Toți putem fi superOameni – Răzvan Lupitu

Mă feresc să zic supereroi, că ăia zboară, poartă pelerine și umblă cu lenjeria intimă peste pantaloni. Sau se plimbă pe stradă cu măști sau trag cu laser din ochi… Pe scurt, sunt înzestrați cu abilități pe care oamenii obișnuiți nu le vor avea niciodată… SuperOameni însă pare o exprimare corectă.
O altfel de introducere
Mă simt onorat să scriu acest articol, dar în același timp sunt și puțin enervat, pentru că mereu mi-am imaginat că îl voi publica la mine pe blog. Mai ales că acum am și o mâhnire profundă în suflet de când am aflat că Nebunelul mi-a mâncat dulceața. Și nu, Nebunelul nu este cățelul sau purcelul, ci un coleg de muncă. Și o persoană pe care o consideram prietenă!
Capacitatea de a lupta
Să-ncepem!
Dacă ar fi să aleg o singură trăsătură umană pe care o apreciez, dintr-o sumedenie de alte trăsături, aș opta mereu pentru același lucru: capacitatea oamenilor de a lupta. Îmi place în mod deosebit pentru că se poate auto-induce, se poate învăța și șlefui. Nu e genul de abilitate cu care ori te naști, ori nu. Iar ăsta cred că este ingredientul cheie, care îi face pe oamenii de succes să fie de succes.
Un om obișnuit să lupte are și foarte multe oportunități de învățare. Un om obișnuit să lupte va evolua constant, până când va deveni persoana care va face acele lucruri natural. Cu cât luptă mai mult acum, cu atât va fi nevoie să lupte mai puțin în viitor.
Sunt perfect de acord cu Grațiela: și în interiorul meu sunt două persoane care se duelează în mod constant. E persoana aia emotivă și cuminte, care nu ar ucide nicio muscă și persoana aia ambițioasă și energică, care ar face orice, dar absolut orice, ca să reușească. În cazurile obișnuite, limita se unește tangențial cu granița de la care începe sociopatia… În cazurile extreme însă, liniile nu mai sunt la fel de bine conturate.
În timp mi-am setat și niste bariere, mi-am trasat niște limite care mă ajută să nu pierd controlul și să nu deraiez când situația devine complicată. Tot fluxul ăsta mare de energie însă, fără alte câteva elemente esențiale, are un efect distructiv.

Abilitățile care transformă oamenii în superOameni
Mai jos o să las o listă de lucruri care, o dată învățate, m-au ajutat să fac lucrurile mai bine și să iau decizii mai bune.
Dozarea energiei pentru lucrurile care contează
Mi-a luat foarte mult să învăț să nu mai consum resurse valoroase pentru lucrurile care nu contează, nici acum, nici altă dată. Dacă nu au niciun impact, unele lucruri pot fi făcute mediocru, pentru că în felul ăsta se economisesc resurse și se câștigă timp.
Capacitatea de a asculta și de a comunica eficient
Ca să fac o paralelă, care ar umple amfiteatrele de la Poli de bucurie, comunicarea este duplex. Ca să poți face asta eficient, ai nevoie ca întâi să stabilești un canal de comunicare real cu interlocutorul, iar asta presupune să asculți și apoi să răspunzi. Tot pentru sufletul celor de la Poli, comunicarea funcționează peer-to-peer, la fel ca și protocolul de torent. Fiecare este pe rând și server și client.
Gândirea pozitivă
De cele mai multe ori, oamenii care au realizări deosebite au și o gândire pozitivă. Fără o abordare deschisă și fără o disponibilitate la efort asumată, oamenii nu pot face lucruri mărețe… Pentru că, de multe ori, refuză chiar și să le înceapă.
Limitarea și minimizarea compromisurilor
Aș fi ipocrit dacă aș îndruma pe cineva să nu facă compromisuri, pentru că toți facem. E relevant însă ca aceste compromisuri să nu ne distrugă, să nu ne împierdice să dormim noaptea și să nu ne dezumanizeze. Cred că fiecare dintre noi e dator față de el însuși cu un somn liniștit.
Disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalți
Eu am învățat că cea mai mare formă de egoism e să îi ajut pe ceilalți, fără să aștept nimic în schimb. Mi se pare că doar mulțumirea, pe care o transmite persoana ajutată mă încarcă cu energie, iar ajutorul oricum funcționează ca un bumerang. Pe măsură ce ajuți anumiți oameni și tu vei fi la rândul tău ajutat, chiar dacă nu neapărat de aceleași persoane.
Concluzie
Capacitatea oamenilor de a lupta este catalizatorul suprem care pune totul în mișcare. Este asemenea pietrei care-l ține pe Tony Stark în viață sau asemeni unui vortex a cărui datorie este să facă universul să graviteze în jurul lui. Dar de una singură, fără alte câteva elemente esențiale, această abiltiate nu poate schimba nimic în bine.
Pe această cale îi mulțumesc Grațielei, că m-a lăsat să împrăștii mașinuțele la ea acasă și să-mi fac puțin de cap. Ba chiar a dat mobila la o parte și mi-a făcut loc, să pot să mă joc fără niciun fel de restricție.
A, da! Numele meu este Răzvan și mă găsiți pe 99xp.ro, iar acolo scriu despre oameni, experiențe și călătorii, în mare parte.
Sursă foto: Pexels.com
Super articolul. Incepe si se termina cu haz, dar are un continut profund si plin de intelepciune. Sa luptam pentru ce ne dorim cu adevarat!
Lupta nu ar trebui să se termine niciodat
Tare-mi place când descopăr oameni care gândesc astfel. Cumva viața pare a fi o luptă continuă, dar depinde foarte mult cum alegem să luptăm. E chiar o super putere să reușim să luptăm cu optimism și încredere.
Cu alte cuvinte, te ajuți ajutând… frumos. Gândirea pozitivă și comunicarea eficientă merg atât de bine împreună!
Recent l-am descoperit și eu pe Răzvan. Îmi place cum scrie și pare o persoană ok din exterior 🙂 nu am avut discuții deocamdată.
Așa este, viața te obligă să lupți întâi în interiorul tău. Dacă reușești să pui într-o oarecare armonie eu-rile acelea interioare, e bine.
Gandirea pozitiva este un punct forte al oamenilor de succes!
Imi place foarte mult modul de gandire pe care il are Razvan. Felicitari!