă-o! Dezvoltă-te personal, dar nu pentru acum… ci pentru totdeauna. Rămâi fidel visului tău, dar fă ca visul tău să fie unul altruist. Încearcă să fii bun, oricât de greu ar fi într-o lume aparent toxică și poluată. Amintește-ți, măcar din când în când, de fragilitatea ființei umane și întoarce-te în esența ta. Un vis care să respecte principiile dezvoltării durabile este unul menit să reziste, chiar și când întreaga societate este grav încercată, chiar când totul se pune împotrivă.

Dezvoltarea durabilă este atunci când ai grijă de tine astăzi și investești puțin mai mult, pentru ca mâine, când poate vei fi slăbit, să nu mai fie nevoie să o faci.

În final, pentru a fi tot timpul conectat la visul tău, îți poți construi un „tablou al visurilor” (Dream Chart / Vision board) asemenea celui de sus, pe care să îl ții la vedere, să îți amintească mereu care este ținta!

Succes!

Material scris pentru Spring Superblog 2020.

About Author