Îți mulțumesc pentru 2018!

Este final de an… și ca întotdeauna a venit momentul să trag linie, să observ câte vieți am mai trăit și câte s-au mai încheiat.

Am avut un an plin de încercări și realizări, în care au ieșit la suprafață cele mai profunde aspecte ale existenței mele. Nu știu cum a fost pentru tine și, la fel, nu știu ce te conduce pe tine în fiecare zi, dar pentru mine sentimentul de liniște este cel pentru care lupt. Și, de multe ori, pentru a fi liniște, am nevoie de furtună (exact pe principiul că după furtună vine vremea bună).

Am primit mult ajutor anul acesta. EXTREM de mult ajutor. Cred că undeva subconștientul meu are mai mult control asupra nevoilor mele, decât are conștientul. Noi, ca oameni, avem adesea tendința de a nu crede că merităm să ni se întâmple anumite lucruri, așa că negăm ajutorul/realitatea. Dar subconștientul nu are astfel de limite, așa că ne aruncă pe tavă toate resursele de care avem nevoie, lăsându-ne doar pe noi să alegem dacă le folosim sau nu.

Deci, cine spune că nu are noroc… nu are încă ochii deschiși să vadă mâinile pe care le întind cei din jur și nu are curajul să se prindă de ele. Știu că e greu, și mie mi-a fost, dar, în final, am realizat că oricât am crede că niciun ajutor nu vine fără o intenție ascunsă… realitatea este că nu tot universul este malefic. Caută în interiorul tău. Dacă ai putut face vreodată un bine, fără a aștepta din partea respectivei persoane vreo recunoaștere, atunci VEZI… SE POATE!

Și, tocmai pentru că știu că aceste persoane chiar au vrut să mă ajute pe mine, fără să aștepte ceva la schimb… vreau să le aduc recunoaștere publică. Mai mult, sunt persoane care m-au ajutat fără ca măcar să realizeze. Au făcut lucruri despre care cred că m-ar fi putut afecta când, în realitate, s-au dovedit a fi salvatoare. Uneori avem nevoie să ni se dea câte un șut în fund pentru a realiza că ne-am abătut de la traseu și că drumul era, de fapt, altul.

Astfel, fără prea multă polologhie suplimentară, mulțumesc pentru acest 2018  deosebit:

  • În primul rând familiei mele care m-a susținut necondiționat… și care anul acesta s-a extins și a prins forma pe care mi-am dorit-o atât de mult. Știu că sunt o norocoasă pentru faptul că am un copil extraordinar, niște părinți care îmi susțin greutățile și luptele pentru a mi le face mai ușoare, niște frați extraordinari pe care m-am putut baza mereu și niște socrii care au venit să completeze puzzle-ul meu de armonie. Sunt extrem de recunoscătoare pentru acest dar. Am trăit câteva momente chiar hazlii în 2018… și mai multe întruniri ca NICIODATĂ. PS: Aici intrați și voi, nașilor! (Pentru cine mă urmărește de când eram pe blogspot, Adinuța, buna mea prietenă și colegă de suferință din liceu a devenit, zece ani mai târziu, moașa copilului meu și apoi nașa noastră de cununie…)
  • Mulțumesc soțului meu care mă suportă atât de mult… încât acceptă fără ezitare orice provocare. Și știu că nu sunt ușor de mulțumit, știu că mereu vreau mai mult, dar… cumva, el nu doar că se lasă vampirizat de mine, dar, la final, încă mai are energie să mai și râdă alături de mine de rezultate. Este cel mai minunat lucru să ai lângă tine pe cineva care crede în nebunia ta și te încurajează să faci exact ce simți. Fără niciun fel de întrebare suplimentară. Se vede că este un profesionist învățat să ofere calitate în tot ce face. Și-a făcut antrenamentul prin munca pe care o prestează cu atâta devotament: repararea greșelilor altora (sau a tablelor îndoite/mașinilor lovite). Dacă vrei să știi despre ce este vorba, poți vedea mai multe pe pagina COMDIV.
  • Mulțumesc mentorului meu, Andrei Botez, care mi-a oferit a treia oară (în zece ani) șansa să fac ceea ce îmi place. De data aceasta am acceptat provocarea și… am devenit trainer full time. Să fii formator nu înseamnă doar să vii în fața unor oameni și să le spui lucruri. Un formator adevărat trebuie, în primul rând, să se definească pe sine. Apoi, prin prisma interacțiunilor cu celălalt, trebuie să se abandoneze pe sine în scopul suprem al celuilalt. De la Andrei am învățat că noi avem datoria morală de a le oferi celor din fața noastră exact ceea de ce au nevoie, și nu ceea cu ce venim pregătiți de acasă. Plus, toată această experiență mi-a dat posibilitatea să călătoresc foarte mult, să trăiesc niște momente extrem de plăcute de conectare cu natura și cu prezentul… ce să mai, am tot respectul și toată recunoștința. Dacă și tu simți că ai potențial în lucrul cu oamenii, dacă ai o pasiune și vrei să o împărtășești cu ceilalți, ai putea încerca să urmărești trainingurile și evenimentele lui aici.
  • Un alt ajutor nesperat, venit în cel mai potrivit moment posibil, mi-a fost acordat de Alex Marinca. Dacă îți amintești, scriam anul trecut despre experiența mea transfomatoare trăită la unul din camp-urile lui, Restart Life Journey (dacă nu ai citit, o poți face acum. Îți promit că nu vei regreta) . Anul acesta am avut șansa de a intra în programul lui de coaching, care are, într-un fel, menirea de a mă ajuta să ajung la următorul nivel. Indiferent că vrei să ajungi coach, cum este cazul meu, sau pur și simplu vrei să faci pace cu vocile din capul tău, sau să îi ajuți mai bine pe cei ce vin la tine mereu să se descarce de probleme… un program precum Mastery Coaching este soluția. Recomand cu toată căldura!
  • O altă dragă dragă a mea este Alexandra. Ființa aceasta minunată care anul acesta m-a făcut să scap de frica reflectoarelor (vezi articolul meu despre munca ei aici), a devenit dintr-o simplă colaboratoare, o prietenă de încredere. Îmi place să știu că oamenii din spatele unor branduri sunt atât de deschiși și de … UMANI… încât să te simtă, să te facă să te deschizi și să te ajute să îți vezi interesul tău mai presus de orice. Asta apreciez enorm la ea. În general am colaborat cu mulți fotografi pentru a-mi duce proiectele la capăt, și m-am obișnuit mereu că trebuie să stau cum vor ei, să fac ce vor ei, să mă inhib din a mă manifesta, să fiu un obiect de decor veritabil pentru o amintire ce nu va spune niciodată nimic cu adevărat despre mine și emoțiile mele. Cam asta fac majoritatea fotografilor. Ne mint și ne ajută ca toată viața să ne mințim pe noi înșine. Prin efecte, eliminarea defectelor, etc etc. Alexandra nu face asta. Ea te ajută, ca model, să fii tu însuți, și scoate la suprafață ce este mai frumos și mai natural din tine. Are ea acest dar. Ea nu te ajută să te minți. Orice costum ai purta, te lasă să fii tu cel care POARTĂ costumul, nu te lasă să fii purtat de costum. E mare lucru. Nu știu cât sens are pentru tine… dar pentru mine este important să mă uit la o poză și să pot vedea o realitate frumoasă, nu o minciună.  Dacă ai curiozitatea de a afla ce lucruri frumoase poate vedea în tine, te invit să îi urmărești munca și poate chiar să o cauți pe pagina ei, Alexandra Ilie Photography.
  • Mulțumesc și soților Dragomir și Asociației Euro <26 care prin proiectul Antreprenoriat Urban Inovativ mi-au oferit ocazia de a-mi depăși multe bariere profesionale, precum și de a-mi împlini o dorință personală care ar fi necesitat o investiție aproape imposibilă, dacă nu mi se oferea ocazia de a colabora! Sunt extrem de recunoscătoare pentru tot!
  • De asemenea sunt recunoscătoare clinicii Silhouette și, în mod deosebit domnului dr. Marek Vâlcu, pentru că mi-am împlinit un mare vis la începutul acestui an: acela de a scăpa de complexele mele fizice (pe de-o parte) și de a putea simți din nou aerul trecând prin nările mele. Uitasem cum este să simți mirosuri, să inspiri profund sau să te bucuri de o poză din profil. Am scăpat de rinită și de deviația de sept datorită muncii sale.
  • Mulțumesc lui Mihnea Firan care de vreo zece ani îmi arată aspectele bune ale predispozițiilor cu care m-am născut.  Interpretările lui astrologice au fost precum o țintă de la care, prea puțin, am vrut să mă abat. Ca orice lucru de calitate, are un preț… dar, dacă chiar vrei să fii ajutat să înțelegi mai bine luptele tale interioare, acel preț nu înseamnă nimic.

Și mulțumesc ție, cititorule, pentru faptul că mă încurajezi să-ți scriu. Mulțumesc că mă asculți, că îmi trimiți reacții și că vrei să te dezvolți și să evoluezi. Este o onoare pentru mine să știu că pot ajuta, câtuși de puțin, la evoluția măcar a unui gând!

Astfel, pentru 2019 am intențiile setate. Și nu va fi ușor. Am vise atât de mărețe și de nesimțite încât abia aștept să văd ce se va întâmpla. Rotițele deja s-au pus în mișcare, mai departe… acțiune masivă!

În ce te privește pe tine… îți doresc din tot sufletul să ai parte de un an mai bun ca oricare de până acum… să depășești orice fel de frică, să te ridici, să mergi mai departe și să fii recunoscător pentru acest dar numit VIAȚĂ!

LA MULȚI ANI FERICIȚI!!!

Grațiela

Lasă un răspuns