Cum să DECIZI că MERIȚI o viață sănătoasă: #StauAcasă și mă pregătesc de MARE cu un pahar de apă/oră și 30 minute de sport!

Deși a trecut deja o lună de când m-am autoizolat, abia de vreo săptămână am reușit să mă „așez”, să termin de organizat tot ce aveam pentru această perioadă și să înțeleg, cu adevărat, beneficiile carantinei.
Nu știu ce faci tu când #StaiAcasă sau cât te panichează situația generală. Eu, una, am înțeles în sfârșit că a venit momentul să trăiesc în acord cu valorile și credințele mele interioare. Mereu susțineam că nu am motive să mă apuc de sport, că nu am timp să mănânc sănătos… și că va veni o zi când…

Ziua este ASTĂZI. Fiecare astăzi…
Și uite că așa, zilele trecute, am realizat că eu am bilete la mare luate pentru luna iunie. Și deși există sceptici în jurul meu, sunt destul de sigură că la acel moment voi putea avea acces la plajă. Se va termina nebunia.
Oricum… am realizat că trăiesc foarte mult în umbra gloriosului trecut, fără a-mi actualiza informațiile pe care le am despre mine și despre corpul meu. Dacă ani buni arderile mele au fost incredibile și îmi permiteam să mănânc orice fără să pun un gram pe mine… acum m-am privit în oglindă și am înțeles că, gram cu gram, s-au adunat. Deși mă încadrez încă într-un IMC normal, nu sunt mulțumită de modul în care a evoluat corpul meu și nici de starea mea generală de sănătate.
Ritualurile sănătoase sunt PENTRU TINE, pentru TOTDEAUNA!
Mulți avem tendința (inclusiv eu) să ne batem joc de corpurile noastre, să trăim o viață hedonistă, pentru ca, la un momentdat să ne schimbăm exact la 180 grade… și nu îmbrățișând un stil de viață sănătos, ci trecând la o altă extremă: la înfometare, la un nou dezechilibru. Așa ajungem să ne atingem rapid obiectivele de greutate și de „aspect general”. Dar nu putem susține acest stil prea mult. Și așa ne aflăm într-un carusel continuu, dezechilibrându-ne total organismul. Nici el, săracul, nu mai știe ce să înțeleagă.
Cum ne sabotăm singuri – mecanismul din spatele scuzelor

În primul rând trebuie să ajungi în acel punct în care să iei o decizie. Să înțelegi de ce creierul tău te protejează… și ce anume protejează.
De exemplu, al meu îmi spunea că nu am nevoie să fac sport sau să țin cont de nivelul meu de hidratare pentru că „nu sunt bolnavă” și „nu sunt grasă, sunt ok”. Dar am ajuns să mă întreb… cam cât de grasă trebuie să ajung pentru ca mintea mea să îmi spună GATA? Și cam CÂT de bolnavă?
Apoi a început să îmi implanteze gândul că nu e nevoie să mă apuc acum de sport și de ritualuri noi de sănătate, că nu am nevoie să slăbesc… că oricum intenționez să mai fac un copil și am destul timp să slăbesc atunci.
Patru sarcini pierdute mai târziu… și multe gâfâieli pe scări… am înțeles. Acesta a fost costul pentru a înțelege: nu trebuie să aștept ceva pentru a trăi în armonie cu interiorul meu, pentru a-mi îngriji corespunzător corpul și a-i oferi doza minimă de sănătate de care are nevoie. Am înțeles că lucrurile stau EXACT INVERS:
Abia atunci când ești în armonie cu scopurile tale interioare, când NU MAI AMÂNI ceea ce știi că TREBUIE/VREI să faci PENTRU TINE, abia atunci începi cu adevărat să trăiești. Atunci are totul sens.
Cum poți face o schimbare fără să te doară?
Cu pași mărunți, desigur! Cum spuneam și mai sus: luând o decizie pentru tine. Punându-te pe primul loc! Dacă vrei să faci o asemenea schimbare, îți sugerez să vizionezi și acest filmuleț, vei vedea că are sens inclusiv aici:
Cum începi?
Începutul este mereu cel mai greu, dar și cel mai satisfăcător.
Uite ce am făcut eu, concret:
În primul rând, mi-a trebuit un plan.
Ca și în afaceri, planul trebuia să include obiectivele mele pe termen scurt, mediu și lung. Dacă nu avem un obiectiv clar, șansele de a persevera în timp sunt foarte mici. Așa că am stabilit următoarele țeluri:
- Pe termen scurt: vreau să pot ajunge la mare, să fiu sănătoasă și să nu îmi fie rușine să ies în costum de baie. Asta se traduce prin a slăbi între 5 și 11 kg în următoarele 3 luni.
- Pe termen mediu și lung: vreau să ajung și să mă mențin la 55 kg, să am vitalitate, să am energie și să fiu suficient de sănătoasă ca să mai pot face un copil. Asta se traduce prin a-mi forma un obicei de a mânca echilibrat, a fi atentă la trupul meu și a scapa de anumite afecțiuni pe care le-am dobândit recent. Iar asta ar fi preferabil să se întâmple până în 2022.
Apoi am început să mă documentez, să văd ce ar trebui să fac. Am citit tot mai multe materiale online, m-am uitat la filmulețe și am decis că nu vreau nimic extrem, vreau să respect câteva indicații de bază, dar să îmi găsesc propriul meu ritm, astfel încât să mă asigur că nu renunț. Este planul meu, așa că trebuie să fie despre mine.
Cere ajutorul!
Am ajuns într-un punct în care mă cunosc suficient de bine încât să știu că dacă mă bazez pe mine, exclusiv, deja am pierdut jocul. Așa că am căutat să îmi iau un asistent.
Cum trebuie să fie asistentul? Ce trebuie să facă pentru mine?
Acest asistent trebuia să îmi amintească ce am de făcut. Nu aveam nevoie de cineva care să îmi amintească neapărat să mănânc (am copilul pentru asta… noroc că stau acasă și trebuie să îi fac lui de mâncare și că este foarte pretențios. Așa mă obligă să găsesc zilnic 3 mese care să fie cât mai bogate în vitamine, cât mai sănătoase și mai diversificate).
Totuși, aveam nevoie de un asistent care să îmi amintească să fac sport. Mai exact să mă învețe să fac sport. Cum nu pot merge nici la sală, nici la Yoga în această perioadă… îmi trebuia un asistent personal în buzunar.
Nu în ultimul rând, acest asistent trebuia să îmi amintească în mod regulat să mă hidratez.
Așa că am intrat în magazinul de aplicații al telefonului și mi-am descărcat vreo 6… M-am uitat să văd ce aduce fiecare diferit, cu ce exerciții rezonez… și în cele din urmă am rămas la unul gratuit care deși îmi mai dă câte o reclamă din când în când, nu eșuează să își împlinească misiunea.

În plus, are exerciții scurte, personalizate pentru diverse momente ale zilei, pe care le poți face când vrei. Așa am ajuns de la 0 sport, la minim 4 reprize de sport/zi, fiecare având între 5 și 10 minute! Inclusiv seara, înainte de culcare, îmi pregătesc corpul pentru un somn liniștit.

Apa = sănătate = viață

Multe din afecțiunile noastre se datorează unei hidratări insuficiente sau nepotrivite. Da, există acest lucru: hidratare nepotrivită! Nu de puține ori am vorbit în cursurile mele despre importanța apei și despre studiile pe care le-a realizat cercetătorul japonez Masaru Emoto asupra acesteia.
Există dovezi că apa reprezintă o substanță vie care stă la baza vieții, nu doar prin conținutul său, ci prin capacitatea sa de conductor nu doar electric, cât mai ales energetic. Gândurile noastre sunt formă de energie. Cuvintele, sunetele, emoțiile… toate sunt forme de energie, iar apa are puterea de a înmagazina toată această energie și de a o transmite mai departe. Așadar, o apă care a fost poluată, care provine din surse dubioase sau care a călătorit prea mult prin conducte… este o apă toxică!
Un strop de viață românesc: apa Stânceni

Sunt ani buni de când tot studiez diversele ape de pe piață și le urmăresc efectele. Am cochetat inclusiv cu ideea de a-mi cumpăra un filtru special cu lampă UV pentru alcalinizarea apei de la rețea. Totuși, o apă procesată excesiv nu rezonează cu ideea mea de revenire la natură. Așa că am stabilit clar că trebuie să beau apă de izvor, cât mai naturală. Și cum izvoarele din jurul meu sunt fie prea bogate în minerale și nu se consumă în exces (am la 20 km de mine stațiuni renumite: în Nord – Călimănești-Căciulata, în Nord-Vest – Olănești și în Sud-Vest: Govora)… fie prea slabe (fântânile locale), am decis să merg la sigur: am ales Stânceni – în primul rând pentru conținutul bogat în minerale (Sodiu, Calciu și Magneziu), dar și pentru că anul trecut a primit distincția Gold Award în cadrul renumitei competiții internaționale World Selection 2019 din Belgia.
Câtă apă trebuie să bei zilnic pentru a fi sănătos?

Părerile sunt împărțite. Și e normal să fie astfel. Fiecare organism este diferit. Sunt persoane care au nevoie de un aport mai mare de lichide (cele care transpiră abundent, de exemplu), dar și persoane cărora 6 pahare/zi le sunt suficiente. De asemenea, persoanele care au probleme renale, cardiace sau pulmonare grave trebuie să fie atente la consumul excesiv de lichide, pentru că își pot supune organismul unui efort poate prea mare.
În general s-a convenit asupra unei medii de 8 pahare/zi (considerând un pahar a avea 200-250 ml).

Dar, și așa… nu este o regulă. Așa că recomandarea mea este să încerci această regulă și să îți urmărești organismul. Îmi amintesc că în prima zi mi s-a părut cuplit. Abia ce mă așezam la birou, că deja îmi suna alarma să mai beau un pahar de apă. Ca să nu mai zic că în fiecare oră mă duceam de minim 2 ori la toaletă.
Totuși, ce am constatat a fost că după cele 8 pahare … încă am mai simțit nevoia de vreo 4.
După 4 zile deja mi-a intrat în reflex să beau apă. Țin lângă mine un pahar și o sticluță de apă și, într-un fel, așa îmi dau seama și cum a trecut timpul. După fiecare sticluță terminată, mai fac un antrenament. De două ori/zi el constă, de fapt, în a găti și a face curățenie.

Găsește-ți pasul!
Fiecare om are propriul său ritm și propriul pas. Așa că îndemnul meu pentru tine este să îți găsești ritmul. După ce vei face primul progres și te vei simți mai bine, vei vedea că vor veni și următoarele.
Acum, că stăm acasă, este momentul perfect pentru a ne forma anumite ritualuri și a ne obișnui organismele cu schimbarea.
Acum este momentul!
Mi-am umplut ziua cu activități pentru ca timpul să treacă mai repede, dar și productiv, nu îmi place ideea de timp pierdut. Alternez sedinte de gimnastică cu multă mișcare în grădină, e momentul pentru grădinarit.
As vrea sa beau mai multa apa, dar inca nu imi iese.
Ai dreptate. Este momentul potrivit pentru a ne forma obiceiuri sănătoase.
Intr-adevar stam acasa dar trebuie sa avem si grija mare de noi!
Eu mi am pastrat rutina pe care o aveam, pentru mine nu s au schimbat multe pentru ca eu imi petreceam mult timp acasa si inainte
Eu am fost tot timpul destul de slaba, dar acum la 41 de ani, inainte de pandemie am descoperit ca am 49 de kg, o greutate pe care nu am mai avut-o niciodata inainte, eu avand 1,55 m. Atunci cand am fost gravida am avut 53 de kg, cu tot cu Dragos asa ca nu ma simt deloc confortabil acum, mai ales ca zilele trecute m-am pricopsit si cu o raceala si ma gandeam la ce e mai rau. Dupa ce trece nebunia asta vreau sa ma apuc de inot, dar acum acasa nu prea am chef de miscare, daca nu e facuta afara.
Am reusit sa mentin un stil de viata sanatos, chiar daca e o luna de cand stau acasa…deci se poate daca vrem, asa e !