Cum să creștem copii fericiți și creativi

Reading Time: 3 minutes

Este deja foarte bine cunscut faptul că până în 6 ani copiii sunt asemenea unui burete care absoarbe informații din jur. Totuși, când învățarea se face doar prin imitație, ea poate fi într-o oarecare măsură limitativă. Vezi cum ai putea printr-un joc fără reguli să crești copii fericiți.

Toți copiii sunt inteligenți

Inteligența cu care ne naștem este incredibilă. În primii ani de viață avem o putere de asimilare a informațiilor, precum și o capacitate de învățare prin observare extraordinare. Cu toate acestea, pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase, rolul nostru de facilitator este extrem de important.

Majoritatea părinților de astăzi aleg să își trimită copiii la tot felul de cursuri, ateliere și activități care sunt mai mult sau mai puțin pe gustul celor mici. Tot mai mulți părinți cred că dacă încarcă până la epuizare programul copilului, se vor alege cu un geniu.

În realitate aceasta este o mare greșeală.

Rolul improvizației în dezvoltarea copilului

John Holt, promotorul educației la domiciliu și autorul cărții „Cum învață copiii” acordă o importanță deosebită improvizației. Și Jessica Joelle Alexander și Iben Dissing Sandahl în „Metoda Daneză de Creștere a Copilului” amintesc nevoia educabilului de a avea acea joacă liberă.

De fapt, ce se întâmplă? În momentul în care copiii nu mai au niciun program, în momentul în care „iau pauză” de la un joc coordonat, ei devin mult mai interesați, mai creativi și încep să construiască bazele încrederii în sine.

Cum improvizăm?

„Improvizația este baza tuturor compozițiilor muzicale și aceasta ar trebui să fie componenta centrală a oricărui tip de formare muzicală”
John Holt

Tuturor copiilor le place muzica. Și până să li se taie aripile în mod direct cu fraze de genul „nu mai cânta că mă deranjezi!”, „ești afon!”, „taci din gură!”… și altele asemenea, ei folosesc acest mijloc de exprimare în învățarea lor. Poate ți-ai surprins și tu copilul cântând în timp ce se juca, sau exprimând diverse emoții pe linie melodică.

Muzica reprezintă cea mai comună limbă a iubirii. Prin muzică sunt dezvoltate atât inteligența emoțională, cât și cea verbală și, la un anumit nivel cea fizică. Cântând fermecătoarele și nesfârșitele cântece inventate, copiii își dezvoltă capacitatea de a gândi, a simți și a fi. Ei nu aud o melodie în minte, pe care apoi încearcă să o cânte. Ei cântă, pur și simplu, și iese ce iese.

Ar trebui să îi încurajăm în această privință și chiar să facem și noi mai des acest lucru. Știi și tu prea bine că atunci când avem copii fericiți, și noi suntem mai fericiți!

Citește și: Scrisoare către o mamă singură.

Dezvoltă un joc, și joacă-l cu el!

Cu ceva timp în urmă, fără să conștientizez exact ce fac, i-am propus fiului meu în vârstă de 4 ani, ca în locul clasicului dialog între animăluțe, să introducem și puțină muzică. Toate replicile erau pe note și, cel mai adesea, ele erau simple și fără cine știe ce structură muzicală. Dinozaurii vorbeau pe note, se tachinau prin muzică și își schimbau ritmul continuu. Atât eu, cât și Ionuț improvizam muzică și cuvinte. Efortul intelectual conștient era mult mai mare decât dacă am fi ales doar să dialogăm – cum făceam de fiecare dată. Cu toate acestea, la final a părut mult mai impresionat, era mai fericit și chiar mi-a exprimat înainte de culcare că i s-a părut foarte amuzant.

În acea noapte a dormit mult mai bine și s-a trezit mai bine dispus.

De atunci ne-am obișnuit să lăsăm logica la o parte și să simțim joaca. Am putut introduce discuții despre emoții, am putut asocia sunete noi unor emoții noi. Aceasta este pentru el „joacă liberă”… fiindcă nu are nicio miză, nu se simte judecat, presat, și nici nu se stresează foarte tare cu rezultatele. Vrea doar să se distreze. Și deși la prima vedere poate părea o activitate fără prea mult sens, ea este o formă foarte ușoară de antrenare a simțurilor și a emisferei cerebrale responsabilă de emoții.

Dezvoltarea psihică și emoțională a copilului este adesea neglijată, involuntar, de părinți. Totuși, ea necesită atât de puțin efort și poate fi atât de ușor de stimulat. Tot ce trebuie să faci tu, ca părinte, este să îți dai voie să te joci.

Vă invit să vedeți și cum gândesc copiii raportat la acest subiect: