Leapșă de la Elvira. La ce ai renunța?

Știi diminețile acelea în care te trezești… dar, fără vreun motiv evident, pur și simplu nu ai vrea să te ridici din pat? Știi că ai multe de făcut, știi că vrei să faci tot… dar nu îți arde. Nimic nu te încântă.

Și iei cartea de pe noptieră (în cazul meu de pe scaunul de lângă pat)… și pierzi noțiunea timpului. Nu simți foame, nu simți sete… doar o stare de gol.

Apoi te gândești să mergi la baie… și să începi să-ți faci din treabă de pe telefon (da, știu… I’m living the dream… dacă nu ar fi despre mine și eu m-aș inividia că pot să muncesc foarte bine și stând în pat, de pe telefon, fără să îmi pese câtuși de puțin de orice) când, dintr-o dată, vezi un comentariu de la Gânduri de citit, aka Elvira prin care te invită să răspunzi unei provocări.

De mică am avut o fascinație pentru oracole și activități sociale în care să fiu și eu integrată. Oricât de stupide mi-ar părea în general jocurile de acest gen… îmi amintesc că sunt parte a unei comunități. Și cu toată rigiditatea de care dau dovadă în zilele de acest gen… o astfel de veste mi-a pus instant organismul în mișcare.

Nu mi-a luat 2 minute că deja m-am instalat pe canapea, cu laptopul în brațe, să mă apuc de scris.

Așadar, mulțumesc Elvira pentru această bucurie!!

Laptop sau Telefon?

Pe telefon am multă flexibilitate… dar iubesc prea mult ce fac, și chiar dacă pot trimite comentarii și mai pot rezolva din probleme… nu îmi imaginez să fac articole, vloguri, materiale promoționale sau cercetări academice de pe telefon :)).

Așa că fără să stau pe gânduri, aș prefera să vorbesc pe Skype/Facebook messenger toată viața decât să rămân fără obiectul muncii.

Aduc acum un omagiu lui Alan Curtis Kay de la Xerox PARC, omul care în 1968 a gândit existența primului laptop.

Cărți sau TV?

Dacă aveam de ales între cărți și laptop era mai greu :))) fiindcă pe laptop am posibilitatea să citesc.

La TV nu mă uit de fel… decât foarte, foarte rar pe Discovery. În rest deși tehnic este TV cel pe care urmăresc… stau pe Netflix. Dar asta pot face și de pe laptop. De fapt, până să îmi facă fratemiu cadou un Chromecast… ma uitam numai de pe laptop.

Așa că pot renunța la TV fără ca măcar să simt că am făcut-o. La cărți, însă, mai greu. Chiar dacă peste 70% din ceea ce citesc este în format electronic, dacă nu am măcar o carte fizică și un creion/pix la îndemână… mă simt bolnavă.

Cu atât mai mult îmi lipsește textura foilor când chiar sunt bolnavă.

Și da, sunt acel cititor huligan care scrie pe cărți. Dacă nu fac sublinieri și notițe… nu simt că am citit cartea :)) (asta fiindcă nu citesc beletristică).

Pizza sau hamburger?

Weeeelll… dacă până acum 3 zile, când citeam această întrebare pe paginile prietenilor mei din comunitatea de bloggeri, spuneam că aș alege fără niciun fel de îndoială Pizza… acum sunt foarte indecisă.

Ca idee eu nu sunt fan fast food… și hamburgerii nu au fost niciodată pe lista mea de peferințe. Pizza mănânc de drag…dar nici nu ea nu mă omor atât de tare. O gătesc uneori și de câteva ori pe săptămână pentru că este plăcerea nevinovată a lui Luci.

Totuși, alaltăieri, fiind cu el la cumpărături… în fața raionului de congelate m-am trezit cu o poftă cumplită de hamburgeri. Am văzut o poză și am simțit că leșin.

Cum nu sunt fan semipreparate, mi-am luat carne, chifle și felii de brânză topită cu cașcaval (da, știu… nu e hamburger, e cheeseburger dat tot pe acolo…) și am data năvală peste google, pe care l-am întrebat cum se face acest preparat (deja simțeam că sunt contra cronometru. Sunt rea de foame… și de poftă). Atunci am dar peste Jamila care mi-a arătat ce frumos pregătește ea pe gril, acasă… și fără prea multă ezitare, am început treaba.

Am făcut și celebra mea maioneză cu iaurt :))… și 30 minute mai târziu… nu știu dacă din cauza poftei sau a foamei… dar am mâncat cei mai buni hamburgeri posibili. Mi-am schimbat cu totul percepția despre acest preparat. Sunt fan carne tocată. Mâncarea mea preferată este lasagna… deci…

Și cum știu că, într-adevăr, m-am îndrăgostit de hamburgerii făcuți în casă (tot nu mă văd la McDonalds)? A doua zi, în timp ce filmam asta:

… am resimțit gustul în toată gura. Deja salivam de un metru. Așa că mi-am propus ca până îmi trece această poftă absurdă… să fac hamburgeri!

Așa că în perioada aceasta cel puțin… renunț clar la Pizza! (Dovada, în ziua în care m-a apucat pofta de hamburgeri plecaserăm să luăm de fapt salam și șuncă pt pizza). Deci… da.

Ciocolată sau fursecuri?

Clar prefer ciocolata. Iubeam fursecurile când eram mică… adoram să le pregătesc alături de mama. Era un moment superb… dar prețuiam mai mult faptul că petreceam timp cu omul pe care îl iubeam cel mai mult din lume…

… și faptul că pe vremea respectivă vedeam ciocolata mai rar decât îmi pot aduce aminte.

Dar acum, când în orice colț al casei stă ascunsă câte o pungă de bomboane de ciocolată, o tabletă sau mai știu eu ce… sincer nici nu îmi mai amintesc ce gust au fursecurile!

Chipsuri sau pufuleți?

Încep să cred că trebuie să îi dau ma departe leapșa lui Ionuț:

Am casa plină de pufuleți… dar nu i-am suportat nici în copilărie, nu îi sufăr nici acum. Decât când fac maioneză de post sau curăț grătarul cu ei :))). În rest îi iau pentru surprize.

Așa că deși nu sunt neapărat fan chipsuri, voi renunța la pufuleți.

Filme sau seriale?

Nu m-am mai uitat la un film de nu mai știu când… în schimb serialele sunt nelipsite de la masa de seară, când ne strângem în familie. Indiferent că e vorba despre ceva de pe Netflix, sau despre anime-uri, prefer poveștile de 20 minute decât pe cele de 2 ore. Nu am răbdare să stau două ore să mă uit la ecran :D.

Vacanță la mare sau la munte?

M-am născut, am crescut și încă trăiesc „în capitala unui județ de munte, în zilele noastre”, asta ca să îl citez pe Caragiale în „O scrisoare pierdută”.

Iubesc să văd vârful Cozia când ies pe fereastră… să admir zăpada de pe Retezat și Parâng… și când întorc capul: fălnicia Făgărașilor. Pentru mine muntele este a doua mea casă, dar sunt sedentară. Așa că îmi place să îl admir doar când merg pe stradă, când conduc sau când stau pe terasă.

… poză de acasă!

Când vine vorba despre vacanță, însă, Sărută marea… la Mamaia… și spune-i că mi-e dor de ea! Indiferent de anotimp, marea este muza mea.

În Danemarca, în ianuarie, am mers 40 km pe BICICLETĂ *dus întors, numai pentru a asculta simfonia valurilor înghețate. Marea îmi vorbește… mă vrăjește… mă încântă.

Marea mă face să mă îndrăgostesc, să visez, să trăiesc și să transcend viața. O ador cu fiecare por al ființei mele.

Așa că aș fi de departe dispusă oricând să renunț la vacanțele la munte (sincer, nu cred că am ales vreodată eu să fac o vacanță la munte) pentru mare. Indiferent de anotimp.

Șiii… am auns la final!

Acum ofer în dar această leapșă lui Carmen, aka ADN de femeie, pe care o citesc mereu cu mare drag și care mă distruge cu rețetele ei supergustoase.

Lasă un răspuns