România: țara în care doar BANII au valore. Orice altceva e CANCAN?!

În general am învățat să îmi gestionez emoțiile suficient de bine încât să pot înțelege toate perspectivele. Să fiu obiectivă. Totuși, am momente când, cu tot optimismul meu și cu toată proactivitatea, simt că în România un procent foarte mare al populației tratează orice ține de educație și de valoare cu foarte multă bătaie de joc.

Țara paradoxurilor: plătești să fii prost!

Uite un mare paradox care ne însoțește peste tot: în această frumoasă țară găsești lucruri de valoare pe TOATE DRUMURILE. Găsești informații valoroase, cărți gratuite (la bibliotecă), bloguri cu nemiluita și un sistem universitar încă funcțional. Vrei să înveți, ai unde, ai de unde… și ce este și mai grozav: ESTE GRATUIT și ESTE DE CALITATE!

Spre deosebire de Occident unde trebuie să plătești calitatea, unde dacă vrei educație superioară te duci la PRIVAT, la noi te duci la PRIVAT și plătești pentru a fi PROST! Cel puțin asta este mentalitatea pe care o au românii.

„Dacă plătesc pentru un serviciu, este AL MEU! Am drept SUPREM asupra lui”

Și în același sens, gazda, facilitatorul accesului spune dacă NU plătești, nu mă interesează cât ești de „valoros”, TOTUL ARE UN PREȚ.

Problema, totuși, nu este la cel care cere, ci la CEL CARE OFERĂ! Eu înțeleg să soliciți un preț, dar chiar trebuie mereu ca prețul să fie financiar? Și cu banii pentru ce plătesc? Pentru o afișare? O diplomă? O imagine? Ce spune acea imagine despre mine? Dacă eu înregistrez doar o plată fizică, voi primi doar o recompensă fizică: dau bani pe o hârtie (diplomă, certificat, factură, bon). Dar dacă eu vreau să primesc valoare, informație, cunoaștere… nu ar fi corect să plătesc tot cu valoare, informație, cunoaștere?

Și acum ca să inversăm puțin raportul… dacă TU, ca facilitator, vrei să ai o imagine bună, valoroasă, credibilă, nu ar fi bine să sacrifici puțin fizicul (hârtiile alea colorate cu cifre și fețe pe ele) pentru un chip care poate aduce VALOARE?

Există o vorbă (apropo de acest articol pe care îl scriam zilele trecute despre expresii celebre): banul la ban trage și păduchele la păduche. 
Dar banii nu reprezintă nimic altceva decât o formă de energie. Și NU este singura din Univers :).

Țara diplomelor, a reclamelor mascate și a analfabetismului funcțional

Și să știi că nu fac referire la facultăți în mod deosebit. Fac referire la (aproape) orice domeniu. Privatizarea a fost înțeleasă atât de prost de către români… Sărăcia din ADN urlă atât de tare încât a îngropat umanitatea.

Dacă ești valoros, reprezinți o amenințare. Trebuie să fii prost ca să fii în rândul lumii și să nu îi faci pe ceilalți să se simtă diferiți. Când, în fond, singurul diferit din încăpere ești tu.

Dreptul de a fi diferit se plătește…

… tot cu bani!

Și abia scriind asta am realizat unde este problema: în mentalul colectiv. În politică. În fond, capitalismul și fuga după NOU, după PROSPER, după BANI este cea care ne activează Sistemul Reticular să vadă doar asta.

Așteptările mele sunt nerealiste. Caut diamantele în trocul porcilor.

Fiecare clasă socială are propriile viziuni, propria optică și propriile valori setate. Fiecare entitate își stabilește singură regulile. Asta înseamnă, până la urmă, proprietatea privată. Nu?

Acum durerea este… pentru stat, cine stabilește regulile? Teoretic poporul.

Și acum înțeleg de ce uneori cea mai bună soluție este să îți faci bagajele și să pleci. Românii nu pleacă din țară NUMAI pentru bani… ci cred că pleacă și pentru liniște, pentru a-și găsi locul într-o societate și putea fi parte dintr-o comunitate în care să se simtă integrați.

Uite un filmuleț: îmi pare rău pentru audio 🙂

Sursa foto: 123rf.com

Lasă un răspuns