Iubirea este o floare ce trebuie îngrijită mereu!

Toată lumea din jur îmi spune că sunt tare norocoasă că trăiesc iubirea aceasta frumoasă și debordantă. O iubire evidentă. Vizibilă. Perfectă.

Da, așa este, am o relație frumoasă… dar ce mă amuză este că lumea crede că doar pentru că ne-am găsit doi oameni compatibili, lucrurile curg de la sine. Doar pentru că explic mereu faptul că ne-am dezvoltat propriul mod de a face față stresului și de a ne echilibra neînțelegerile, astfel încât să nu se ajută la ceartă și tensiuni… asta nu înseamnă că nu suntem predispuși la aceste emoții.

Suntem norocoși pentru faptul că ne-am permis să intrăm unul în viața celuilalt. Suntem norocoși că ne-am sincronizat și suntem norocoși că amândoi vrem iubire și suntem dispuși să o oferim. Dar ce nu văd cei care se plâng de relațiile lor este că prin faptul că am decis că ne vrem unul pe celălalt, am decis și că vom lupta până la capăt să nu pierdem iubirea, chiar cu riscul de a pierde orice altceva în jurul nostru.

Prin faptul că avem o relație funcțională NU înseamnă că am anulat emoțiile negative din viața noastră…

… ci înseamnă doar că am învățat să le înțelegem, să le acceptăm reciproc și să le vindecăm.

Dar, pentru puturoși…am o veste proastă: toate aceste lucruri implică SACRIFICII. Și principalul lucru care se sacrifică este COMODITATEA. Apoi sacrificăm lenea, sacrificăm ura, și toate emoțiile negative… pe care le transformăm, ușor, în iubire.

Noi în viață primim multe lucruri bune, destul de ușor. Nemeritat, aș putea spune. Adică fără niciun efort deosebit conștient. Problema este că atunci când primim astfel de lucruri avem tendința să le apreciem mai puțin, avem tendința să le luăm for granted și să le distrugem.

Am fost educați că toate lucrurile bune în viață vin cu sacrificii și de multe ori nu știm dacă suntem dispuși să facem sacrificii pentru iubire. Dar…

Singurul lucru pe care îl sacrifici cu adevărat în iubire este ego-ul…

… și da, acesta poate fi un sacrificiu enorm pentru unii. De-asta nu pot avea relații împlinite deși ar prezenta potențialul de a atrage oameni buni în viața lor. Ego-ul ne face mai urâți, ego-ul este asemenea unui pH acid al solului care poate distruge floarea din interior.

Iubirea este o floare care trebuie întreținută constant, și îngrijită în mod deosebit atunci când pare să îi meargă cel mai rău. Dacă o neglijăm atunci când cere lumină… numai fiindcă e mai comod să o lăsăm unde e, sau suntem prea obosiți… a doua zi s-ar putea să fie deja târziu. Partea frumoasă este că dacă avem grijă de floarea noastră mereu, efortul pe care îl vom avea de depus zilnic nu va mai părea, în sine, un efort.

Ritualurile sunt cheia relațiilor de succes

Adesea sunt întrebată cum reușim să păstrăm flacăra din priviri… cum de menținem aceeași căldură, chiar și după ce am fi avut toate șansele să o epuizăm. Cheia noastră: ritualurile. Avem meditații pe care le facem de fiecare dată când simțim că flacăra se duce, avem complimente pe care ni le spunem atunci când simțim nevoia, avem o regulă neverbalizată de a fi alături de celălalt când acesta este la pământ, indiferent de sentimentele noastre. Și nu este neglijență, este iubire necondiționată. Nu contează cât de obosit este unul din noi, când celălalt nu se mai iubește, când celălalt suferă, suntem acolo… chiar dacă poate ne-am încălcat reciproc principii sau valori. Discutăm tot și, într-un final ne amintim că ne dorim iubire.

Vorbiți aceeași limbă a iubirii

Am avut amândoi relații dureroase. Am simțit amândoi ce înseamnă să lupți și să ai impresia că vorbești o altă limbă. Și, așa cum spune și Gabriel Garcia Marquez, „doar pentru că cineva nu te iubește așa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubește din toată inima sa”. Problema este că într-o relație este bine să fii cu cineva al cărui stil de a iubi este similar cu al tău. Trebuie să vorbiți aceeași limbă în iubire… Și acolo unde apare tensiune, trebuie să înțelegeți că există o decodificare greșită a mesajului. Și, dacă apar emoții cu adevărat negative, cheia este comunicarea obiectivă.

Miza este pentru amândoi aceeași. Într-un cuplu nu ești într-o competiție. Sunteți amândoi parte a aceeași echipe! Jucați amândoi pentru a câștiga, pentru a vă susține, pentru a fi egali. Jucați pe același pas. Nu trage unul pe celălalt după el, nu se lasă unul tras. Sigur, ca și pe teren, unul poate avea rezistență mai mică… dar asta face iubirea: oferă spațiu și apoi se întoarce asemenea unui elastic detensionat.

Iubirea, în sine, este ușoară… este asemenea unui foc ce arde. DAR, la fel ca și în cazul focului… ai nevoie de combustibil! Iar combustibilul este comunicarea și crearea unui mediu propice pentru ardere! (Adică să luați decizia conștientă că ați merge până în pânzele albe pentru iubirea voastră!)

Povesteam cândva cum mi se pare mie că ne găsim noi, perechea, în general… citește aici.

Și, bonus, dacă simți că omul de lângă tine ar avea potențialul de a fi sufletul tău pereche, uite cum cred eu că îți poți da seama: citește articolul acesta.

Dacă îți plac articolele mele te aștept pe Facebook sau la traininguri… să discutăm, de data aceasta, despre TINE!

Lasă un răspuns