Oare greșesc că te iubesc?

Iubirea… un sentiment cu atât de multe forme și valențe… Ceva ce ne ajută să ne vindecăm, să ne simțim vii, să fim.
Am învățat de mult că iubirea nu este totuna cu dorința carnală, cu sexualitatea sau cu orice altceva am fost noi crescuți să credem.
De când ne naștem… iubim. Totul. Abia mai târziu ne pierdem această abilitate. Abilitatea de a recunoaște.
Fiecare din noi a fost învățat, prin prisma experiențelor familiale, că iubirea are altă valență și altă semnificație.
Fiecare din noi are un alt limbaj al iubirii. Unii își exprimă sentimentele prin zâmbele, alții prin daruri… și uneori iubirea vine și sub formă de posesivitate, gelozie și abuz.
Dar întrebarea rămâne…
… ce este iubirea pentru tine?
Când îmi căutam propriile răspunsuri am dat peste Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:
Capitolul 13
Așa am înțeles că sunt atât de multe persoane pe care le iubesc…
… apar uneori în viața noastră ființe pe care le știm, poate, dintr-o altă existență. Alături de ele sufletul ne vibrează și se umple de bucurie.
Nu este nimic lumesc în această dragoste. Nu este despre nimic. Este despre bucuria unui copil când își întâlnește prietenii.
Copiii sunt sinceri. Ei sunt puri. Ei iubesc fără să întrebe, fără să judece și fără să simtă presiunea lumescului.
Dragostea este acolo mereu. E atemporală și veșnică. A fost atunci, este acum și va fi mereu. Căci dragostea nu piere niciodată.
Iar ceea ce piere, probabil a fost orice altceva.
Confundăm uneori iubirea cu plăcerea, cu dorința. Dar nu sunt totuna. Putem dori, dar nu este obligatoriu să și iubim…
… cum în egală măsură dacă iubim nu trebuie să și dorim.
Mulți cred că este păcat să iubești o persoană de sex opus, mai ales atunci când ai un partener. De aici, psihologic, apare inclusiv ura față de părintele de același sex cu ei, al partenerului. Sigur că totul se produce la nivel inconștient, pentru că încă din primele secole iubirea a fost confundată cu dorința. Corpurile noastre, creierele noastre, au fost programate să le suprapună și să le blameze.
Dar adevărata dragoste aparține îngerilor. Este pură. Este androgină.
Nu te iubesc ca bărbat sau femeie. Te iubesc ca ființă. Pur și simplu.
Mi-aș dori ca această diferență să fie tot mai des conștientizată de oricine. Pentru că asta oferă liniște și echilibru. Această conștientizare poate duce la relații mai bune cu părinții, cu socrii, cu soții și cu copiii.
Avem nevoie de iubire pentru a exista.
Așa că, te întreb…
… Oare greșesc că te iubesc?
… Și pentru că iubirea este atribuită ideii de cuplu… a trebuit să poarte un alt nume…
… așa că s-a numit PRIETENIE.