Vitaminele: prietenele mele de nădejde!
Astăzi, în cadrul concursului Superblog 2019 am primit cea mai simpatică probă. Sună cam așa:
„Vrem să știm Povestea Ta cu vitamina cu inițiala ta. Că te cheamă Alina de la vitamina A, Camelia de la vitamina C, Kristina de la vitamina K, Bianca de la vitamina B6, că alegi primul prenume sau al doilea prenume, că alegi o vocală sau consoană din numele de familie, inițiala blogului tău, tu alegi”.
Dacă este să iau numele meu complet: Florescu-Vlad Grațiela-Teodora… nu mă aleg cu nimic. Mereu m-am gândit că având atâtea nume, va veni și o zi în care să mă bucur că am de unde alege…
Dar cu siguranță aceasta nu este una din ele :(.
Totuși, am multe povești cu vitamine, iar cum sponsorul probei, Farmacia La Preț Mic, ne-a cerut să fim autentici, sinceri, adevărați și fără filtre, voi face întocmai! Astfel, voi povesti, pe scurt, relația mea cu fiecare vitamină, dar mai ales cu Vitamina C.
Din punctul meu de vedere, toate vitaminele sunt extraordinare. Fiecare are rolul său în organism și ne ajută să ne păstrăm integritatea fizică, intelectuală ori chiar emoțională. Complexul de vitamine B mi-a fost multă vreme aliat în lupta cu depresiile. Vitamina K, alături de vitamina D erau cele cu care mă „îndopa” mama în copilărie pentru asimilarea calciului în oase.
Cu vitamina A am chiar o poveste mai… personală. După nașterea copilului meu m-am înscris la o postliceală sanitară special pentru a putea înțelege și analiza mai profund tumoarea cu care s-a născut acesta (în termeni medicali: teratom sacrococcigian). Am studiat-o atât de mult încât în urmă cu puțini ani am realizat un studiu pentru o sesiune de comunicări științifice în care explicam cât de importantă este aceasta în dezvoltarea fătului, și totuși cât de periculoasă atunci când există în organism în exces.
Ca idee, vitaminele hidrosolubile (cum sunt vitamina C și grupul de vitamine B) se elimină dacă ajung în organism în cantități prea mari. Nu putem spune același lucru, însă, despre vitaminele uleioase (liposolubile). Ele sunt esențiale pentru organism, dar trebuie să respectăm întocmai indicațiile cu privire la DZR (doza zilnică recomandată).
Cu vitamina E m-am împrietenit în momentul în care m-am gândit că vreau să rămân însărcinată… fiind supranumită și vitamina fertilității.
Dar vitamina C… este cea mai bună prietenă a mea.
Și nu exagerez!
Eu sunt genul de persoană care nu ia medicamente, dar are un dulap întreg de suplimente. În facultate îmi plăcea mult biologia vegetală, așa că am început să studiez mult plantele și beneficiile lor pentru organism. Eram încă iresponsabil de tânără, mâncam numai prostii, dormeam puțin… cafea nu beam, insomnii aveam la greu… și răceam într-una.
Eram studentă la medicină la Cluj… când m-a pus la pământ cea mai dură laringită de până atunci. A fost prima dată când chiar am răgușit atât de tare încât nu mai eram în stare să scot altceva în afara unor onomatopee greu inteligibile. Și pentru că mă și ustura gâtul infernal, mi-am cumpărat o cutie de vitamina C cu vreo 30 pastile… și am luat-o cu mine peste tot.
Făcând abstracție de rănile de pe limbă (fiindcă am depășit atunci indicațiile de pe ambalaj), gâtul meu s-a simțit extraordinar. Sigur, l-am ajutat și cu ceaiuri calde, cu multă lămâie în ele (o altă sursă incredibilă de vitamina C).
De atunci am înțeles că nu trebuie să îmi lipsească din buzunare/geantă/mașină sau birou. Și, de-i drept, nu mai răcesc ca altă dată!
Și la fel ca mine a crescut și Ionuț. În 4 ani jumătate a trecut de la picături de vitamina C la siropuri, acadele, drajeuri și chiar și jeleuri. Am tratat laringite, faringite și chiar boli ale copilăriei cu… vitamina C! Plus că e bun antioxidant în lupta cu celulele potențial maligne lăsate de tumoare.
Și, ca să fiu sinceră… e și delicioasă! Dulce-acrișoasă și minunată :D.
Citește și articolul meu despre beneficiile vitaminei C în combaterea varicelei!
Spune-mi, te rog, care este povestea ta cu vitamine, într-un comentariu!
About Author
