Fiecare bijuterie este o capodoperă

Bijuteria este o artă. La fel ca muzica. Așa că te invit să citești articolul ascultând:

Garance Doré spunea: „Bijuteriile sunt un lucru foarte personal, ar trebui să spună o poveste despre persoana care le poartă”

Când porți o bijuterie, porți cu tine o parte din omul care ți-a dăruit-o, porți o poveste, porți o particulă dintr-un suflet.

Femeile se îmbracă în bijuterii, tocmai pentru a accentua esența lor diafană.

Femeile sunt frumoase, sunt sublime, cu formele lor fine și contururile nestricate. Oricât de imperfectă se vede o femeie, când iubește, ochii ei sticlesc mai mult decât orice diamant. Tocmai din acest motiv bărbaților le face plăcere să își îmbrace iubitele în bijuterii, cât mai strălucitoare…

Nicio mănușă nu înnobilează niște degete lungi și subțiri așa cum o face un inel…

… și nicio haină, oricât de elegantă, nu pune mai bine în valoare trupul gol și perfect al unei femei, cum o face un colier.

Sursa: kaptenberita.com

Citește și: Când ești singura femeie dezbrăcată din cameră, valorezi pentru un bărbat un milion de dolari

Toate femeile sunt frumoase. Corpurile noastre sunt altarele noastre, iar un altar trebuie prețuit și răsfățat. Iubirea este grijă, compasiune, respect și răsfăț. Ne răsfățăm pentru că ne iubim.

Iar bărbații…

… bărbații sunt la fel de frumoși ca femeile. Sunt perfecți. Și chiar dacă nu au nevoie de foarte multe bijuterii pentru a se pune în valoare, există o singură bijuterie care  atribuie cea mai mare importanță unui bărbat.

Mereu am iubit acea bijuterie. Acel semn al dedicării totale, al masculinității asumate, al adevărului: verighta.

Soțul meu este tinichigiu. Toată ziua muncește într-o salopetă prăfuită să obțină artă dintr-o tablă ruginită. Și îi iese… pentru că are cele mai extraordinare și mai magice mâini din câte am cunoscut. Acele mâini lovite, înghiontite, chinuite, murdare și tăiate… pline de reziduri de ulei… sunt cele mai demne de prețuit, mai blânde, mai iubitoare și mai gingașe.

Are cele mai frumoase degete din câte am văzut vreodată la un bărbat. Acele degete știu să mângâie, știu să înțeleagă, știu ce înseamnă sacrificiul. Ele muncesc și se uzează pentru ca eu să îmi pot urma visul. Ele se lasă pe sine pentru mine.

 Iar de câteva luni au devenit pentru mine, cu adevărat, un talisman. De când poartă acel inel strălucitor, degetele lui au căpătat cea mai  mare eleganță posibilă.

Când este la muncă, degetele lui goale, de ștrengar, îl transformă într-un vagabond… dar când își pune înapoi verigheta, ca prin magie, devine un domn galant, un rege… a cărui regină sunt eu.

Nu există nicio bijuterie în lumea aceasta pe care să o prețuiesc mai mult decât prețuiesc verigheta lui. Am adunat în ea toată senzualitatea mea, toată dorința, toată aprecierea, tot respectul și tot ce reprezintă relația noastră.

Când o privesc, mă privesc pe mine… ne privesc pe noi. Văd zâmbetul acela de care m-am îndrăgostit acum mai bine de doi ani, văd momentul în care mi-a cunoscut copilul… Diamantul din centru păstrează vie strălucirea de fericire a ochilor lui din acel moment. Atunci și-a jurat să îl iubească la fel ca pe sine. Și pentru un vărsător narcisist… nu e puțin lucru.

 În particulele fine ale aurului stau gravate paradoxuri: lumina și frigul primei nopți de decembrie… cea în care sufletele noastre s-au regăsit într-un decor profan… căldura și întunericul zilei de iunie în care ne-am jurat credință veșnică într-un cadru sacru.

O bijuterie este o binecuvântare…

Iubesc bijuteriile… pentru ceea ce reprezintă. Pentru ceea ce sunt capabile, fără cuvinte, fără gesturi… doar prin forme, să transmită. Iubesc cerceii lungi de argint, care se lasă plânși, suav, pe un gât dezgolit.

Iubesc brățările cu mesaje motivaționale, care îmi cuprind încheietura și mă protejează, parcă, de orice gând negativ, asemenea unui talisman.

Iubesc eleganța și senzualitatea bijuteriilor.

Nu știu ce sunt pentru tine bijuteriile, ce reprezintă… dar pentru mine ele sunt sinceritate, iubire, emoție. Sunt o virtute pe care mulți cred că o înțeleg, dar puțini sunt cei ce cu adevărat o pot pătrunde și devoala.

Acest articol a fost scris pentru competiția Superblog 2019, ca provocare venită din partea Venda Jewelry. Mulțumesc pentru oportunitatea de a-mi aminti ce iubesc.

Lasă un răspuns