Cadoul PERFECT pentru copii: POVESTEA!

Reading Time: 8 minutes

O lume fără povești este o lume seacă. Am înțeles acest lucru cel mai bine în momentul în care am devenit mamă. Copiii sunt curioși. Ei au nevoie de aventură. Curiozitatea lor nativă îi transformă în cei mai buni exploratori ai lumii, iar libertatea care nu le îngrădește imaginația le permite să trăiască intens orice experiență.

Din acest motiv, chiar dacă preferințele pentru jucării și jocuri diferă de la un copil la altul, există CEVA invariabil iubit de orice micuț: POVESTEA.

Copiii au nevoie de povești pentru a crește și a se dezvolta

Așa cum plantele au nevoie de apă și de soare, copiii au nevoie de povești și de eroi.
Acum mai bine de jumătate de secol renumitul psiholog elvețian Jean Piaget a elaborat o teorie privind stadiile dezvoltării inteligenței copiilor. Ea stă la baza majorității programelor dedicate educabililor chiar și în ziua de astăzi.

Conform lui Piaget, există 4 stagii de dezvoltare esențiale:

1. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani) sau stadiul animist infantil (al gândirii magice);
2. Stadiul preoperațional (2-7 ani) sau stadiul gândirii referențial egocentrice-sincretice;
3. Stadiul concret operațional (7-12 ani) sau al gândirii concrete;
4. Stadiul operațiilor formale (12-15 ani) când apare gândirea formal-logică.

Poveștile în primii doi ani de viață

În primii doi ani de viață copiii sunt curioși să descopere lumea și totul pare magic. Credințele lor nu cunosc limite. Astfel, poveștile au rolul de a le stimula creativitatea și a le dezvolta sentimentul de conexiune.

La această vârstă ei descoperă cărțile prin intermediul simțurilor, de aceea nu este de mirare că vor avea tendința să atingă personajele, să le privească fix (se recomandă cărticelele cât mai viu colorate), să tragă de pagini… și chiar să le guste! Ei nu înțeleg cum au ajuns creaturile acelea în hârtie și încearcă să își dea seama cum înțeleg părinții povestea din spate.

Îmi amintesc și acum cu nostalgie de prima zi a copilului sărbătorită de Ionuț. Avea puțin peste 4 luni. Atunci i-am cumpărat prima colecție de cărți pentru copii. Multă lume mi-a zis că sunt nebună să îi pun copilului în brațe o carte, în condițiile în care el încă nici nu stătea singur în șezut. Totuși, atât din brațele mele, cât și din culcat… ajunsese să iubească poveștile și cărticelele cu povești.

Când a început să meargă avea deja biblioteca lui și își dezvoltase propriile gusturi pentru lectură. Sigur că multe foi au fost scrise, rupte sau explorate în cele mai stranii moduri, însă rezultatul a fost unul deosebit: prin cărți și-a dezvoltat pasiunea pentru cunoaștere, cultura generală și iubirea față de lume. Cărțile i-au dat încredere în frumos și în magia care ne leagă.

Care sunt cele mai bune cărți pentru copiii de 0-2 ani?

În general la această vârstă se recomandă cărticelele din materiale cât mai solide (carton, preferabil), cu puține pagini și ușor de urmărit. De asemenea, copiii prezintă o afinitate crescută față de animale, fenomene ale naturii și tot ce ține de personificarea lucrurilor înconjurătoare.

Efectul poveștilor asupra preșcolarilor

Dacă ai copil, probabil ai observat și tu ceva ce subliniază Piaget în teoria sa: de la 2 ani copilul începe să își formeze identitatea personală și devine tot mai axat pe sine (egocentric).

Dacă până acum nu prezenta un interes aparte pentru jucării (preferând sticlele, capacele și chiar sertarul cu lenjerie intimă), acum începe să se joace și să își contureze primele preferințe. Acum el vrea și descoperă că poate obține ceea ce vrea… Dar, dacă nu este stimulat corespunzător, își pierde rapid interesul pentru obiectul aflat în posesiunea sa, găsind mai interesant să emită noi dorințe.

Așa se face că în această perioadă Universul se rotește în jurul lui și are dreptul de a-și schimba preferințele de la o zi la alta. TOTUȘI, un lucru rămâne constant în această perioadă: nevoia de poveste.

Dacă persoanele din jur nu îl familiarizează cu povestea în format fizic (cartea), este foarte probabil să își mute atenția către povestea animată (desenele animate). Acum descoperă supereroii și își dorește să fie și el unul. Din acest motiv cere să poarte hăinuțe asemănătoare eroilor. Dacă este fetiță vrea haine de prințesă, dacă este băiețel vrea costum de Superman/Spiderman/Ben Ten, etc.

Care sunt cele mai potrivite cărți pentru copiii de 3-7 ani?

Aceasta este etapa în care se bucură enorm dacă sunt în centrul atenției. Chiar și cei mai timizi copii au nevoie de asta. Și cum se poate obține mai bine atenția dacă nu fiind ei înșiși eroii unei povești?

Din acest motiv, cele mai recomandate cărți de povești pentru copiii de grădiniță sunt cele în care micuțul este eroul. Editura Elefantul Meu a identificat această nevoie, realizând o serie de cărți educative personalizate în care cel mic este protagonistul poveștii. Și, pentru că în această etapă copiii învață să se plaseze în raport cu lumea, poveștile mai conțin un element surpriză: micuțul NU este singur. El pornește în aventura vieții sale alături de un prieten de-al său (din viața reală). Pentru mai multă credibilitate, povestea începe într-o locație pe care acesta o cunoaște foarte bine!

De asemenea, pe site-ul editurii apar recomandări de cărți pentru copii în funcție de vârstă. La 3 ani se pune accentul pe numere și animale:

La 4 ani deja devin mai curioși să rezolve mistere:

La vârsta de 5 ani copiii sunt capabili să înțeleagă noțiunile de inteligență emoțională. Acum lor le sunt prezentate povești care să îi distreze și, totodată să îi ajute să înțeleagă emoțiile.

De la 6 ani copilașii sunt mult mai familiarizați cu lectura. Astfel, se face trecerea la un format mai mare (A4) cu mai multe pagini, păstrând frumusețea ilustrațiilor.

Aceasta este vârsta călătoriilor, a aventurii și a magiei.

În final, la 7 ani copiii își doresc puteri supranaturale, iar atenția la detalii devine tot mai precisă. Aceasta este vârsta la care devin supereroi sau… detectivit!

Copilul se uită doar la desene animate. Cum îl fac să citească povești?

Nu este ușor să fii părinte… sau să ai grijă de un copil. Să crești un copil înseamnă să fii tu însuți un exemplu. Deși suntem tentați să credem că el va învăța din ceea ce îi spunem, realitatea nu este aceasta. Lui îi pasă prea puțin de cuvinte. Atenția sa este mult mai concentrată asupra faptelor. Micuții caută modele: atât în viața de zi cu zi cât și în povești.

Astfel, probabil că te-ai plictisit de animațiile hidoase și agresive/stupide pe care le vede la TV. Așa că te-ai hotărât să îl faci să își mai odihnească puțin ochii, înclinându-l spre poveste. Dar… probabil… nu funcționează din prima. Așa-i?

Sunt mama unui copil de aproape 6 ani. Deși i-au plăcut mereu cărțile, recunosc că a fost o perioadă în care l-am neglijat, lăsându-l mai mult în compania televizorului. După ceva timp am primit un semnal de alarmă:

NU MAI VOIA SĂ CITEASCĂ

Am fost îngrijorată și stresată la început. Știam că trebuie să fac ceva, dar timpul nu îmi permitea. Până la urmă mi-am călcat pe suflet și am început să implementez o nouă strategie: compuneam povești împreună.

Când găteam… îl luam cu mine. La masă… îl provocam. Când împachetam hainele pentru a le pune în dulap… sau în orice activitate casnică îl țineam pe lângă mine și îl incitam să compună povești. La început a opus rezistență (cum era normal). În timp, însă, și-a recăpătat pasiunea față de povești.

Nu îți trebuie TALENT, ci îți trebuie PERSEVERENȚĂ!

Probabil că ai jucat măcar o dată „Fete, filme sau băieți” sau orice joc în care ești nevoit să continui o idee. Noi așa procedam. Unul din noi începea cu „A fost odată ca niciodată un/o...”. După ce primul stabilea subiectul poveștii, al doilea fixa acțiunea „care voia să...” după care devoltam intrigi, adăugam personaje noi și cream relații între ele… până ce nu mai aveam nimic de adăugat. Sigur, cunoscând copilul și nevoile sale, profitam pentru a-l surprinde. Fie adăugam umor, fie câte un personaj care sfida realitatea… fie câte o morală!

Copiii sunt mai deschiși să învețe din povești, decât de la tine!

Noi ne-am continuat ritualul. Cel puțin de când a început pandemia și ne-am văzut „forțați” să petrecem toată ziua împreună, am ajuns să avem obiceiuri fixe.

Copiilor le place rutina, oricânt am fi noi de tentați să credem contrarul!

Așa că ne-am învățat ca în pauzele de treburi casnice să mi se alăture și să compunem. La fel la masa de prânz și seara înainte de culcare. Totuși, partea cea mai frumoasă este că am ocazia să îl învăț ceea ce simt că are nevoie, prin glasul personajelor. Îi plac poveștile cu morală. Așa că este numai bine să construiești metafore pentru ceea ce crezi că i-ar prinde bine să învețe!

De la poveste la carte… e doar un pas!

În plus, de când am început să spunem povești am observat că și-a recăpătat pasiunea pentru cărți. Când i se termină programul de TV/telefon și mă vede că sunt prinsă în muncă, vine ușor prin spatele meu și începe să cotrobăiască prin bibliotecă.

Pentru că știu cât de mult îi place să stea în birou, lângă mine, când lucrez… am pus strategic cărți pentru copii în primele două rafturi de jos.

De ce sunt cărțile un cadou mai potrivit pentru copii decât jucăriile?

Copiii sunt diferiți. Au preferințe diferite și se manifestă deosebit. TOTUȘI, ei au un lucru în comun: dezvoltarea. Toți trec prin anumite etape, numai că în funcție de mediu și de bagajul genetic moștenit, vor petrece mai mult timp în anumite etape decât în altele.

Mai mult, parentingul modern tinde să excludă stereotipiile de gen, încurajând părinții să își lase micuții să descopere propriile pasiuni.

Astfel, deși am fi tentați să aducem mașinuțe băiețeilor și păpuși fetițelor, realitatea este că dacă nu cunoaștem bine copilul, o putem „da în bară”. În plus, copiii din ziua de astăzi au foarte multe jucării… cu care nici măcar nu se joacă vreodată! Nu puțini sunt părinții care se plâng că nu mai au pe unde călca de ele.

Nu în ultimul rând, având multe jucării copiii uită să prețuiască valoarea lor. Când obținem un lucru prea ușor tindem să îi diminuăm din importanță.

Așa că o carte nu doar că îl educă și îl dezvoltă, dar îi oferă și un element de diversitate extrem de plăcut. Dacă mai este vorba și despre o carte personalizată în care el este eroul, surpriza este și mai mare. Bucuria poate fi comparabilă celei pe care am descris-o în materialul meu despre cadouri, aici.

Tu ce părere ai despre cărțile personalizate oferite în dar copiilor?

About Author