Ce primești ușor poți pierde la fel de repede…

Reading Time: 4 minutes

… dacă nu ești atent. Iar prin atent mă refer adesea la a fi recunoscător.

În ultima perioadă am avut destul de multe discuții contradictorii cu privire la mentalități. Suntem diferiți și vibrăm pe unde diferite. Cu toate că energiile pe care le primim din jur ne pot scădea sau crește vibrația, realitatea este că judecata noatră (cu alte cuvinte consecințele pe care le avem de suportat) este în primul rând dependentă de ceea ce credem noi înșine.

Ești ceea ce gândești

Auzim această expresie tot mai des. Pentru clarificare propun spre lectură articolele: Vezi cum te AUTOSABOTEZI folosind cuvinte si expresii celebre, „Am dreptate!” Cum funcționează creierul… și nu în ultimul rând: Lecții de viață și experiențe din care să învățăm: Nu mi se poate întâmpla mie…

Sunt multe momente în viață când nu există congruență între ceea ce spunem (latura conștientă) și ceea ce simțim (latura subconștientă și chiar inconștientă). Gândurile pe care le gândim NU sunt cele pe care le verbalizăm. Univerul nu înțelege neapărat cuvintele noastre. Este asemenea unui bebeluș care va reacționa la acțiunile noastre, la intonație și la zâmbet, mai curând decât la sensul pe care îl dăm noi intenționat cuvintelor.

Așa se face că dacă vorbim frumos, dar simțim și gândim urât (perfid, meschin, invidios, șamd), ceea ce se va materializa va concorda vibrațiilor interioare și nu neapărat acțiunilor externe.

Ce legătură are asta cu ceea ce primesc și ceea ce mi se ia?

Este simplu: Universul cunoaște două legi de bază. Sunt două stări (emoții, vibrații) pe care le creditează mai presus de orice. În jurul lor au apărut și marile religii ale lumii. Acestea sunt iubirea și recunoștința. Tot ce este bun se naște din iubire și recunoștință: iubești natura și îi ești recunoscătoare pentru rod, vei avea rod. Sigur, ce nu înțelege multă lume este faptul că energia trebuie să circule și este pusă în mișcare de acțiune. Cu alte cuvinte, nu este suficient că ești recunoscător pentru o lume grozavă, dacă acțiunile tale nu sunt în concordanță.

Asta înseamnă că după ce ai realizat că ai primit ceva (un fruct din natură, să zicem), trebuie să continui să depui efort pentru a-ți arăta recunoștința, dacă te interesează să mai primești și altă dată (să cureți pomul, să îi asiguri nutrienții necesari șamd).

Fata Moșului și Fata Babei – înțelepciunea populară

Basmele sunt pline de înțelepciune, iar „Fata Moșului și Fata Babei” de Ion Creangă este un mod foarte simplu de a explica această lege: uneori Universul îți dă. Să zicem că ai noroc și te măriți cu un bărbat bun și de casă. Îți permite ție și fiică-tii să stați degeaba, să vă bucurați de viață și să fiți fericite, în timp ce el și fie-sa muncesc pe brânci.

Ai primit ușor anumite lucruri. Poate că ai avut și tu partea ta de contribuție. De fapt nu poate, ci sigur celălalt a văzut ceva în tine. A crezut în potențialul tău și a vrut să te țină aproape.

Ce se întâmplă mai departe? Fata Moșului merge în lume și arată iubire tuturor creaturilor fantastice pe care le întâlnește. Este muncitoare și își arată neîntrerupt dragostea. După un timp, Universul o răsplătește cu recunoștință (în toate formele sale).

Apoi și fata babei este supusă aceluiași test… pe care desigur că îl pică, fiindcă nu are pic de iubire și de recunoștință în ea. E obișnuită să primească totul de-a gata. Așa a fost învățată toată viața. A primit șansa de a avea multe bogății pe care și le dorea. A văzut că se poate, dar firea sa nu a ajutat-o să vadă și ce are de făcut pentru a le accesa. Și era atât de simplu: să prezinte iubire.

Așa că… ce se întâmplă? Pierde tot. Într-o formă sau alta ajunge mizeră. Transmite în Univers răutate și primește același lucru.

Dar ce se întâmplă când cineva face rău, dar primește bine?

De multe ori lecțiile pe care le avem fiecare de învățat se intersectează și chiar se suprapun. În orice lucru rău există și o doză de bunătate, cum și viceversa este valabilă.

De multe ori pentru a putea deveni buni, avem nevoie să fim supuși unor teste, la fel cum pentru a putea ajuta pe cineva să evolueze, se poate întâmpla să jucăm rolul de personaj negativ.

Nimeni nu este 100% rău sau bun. Totul este contextual

Cine se crede bun, trăiește în minciună. Cum și viceversa este valabilă. Realitatea este că noi trăim într-o continuă modificare. Suntem energie și din acest motiv părți din noi rezonează diferit cu părți din ceilalți.

Uneori această interferență de unde se produce la nivel inconștient. Noi nici măcar nu suntem conștienți de sentimentele pe care ni le stârnesc ceilalți. Și, mai mult, adesea nu știm nici măcar de ce apar acestea. Realitatea este că nimeni nu intră în viața noastră întâmplător. Fiecare om pe care îl întâlnim are un rol foarte bine definit. Unii oameni apar în viața noastră pentru a ne ghida, a ne ajuta să vedem drumuri, alții apar ca healeri (ne vindecă răni, ne ajută să vedem și să înțelegem) în timp ce alții vin ca lecții. Ne ajută să experimentăm, să simțim, să înțelegem the hard way ceea ce altfel nu s-ar fi putut învăța.

Oricât am crede contrarul, realitatea este că foarte multă lume (majoritatea) are nevoie să trăiască, să simtă, să experimenteze anumite stări pe propria piele pentru a învăța ceva. Poveștile nu ajută mereu.

Așa că da, pentru a învăța recunoștința poate că este nevoie mai întâi să îți iei o lovitură.

Acum, întrebarea este… învățăm mereu din ce „ni se întâmplă”? Sau continuăm să stăm în negare?

Pentru a putea înțelege, trebuie să privim… și să vindecăm. În acest sens recomand vizualizarea acestui filmuleț:

Te îmbrățișez,

Grațiela

Sursa foto copertă: cnn.com

About Author