În așteptarea lui bebe… Top 5 alegeri pentru viitorul copilului

Reading Time: 15 minutes

Nimic în lumea aceasta nu se compară cu momentul în care aștepți să dai naștere unui copil. Sarcina, în sine, reprezintă o perioadă plină de emoții, de bucurie și de dorințe. Ca părinte îți dorești tot ce este mai bun pentru viitorul tău copil. Încă de când observi a doua liniuță pe testul de sarcină devii altcineva. Gândul că în interiorul tău se produce un miracol nu are cum să te lase rece.

Sunt însărcinată în 7 luni. Sunt 7 luni de când, mai mult sau mai puțin voit mă gândesc cum la va arăta viața care se formează acum în interiorul meu. Cu toate că am avut câteva piedici (vorbeam despre amniocenteză aici), parcursul general a fost mult mai ușor ca în sarcina cu Ionuț (despre care am scris în acest articol).

Pregătiri din ziua… unu

Primul lucru pe care îl poate face orice femeie însărcinată este să elimine din viața sa orice îi produce stres. Într-un mediu stresant copilul nu are cum să se dezvolte optim. Așa apar diverse boli, malformații și chiar condiții care ajung să iasă la suprafață mult mai târziu.

Au fost luni bune în care plângeam cu testul de sarcină în brațe… pentru că nu reușeam de niciun fel să îmi împlinesc visul de a deveni mamă pentru a doua oară. Să fii mamă, soție, angajat și angajator în același timp, să stai cu stresul continuu că vrei mai mult, că ai reponsabilități peste puterile tale… nu e ușor.

Odată cu pandemia am decis să o iau mai încet, să profit de această ocazie să învăț să respir, să fac toate lucrurile pe rând și să mă pun pe mine pe primul loc.

Când, în sfârșit, am renunțat la stres și am decis să mă eliberez de așteptări… am primit și vestea bună.

Bebele din burtică are nevoie de atenție, de iubire și de grijă. Am zis că dacă tot mă străduiesc să aduc un om pe lume, măcar să fie diferit. Oameni stresați și nervoși avem destui!

Bun… și acum că am vorbit despre cel mai important pas pe care trebuie să îl facem ca gravide… haide să vorbim despre alte 5 moduri în care putem pregăti viitorul lui bebe.

1. Viitorul financiar al copilului: contul de economii

Nu toată lumea se gândește la asta când urmează să aducă pe lume un copil. De regulă aud acea sintagmă „nu fac un copil până ce nu sunt eu asigurată, să îi pot oferi totul”. Când l-am făcut pe Ionuț eram studentă, lucram la un ziar falimentar din provincie și mă bucuram dacă îmi vedeam salariul la 3-4 luni. Soțul meu era șomer, părinții noștri nu o duceau cu mult mai bine… și nici prieteni care să ne ajute nu aveam.

Cu toate acestea… Ionuț a venit într-un mediu plin de iubire. L-am vrut din toată inima mea și aș fi fost în stare să îmi vând și un rinichi dacă era nevoie, numai pentru a-l ști bine.

Cu timpul am înțeles că toate se așează. Am divorțat, am aspirat la poziții înalte în societate și mi-am făcut o carieră care să îi asigure copilului meu cel puțin o educație bună.

Ok… și acum s-ar putea să mă întrebi ce legătură are asta cu banii?

Ei bine, la câțiva ani de la nașterea lui Ionuț am înțeles că finanțele nu reprezintă neapărat o problemă câtă vreme copiii sunt mici. Ele devin o problemă ceva mai târziu: când încep ei să aibă nevoi reale.

Ca părinte simți că eșuezi NU atunci când nu îi poți cumpăra cărucior de 2000 lei sau cele mai groave haine.

Ca părinte simți că eșuezi atunci când nu îți poți trimite copilul la facultate, când nu îl poți susține financiar pentru a-și vedea visul profesional împlinit sau când ai vrea să îi poți da aripi să zboare. Și cam toate lucrurile acestea se întâmplă pe la 18 ani.

Contul de economii… pe numele copilului

Mulți ani am căutat soluții. Opțiunile bancare nu m-au încântat. Eu sunt un mic horder pasionat de investiții. Mereu mi-a plăcut să rotesc banii și să mă bucur și la cel mai mic profit obținut pasiv. Așa am decis că dacă depun lunar sau anual o sumă într-un cont pentru copilul meu, aș putea scăpa de stresul că – Doamne ferește – nu îmi voi putea ajuta copilul când va părăsi cuibul.

Să depun într-un cont de economii părea o variantă decentă. Totuși, dacă era pe numele meu, exista riscul să „apară o urgență” cândva și să intru în ei (ceea ce s-a și întâmplat de-a lungul timpului).
Pe de altă parte, existau opțiunile bancare pe numele copilului, unde titular era el… și doar el ar fi putut scoate banii. Era ok, numai că dobânzile erau atât de proaste… și cu impozitul care se aplica anual (plus taxa de administrare) ajungeam la concluzia că nu fac decât să îngrop niște bani.

Soluția?

Când am rămas acum însărcinată am găsit și soluția. Lucrând de acasă și văzând vremurile pe care le traversăm, am înțeles că trebuie să iau măsuri. Și nu întâmplător am aflat că de câțiva ani există un program foarte avantajos al trezoreriei. Cumva, atunci când un copil se naște, statul îi deschide un cont unde părinții pot depune bani oricând vor. Acești bani vor putea fi retrași doar de către copii, la 18 ani (sau de părinți, dar numai în cazuri excepționale).

Pentru mine aceasta a fost soluția pentru că:

• nu trebuie neapărat să depui bani lunar, ci când vrei;
• dacă depozitezi mai mult de 1200 lei/an primești CADOU de la stat 600 lei;
• suma minimă pe care trebuie să o verși în cont anual este de 600 lei;
• sumele NU se impozitează;
• există o dobândă de 3% pe suma depusă.

După ce am aflat de acest program am fugit la trezorerie și am depus o sumă decentă în contul lui Ionuț, aflând totodată că pentru bebele din burtică voi putea începe să economisesc încă din momentul în care va avea certificat de naștere.

Și așa voi face.

Am respirat atât de ușurată în momentul în care am depus acei bani. Acela a fost primul moment în care am simțit că sunt o mamă responsabilă.

2. Pregătirea mediului înconjurător: decorarea camerei copilului

În decembrie anul trecut visam să devin mamă pentru a doua oară. Așa am ajuns să scriu acest articol despre cum să pregătești camera copilului. Acum nu am avut răbdare să ajung prea departe în sarcină, că m-am și apucat de treabă.

Cu toate că în martie am terminat renovările și ne-am mutat în „casă nouă”, acum, când mai am puțin și nasc, am decis să îmi mai stresez puțin soțul și să transform camera de oaspeți în nursery (camera copilului).

Când Ionuț era mic nu îmi permiteam acest lux. L-am luat de la început cu mine în pat… și apoi mi-a luat 5 ani să îl pot învăța să doarmă în camera lui. Să nu mai vorbim despre anxietatea de separare și de celelalte dureri pe care le-am avut de suportat.

Camera copilului – subiect controversat

În rândul mămicilor acesta reprezintă un subiect controversat. Foarte multe femei susțin că este mai bine și mai ușor să ai copilul cu tine. Și așa este. Și eu am considerat asta… și, per ansamblu, cred că am avut de pierdut.

Fiind operată de cezariană și stând și singură (soțul nelocuind cu noi), era foarte comod să îmi iau copilul în pat. L-am alăptat până aproape de 3 ani. M-am trezit din oră în oră, noapte de noapte… și am dezvoltat un copil fericit și sănătos…

… DAAAAAR …

Nu poți avea intimitate atunci când ai copilul cu tine

Serios acum. Doar pentru că apare un nou suflet care are nevie de tine nu înseamnă că viața ta intimă trebuie neglijată. Plus, ai nevoie de îmbrățișările soțului pentru a fi fericită. Așa cum tu suferi, și el trăiește emoții (sau chiar traume psihologice). Deși tu, ca femeie, ești cea care are de tras, realitatea este că un copil nu trebuie să înlocuiască un bărbat. Fiecare are rolul său, iar voi, împreună, trebuie să fiți „team baby”.

În plus, unele lucruri se stabilesc devreme. Este și cazul personalității copilului. Specialiștii susțin că dacă are patul său și învață de mic să doarmă în el, se va dezvolta mult mai independent. Sigur că va fi incomod să te trezești și să te muți în altă cameră, dar în felul acesta se poate impune și puțină disciplină și rigoare.

Cum pregătești camera copilului?

Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să zugrăvești. Eu am primit câteva critici aici… mai ales că aveam lavabil nou pe pereți.

Nu mi-a păsat.

Copilul vine pe lume dintr-un mediu steril și e bine, pe cât posibil, acest lucru să fie păstrat astfel. Sigur că nu îl poți ține într-un bol de cristal și că are nevoie de anticorpi, dar sunt adeptul pașilor mici. Imunizarea se realizează treptat…

Într-o lume mult prea haotică, prefer să mă consider germofobă. Îmi place igiena. Mult. Nu știu, dar îmi dă o stare de liniște. Îmi place să respir aer curat și să simt cum lucrurile din jurul meu miros a prospețime.

Și același lucru îl vreau și pentru copilul meu.

Așa se face că sunt de părere că un copil trebuie să fie primit într-o cameră igienizată și dezinfectată în prealabil.

Cât am stat la Marie Curie cu Ionuț am învățat că nu am ce căuta să pun mâna pe copil până ce nu mă dezinfectez. Și nu era pandemie. Așa că dacă medicii recomandă asta, eu de ce nu aș respecta?

În ce privește mobilierul… vă recomand cu drag să citiți materialul de mai sus.

Când pregătești camera copilului?

Când ai chef și când te simți tu pregătită. În mod normal aș spune în trimestrul al III-lea. Așa ar avea cel mai mult sens. Eu, însă, m-am apucat la 25 săptămâni. Cum am aflat că bebe este în afara oricărui pericol… o parte din mine mi-a spus că trebuie să fac asta. Plus… nu mai am stare și știu că în ultimul trimestru nu voi mai avea energie. Așa că am pornit de acum.

3. Alegerea medicului, a spitalului și a nașterii

În prima sarcină toate cele trei mi-au fost alese de forțe din afara mea. Și sunt extrem de recunoscătoare pentru asta. Când am depistat tumora copilului am fost nevoită să mut supravegherea sarcinii la București. Mi-a fost recomandat un medic cu multă experiență care s-a asigurat și că micuțul meu va fi transferat pentru operație. Medicul și spitalul s-au ocupat de tot.

Nu am putut naște natural, oricât de mult mi-aș fi dorit. Tumora era mult prea mare.

Totuși, atunci când sarcina se desfășoară natural, ca mamă începi să te gândești…

Unde nasc, cum nasc și… cu cine?

De cele mai multe ori alegem să naștem cu medicul care ne-a supravegheat sarcina sau cu oricine se nimerește în gardă când ne vine sorocul. Ah, și la cea mai apropiată maternitate.

Faptul că deciziile se iau în felul acesta duce la miile de opinii înfricoșătoare despre naștere. Deși nu e cea mai grozavă experiență, nașterea nu ar trebui să fie subiect de film horror.

Ce aleg prima dată? Maternitatea sau doctorul?

Multă vreme m-am întrebat asta. Eu mi-am supravegheat sarcina la privat (cum facem cele mai multe dintre noi), la un medic care este în maternitatea de stat. Dar cum am fost nevoită să am o intervenție la stat, am ajuns să intru în panică și să nu mai știu în ce direcție să mă îndrept. Am ajuns să am coșmaruri cu spitalele de stat… și să mă gândesc serios să dau 10.000 lei pentru a naște la privat.

Totuși, după două săptămâni de frământări zilnice, de întrebări puse pe toate grupurile posibile și imposibile… și de frici… am cedat. Atunci am înțeles că un lucru este mai important decât orice: medicul.

Și, de fapt, nu e vorba despre medic în sine, ci despre relația pe care o ai cu medicul tău.

Până în această sarcină relația mea cu ginecologii care m-au urmărit la Ionuț a fost una foarte echivocă. De data aceasta, însă, am dat peste un medic extraordinar, cu care am o comunicare minunată și în care am încredere.

Ce am decis eu?

Săptămâna trecută m-am dus la el și i-am expus toate fricile mele și am primit un răspuns care mi-a închis cu totul „cutia cu dubii”:

Nașterea nu depinde doar de medic și de spital, ci mai depinde și de Dumnezeu.

Ideea este că trebuie să îți asculți instinctul. Dacă e să se întâmple ceva rău, se va întâmpla oriunde ai fi. Tu trebuie să fii pregătită în primul rând moral.

Și dacă eu nu știu ce înseamnă pregătirea morală anterioară evenimentului și modul în care ne programăm să fim deja dezamăgiți sau mulțumiți… atunci mă întreb de ce mă mai ocup cu ce mă ocup?!

Așa am ajuns la concluzia că este cel mai important să ai încredere în medicul tău. Și dacă nu aveți o chimie, îl poți oricând schimba. Există un specialist bun pe sufletul fiecăreia din noi. Și ai încredere în sfaturile sale. Eu nu vreau să nasc într-un spital cu pereți frumos decorați, ci vreau să nasc într-un spital dotat cu anestezii bune, antibiotice și sânge (în caz că e nevoie de vreo transfuzie).

Am o cezariană, trombofilie, placenta anterioară și… o vârstă. Ipoteza nașterii naturale iese din calcul din start. Așa că prioritățile mele acestea sunt. Ionuț a avut nevoie de transfuzie. O sângerare exagerată (hemoragie) nu este scoasă din calcul nici la mine.

Dar, înainte de toate… am nevoie să am încredere în cel ce ține bisturiul. Și cred că dacă ar fi să aleg primul sentiment cu care să își înceapă copilul meu călătoria pe Pământ… aș vrea ca acesta să fie încrederea.

Dacă, pe de altă parte, medicul meu ar fi fost la o maternitate privată, aș fi fost dispusă să plătesc oricât pentru a fi tot în mâinile sale. Așadar, consider aceasta o decizie extraordinar de importantă!

4. Recoltarea de celule stem din sângele de cordon ombilical, țesutul ombilical și chiar recoltarea placentei

Pentru că tot suntem la capitolul sănătate, vreau să vorbim puțin și despre recoltarea celulelor stem și/sau a placentei. Acesta este un subiect tot mai des vehiculat în rândul gravidelor. Multe ne întrebăm dacă se justifică, dacă ne va fi cu adevărat benefic… și răspunsul este: DA.

Sigur, de la un caz la altul, tot medicul este cel mai în măsură să ofere verdictul final.

Ce sunt celulele stem?

Celulele stem sunt celule nespecializate, care se pot transforma în celule specifice, pot forma țesuturi și chiar organe în interiorul corpului uman. De ele depinde în mare parte sănătatea noastră. Celulele ce se recoltează la naștere din sângele ombilicoplacentar sunt celule adulte, dezvoltate complet, ce nu vor fi afectate de îmbătrânire sau de alți factori externi.

Mai grozavă decât recoltarea celulelor stem din sângele ombilicoplacentar (din cordonul ombilical și/sau țesutul ombilical) este recoltarea placentei – serviciu pe care îl oferă super avantajos cei de la Cord Blood Center.

Nu am să vă mai zic ce este placenta, pentru că v-am pus link exact pentru a afla acest lucru, direct de la specialiști. Totuși, am să menționez că mi se pare mai eficientă această metodă pentru că reprezintă o sursă mult mai bogată în celule care pot trata boli determinate de procese inflamatorii aberante, precum bolile autoimune, fibrozele sau bolile inflamatorii cronice.

Cum am ajuns să iau în considerare acest aspect?

Așa cum am mai menționat, la începutul lunii trecute am fost nevoită să fac o amniocenteză. Suspiciunea era de fibroză chistică. Din fericire, testele genetice au fost în favoarea noastră. Cu toate acestea, am fost nevoită să dau aproximativ 4.000 lei pentru o suspiciune. Așa am ajuns să mă gândesc… oare cât m-ar fi costat să nu iau nicio măsură, să sper toată viața că e sănătos… și să mă trezesc cu o afecțiune gravă, total neprevăzută?
Ce am învățat din acestă experiență este că niciunul din noi nu se naște perfect sănătos. Copilului i-a fost depistat un polimorfism genetic, care va fi mereu un semn de întrebare. Chiar dacă asimptomatic, riscul este acolo.

Eu am făcut testele și am aflat de acest risc. Mulți părinți nu le fac. El le are de la noi, părinții săi, de la cei ce suntem purtători de material genetic. De la doi oameni aparent sănătoși.

Ce vreau să spun este că nimeni nu este perfect sănătos. Și dacă poți preveni un risc… de ce nu ai face-o?

La ce ajută celulele stem?

Medicina evoluează în continuu. Eu nu sunt medic și îmi este foarte greu să îți dau cele mai spectaculoase detalii. Dar sunt mamă în (re)devenire și din tot ce am studiat eu, aceste celule se utilizează în mod deosebit pentru:

• tratamentul unor tipuri de tumori solide maligne;
• tratamentul unor tipuri de cancere ale sângelui sau ale țesuturilor limfatice;
• tratamentul sindroamelor preleucemice;
• tratamentul cancerelor limfo-plasmocitare;
• tratamentul bolilor ereditare ale hematiilor, trombocitelor și sistemului imunitar;
• tratamentul bolilor metabolice congenitale, și nu numai.

Ca idee, în prezent numărul de boli pentru care există un protocol standardizat de tratament este în jur de 80 (ceea ce este deja destul de impresionant). Viitorul cu siguranță va aduce și mai multe surprize!

Cum spuneam… medicina evoluează. La fel facem și noi….

5. Parenting conștient: cursuri de puericultură și alăptare

Aș fi putut vorbi în articolul meu despre muuuulte alte lucruri. Despre ergonomie, marsupii, scaune de mașină și unghiul de 45 grade la care trebuie așezat copilul în pat (deja te întrebi despre ce vorbesc, așa-i?). Totuși, am ales să îți prezint soluții financiare, emoționale și medicale.

Tot în aceeași direcție vreau să îți spun că micuțul tău are nevoie de doi părinți. Nu de donatori de gene, ci de părinți. Sigur, nu te naști părinte ci devii. Asta înseamnă că trebuie să depui puțin efort pentru a fi cât mai aproape de ceea ce înseamnă pentru tine ideal.

Perioada sarcinii mi se pare a fi cea mai potrivită pentru a începe să studiezi această disciplină fenomenală a parentingului. În prima sarcină am citit peste 20 de cărți pe acest subiect. Și da, totul se învață pe parcurs, dar am vrut să fiu pregătită corespunzător.

M-am confruntat cu foarte multe probleme, dar am rămas deschisă la ideea de a cere ajutorul unor consilieri de alăptare (pentru că „nu am lapte” este un mit… și multe femei ajung să își înțarce prematur copiii neînțelegând ce este acela un puseu de creștere). Și mi-a prins bine.

Acum mă consider experimentată, dar totul a avut un cost. Soțul meu, pe de altă parte, nu știe ce înseamnă copil mic. În schimb este extrem de deschis să afle. Așa am decis să ne implicăm împreună în tot ce ține de evoluția bebelușului nostru.

După ce am trăit reale traume cu apneea de somn a lui Ionuț, cu momentele în care se îneca și înghețam (deși în teorie știam exact cum trebuie să procedez), acum am decis ca soțul meu să se pregătească în avans.

Ce cursuri poate face tatăl?

În primul rând recomand cursul de puericultură. Dincolo de faptul că tăticul va ști cum să aibă grijă de bebe (până la urmă sunteți o echipă, nu uita), el va primi și 15 zile de concediu parental.

Cu alte cuvinte, conform Legii concediului parental nr. 210/1999, aprobată prin HG nr. 244/2000, tatăl nou născutului care deține un atestat de absolvire a unui curs de puericultură poate beneficia de 15 zile de concediu, în care să fie aproape de voi.

Acest lucru este benefic mai ales în situația în care ești operată de cezariană. Vei fi tare fericită să știi că el poate acorda primul ajutor, poate face băiță bebelușului și te va putea ajuta și la schimbatul scutecelor.

Un alt curs util, din punctul meu de vedere, este cel de acordare a primului ajutor. Acesta îi va fi util pe tot parcursul vieții, dar mai ales atunci când copilul va începe să bage orice în gură!

Consilierea în alăptare: cea mai bună soluție!

Nu mi-a fost ușor să am lapte, având în vedere stresul prin care am trecut în primele zile ale copilului meu. Până în a 10-a zi de viață el nu a putut fi hrănit decât artificial, iar după acest interval și până la 3 luni… abia dacă era în stare să consume 30-40 ml/masă. Multă vreme am crezut că nu e laptele meu bun.

Neavând bani pentru un consilier de alăptare sau pentru cursuri, profitam de orice resursă. Am avut norocul de a cunoaște în spital fete care urmaseră cursuri și care mi-au spus tot ce știau ele, încurajându-mă continuu să perseverez, să mă mulg cât mai des, pentru a putea oferi, atunci când va apărea cererea.

Așa am ajuns să alăptez aproape 3 ani, deși nu aș fi crezut că ar fi fost posibil. La puseul de creștere de la 3 luni am crezut că am rămas fără lapte. M-am îndopat cu medicamente, ceaiuri și alte prostii care nu au făcut decât să îmi dea analizele peste cap. Dar nu am renunțat. Am perseverat. M-am documentat și am rezistat.

Copilul meu este perfect sănătos, s-a dezvoltat armonios și… îmi place foarte mult să cred că eforturile mele au contribuit în acest sens.

În loc de concluzie…

Fiecare mamă are potențialul de a fi o mamă bună… tot ceea de ce are nevoie este curajul de a lua decizii. Iar cea mai importantă decizie pe care o poate lua este de a gândi în perspectivă.

Așa cum am spus în multe din materialele mele… creierul nostru are tendința de a se raporta doar la aici și acum, la lucrurile palpabile, lăsând viitorul la voia întâmplării. Nu zic să ignori ceea ce poți vedea, realitatea pe care o simți, bucuria pe care o poți împărtăși acum. Zic doar să îți dai voie să accepți că viața este mai mult decât ceea ce se vede.

Așadar, cele mai importante lucruri pe care le poți face pentru viitorul copilului tău nenăscut sunt:

• Să îi asiguri un ajutor financiar atunci când va veni momentul să își întindă aripi (printr-un cont de economii în care să îi pui alocația an de an);
• Să îi pregătești un mediu curat și igienizat în care să se poată dezvolta armonios (respectând principalele reguli sanitare);
• Să înveți încă din sarcină să ai încredere în medicul ce îți va primi copilul pe lume, să înveți să alegi conștient și să îți asumi decizia (indiferent că alegi să naști la stat, la privat, în mod natural sau prin cezariană, asigură-te că ai luat cea mai bună decizie și fii fericită cu ea);
• Să ai grijă de sănătatea lui, privind în perspectivă (sigur că nu ne dorim ca micuții noștri să se îmbolnăvească vreodată; sigur că închidem ochii, batem în lemn și mergem mai departe… dar pentru a putea dormi liniștită, alege totuși recoltarea celulelor stem sau a placentei);
• Să te pregătești să formezi o echipă cu partenerul tău. Informația este cheia. Ai încredere în tine, în corpul tău și în cel pe care l-ai ales să îți fie aproape de acum înainte. Alegeți să faceți cursuri… împreună!

Sper ca informațiile mele să îți fie de folos!

Te îmbrățișez și îți doresc naștere ușoară și bebe sănătos!

Grațiela

Articol scris pentru Superblog 2020.

Sursa foto copertă: cordcenter.ro

About Author