Pentru a putea cunoaște lumea… trebuie mai întâi să te cunoști pe tine! (Leapșă)

De curând am primit o provocare de la Dana, prin care trebuie să vorbesc despre 10 lucruri care îmi plac și 10 lucruri care nu îmi plac. În acest sens, a considerat-o ca pe o șansă grozavă pentru a-mi aminti de primii mei pași în dezvoltarea personală.
Când am decis să trăiesc conștient și să fac o schimbare în viața mea, am fost nevoită să îmi evaluez puțin propria persoană. Fusesem o ființă destul de cuminte și de supusă care nu își permitea prea mult să aibă propriile opinii. Dacă m-ai fi întrebat atunci ce mă face fericită, legam cu greu 3-4 idei… și, sinceră să fiu, nici de ele nu eram pe deplin convinsă. Mereu am fost o fire cameleonică. Mi-a plăcut să mă adaptez pe interlocutor și, cumva, să mă pierd în el.

De ce este important să te cunoști

Pentru a putea avea o viață conștientă, asumată și fericită, este esențial să te cunoști cât mai bine, să știi cine ești și care îți sunt „limitele de toleranță”. Doar definindu-ți clar Universul existențial poți să iei decizii inspirate, pe care să nu le regreți mai târziu.

Așadar, când am hotărât că vreau o schimbare, am început prin a nota cât mai multe lucruri care mă fac fericită.

Acum, răspunzând la provocare, voi împărtăși cu voi 10 lucruri care îmi plac și 10 lucruri care îmi displac. Mă voi strădui să notez lucrurile cât de cât universale, pentru că există multe altele care pot fi contextuale.

10 Lucruri care îmi plac

cruce, inima, lucruri care imi plac, I love, love
Sursa foto: joannegilchrist.com

❤️ Îmi place să cânt

Foarte mult. Am știut-o mereu, chiar și când am fost în conflict cu mine însămi și aș fi făcut orice să îmi neg existența la nivel fundamental. Muzica este pentru mine forma supremă a sufletului. Am o ureche foarte fină, care poate percepe sunete adesea greu perceptibile. Sunt o persoană auditivă… îmi plac vibrațiile sonore sub orice formă. Când mă gândesc la copilărie îmi amintesc de muzică. Era peste tot: în mașină, pe stradă, în seratele muzicale pe care le organizam cu ai mei în sufragerie, la școală, acasă, la masă și peste tot. Primii mei 7 ani de școală au fost printre note. Nu am cel mai grozav tibru, am o voce micuță… dar muzica nu este mândrie. Este emoție, iubire, viață.

❤️ Îmi place să scriu

Când am plecat de la Liceul de Artă și m-am mutat la o școală cu profil teoretic… eram supărată pe muzică. Dar asta nu înseamnă că nu îmi curgea în continuare prin vene. Așa că ea a trebuit să se manifeste cumva… și a facut-o prin scris. Nu îmi păsa de talent sau de orice altceva. Aveam nevoie să exteriorizez tot amalgamul de emoții din interiorul meu. Așa am început prima dată să scriu… și am continuat să mă izolez și să scriu până ce, luni mai târziu, profesoara mea de limba latină m-a descoperit. Deși mă mutasem la o școală normală pentru a mă pregăti pentru medicină, cineva a putut vedea în „elucubrațiile mele de bun simț” ceva mult mai profund. A fost prima care mi-a zis să schimb pasiunea mea pentru chimie… pe ceva mai „nobil”: filologia.
Apoi, câteva luni mai târziu, de nicăieri mama (care ar fi dat orice să mă știe medic), mi-a spus suspinând că a avut un flash… că voi câștiga bani din scris.

… Nu contează ce scriu, de ce și cum. Dar iubesc să o fac. Dacă vocea mea nu a putut fi auzită, mă bucur când măcar poate fi citită.

❤️ Îmi place să mă conectez la natură

Asta am descoperit relativ recent. Dacă muzica și versurile au fost mereu în mine, nu pot spune același lucru și despre natură. A trebuit să fiu extrem de sinceră cu mine pentru a avea curajul de a admite realitatea: sunt o fire singuratică. Îmi place solitudinea enorm și, mai mult de atât, îmi place să fiu singură în natură. E cumva paradoxal ce spun, pentru că în natură nu sunt niciodată singură. Sunt cu Dumnezeu. Și iubesc asta.

❤️ Îmi place să învăț

Continuu. Orice. Nu prea știu să mă joc sau să mă distrez, dar știu să învăț. Nu sunt un smart worker, sunt un hard worker și asta pentru că nu mă mulțumește niciodată doar să fac lucruri. Mereu îmi place să le complic, pentru a putea învăța cât mai mult. Îmi place să testez, să greșesc și să văd ce mai pot găsi nou în orice situație. În această categorie aș adăuga și cititul, ascultatul audiobooks-urilor sau vizionarea diverselor prelegeri. Nu sunt chiar un om vizual, așa că aș minți dacă aș spune că îmi place în mod deosebit să citesc. Îmi place să învăț. Nu contează cum.

❤️ Îmi place să mă înconjor de oameni fericiți

Și, de cele mai multe ori îmi place să știu că eu sunt cea care le oferă un motiv suplimentar pentru a fi fericiți, chiar dacă numai pentru o clipă. Am o credință ciudată conform căreia trecutul, prezentul și viitorul nu există. Toate sunt dimensiuni suprapuse. Timpul, în sine, nu există pentru mine. Dar există clipa și ea este energie conectată la Univers.

Ce înseamnă asta pentru mine?

Simplu: dacă am reușit să fac un om să zâmbescă, chiar și numai pentru o clipă, Universul meu este mai bun, senin și împlinit. Mă hrănesc cu energia zâmbetelor și a emoțiilor pozitive.

❤️ Îmi place să mănânc

Sunt o gurmandă. Nu sunt pretențioasă, nu știu mare lucru despre mâncărurile fine și nici nu pot spune că am gust pentru ele. În schimb nu refuz niciodată o porție zdravănă de sarmale cu mămăligă și smântână, paste sau piure, atunci când mi se oferă ocazia. Nu înseamnă că mă îndop. Doar sunt foarte fericită când mănânc. Sunt recunoscătoare pentru simfonia de gusturi care îmi încântă papilele.

❤️ Îmi place să ascult ploaia

De când am scris despre muzică mi-a venit în minte acest lucru… Da. Iubesc zilele mohorâte. Ador când mă trezesc dimineața devreme, fără niciun fel de program în minte… și aud dansul ploii. Îmi place să deschid larg fereastra și să las miresmele ploii să pătrundă în casă. Ador în mod deosebit ploile de toamnă. De fiecare dată când le aud retrăiesc momentele copilăriei când mă pregăteam cu foarte mare entuziasm de începutul școlii. Era acel sentiment de nou, de provocare, de început pe care l-am iubit mereu. Mirosul caietelor, al ghiozdanului și al pantofilor noi mi-au rămas puternic întipărite în existență. Am iubit începutul școlii. Era singura clipă în care aveam energie maximă și entuziasm.

Toată vara așteptam cu nerăbdare… și număram zilele până când mă întorceam în bancă.

❤️ Îmi place să testez produse și să îmi dau cu părerea

Îmi amintesc că atunci când eram în concediu de creșterea copilului chiar mă gândeam să îmi fac un blog numai pentru recenzii. Nu sunt genul de client prea fidel… sunt destul de pretențioasă și e greu să renunț la pasiunea mea pentru varietate. Cu toate acestea, în ultimii ani am devenit ceva mai conservatoare și am început să am mărci și produse preferate. Totuși, pentru a ști ce îmi place, trebuie să fi testat foarte multe altele înainte. Și încă îmi place să fac asta. Lucrurile noi încă îmi oferă o satisfacție incredibilă.

❤️ Îmi place să îmi privesc, să îmi mângâi și să îmi alint copilul

Îmi iubesc copilul cu toată ființa mea. Și ador copiii în general. I-am iubit de mică. Totuși, nu mai am energia de altă dată. Din acest motiv acum nu mai sunt atât de fericită când mă joc cu el, cât sunt când îl privesc, îl aud râzând, îl mângâi sau îl miros.

Deși are aproape 6 ani, încă mai are acel miros proaspăt, crud, de pui de om. Încă mai are aceeași piele fină care dansează cu totul sub atingerea mea. Încă mai are o alură perfectă. Nu sunt o mamă-exemplu: uneori poate că sunt prea permisivă, alteori sunt prea strictă… dar da, nimic nu îmi bucură ochii mai tare decât perfecțiunea lui.

❤️ Îmi place să filosofez și să gândesc

Nu înseamnă neapărat că o fac și bine. Dar sentimentul de excitabilitate neuronală pe care îl am când emit raționamente… este drogul meu. Nu beau, nu fumez… nici cafea nu consum. Nu sunt o fire vicioasă – cel puțin nu în modul în care percepe societatea viciul – DAR realitatea este că fără a-mi provoca gândirea, intru în sevraj. Iar sevrajul meu mental este similar tuturor celorlalte: intru în depresie, sunt tristă și fac destul de urât.

Așa că da, am nevoie să gândesc. De-asta și sunt „vorbă lungă”.

BONUS: 💚 Îmi place să conduc

E modul meu de a intra într-o autohipnoză pe care o iubesc atât de tare. Oricât de rău mi-ar fi, odată ce mă așez la volan, sunt fericită, sănătoasă și liniștită. Desigur, îmi place să ascult audiobook-uri sau muzică la volan… și să admir peisajul. Nu sunt vitezomană. Sunt chiar enervantă în trafic, mai ales duminica, atunci când eu sunt la programul meu de meditație în mișcare :D.

10 Lucruri care NU îmi plac

inima franta, broken heart,
Sursa foto: mindful.org

🖤 Nu îmi place să fiu întreruptă când gândesc

De fapt, problema e că dacă sunt într-o discuție nu am o problemă cu asta. Dimpotrivă, sunt deschisă și disponibilă să îmi schimb focusul de pe ceea ce gândesc eu pe viziunea interlocutorului. Ce nu îmi place, de fapt, este să fiu întreruptă continuu când lucrez. De-asta am fost mereu singuratică și nu am suportat să am birou comun cu nimeni. Lucrez singură, nu răspund la mailuri și telefoane și îmi place să fie așa. Îmi place să fiu productivă.

🖤 Nu îmi place să mi se spună ce să fac sau cum să fac anumite lucruri (nu îmi plac sfaturile nesolicitate)

Nu știu dacă nu cumva acesta este un lucru de bun simț, aplicabil majorității oamenilor. Consider că feedback-ul se solicită. Și, câtă vreme nu sunt subalternul nimănui, nu primesc ordine de la nimeni. De tânără am fost mai încăpățânată. Nu am acceptat să primesc ordine nici de la proprii părinți. Am fost o fire mai rebelă.

Totuși, explicându-mi-se cu blândețe sau, nici măcar atât… doar spunându-mi-se să fac lucruri care au sens și pentru mine, devin extrem de supusă. Deci, nu am o problemă neapărat cu executarea „ordinelor” sau cu „autoritatea”. Am o problemă cu respectul. Am o nevoie foarte mare de a mă simți respectată. Iar autonomia și libertatea pentru mine sunt valori fundamentale. Oferindu-mi-se libertate, autonomie, autoritate și credit în îndeplinirea unor sarcini, pot deveni un foarte bun executant. Doar așa mă simt suficient de respectată încât să fiu motivată.

Altfel mă camuflez înapoi în adolescentul rebel, neînțeles!

🖤 Nu îmi place căldura excesivă

…trec de la una la alta.

Realitatea este că deși sunt născută în luna lui cuptor, detest căldura excesivă. Din copilărie am avut probleme cu fierea și, cumva, căldura mă inactivează.

Sunt o fire melancolică. Iubesc toamna și primăvara. Mă îndrăgostesc iarna, când e întuneric și ceață. Vara, însă, oricât de mult m-ar încânta nopțile în natură, mirosul florilor și muzica greierilor… destest ziua. Îmi place să înot, iubesc marea… dar prefer toate aceste lucruri doar noaptea, când e răcoare și pustiu. Nu suport să merg prin căldură, nu sunt persoana pe care să o găsești pe plajă, la bronzat.

Și la mare, cel mai probabil sunt în elementul meu în apă unde temperatura nu depășește limita mea de toleranță. Pentru mine temperatura ideală se încadrează undeva între 22 și 26 grade. Tot ce depășește 25-26 grade pentru mine e îngrozitor.

🖤 Nu îmi plac zgomotele dezechilibrate

Cine mă cunoaște mai bine știe că sufăr de misofonie. Această afecțiune identificată abia târziu m-a făcut să am foarte multe dificultăți de socializare în copilărie, mai ales atunci când eram pusă în situația de a mânca la masă cu alte persoane. Nimic nu este mai dureros și mai îngrozitor pentru mine decât să aud persoane care plescăie în timp ce mănâncă, sau care sorb ciorba, cafeaua sau orice altceva.

Poate de-asta am și aversiunea pe care o am față de cafea – pentru că în familia mea o cafea se savura doar astfel. Răspunsul meu emoțional este extrem de puternic la astfel de sunete. La fel, când zgomotele sunt pe frecvențe prea înalte, pot începe să plâng chiar brusc și, pentru multă lume, nejustificat. Zgomotele mă presează mult prea puternic și mă fac să o iau razna.

🖤 Nu îmi plac discuțiile și discursurile politice

Le detest. Și deși teoretic am cochetat și eu multă vreme cu politica, detest politrucii. Nu am o problemă cu politicienii. Nu am o problemă cu nimeni care își vede de treaba sa și care se străduiește să fie bun la ceea ce face. Urăsc, în schimb, discursurile politice care nu au nimic concret de spus, care se bazează pe ură, pe critică și pe orice altă emoție de vibrație joasă. Mă enervează, mă irită fundamental și mă agită mai ceva ca plescăitul și sorbitul la un loc. Cred că acesta este cel mai sensibil buton al meu :)).

🖤 Nu îmi plac oamenii care nu au nimic bun de spus, care nu știu decât să critice

Din nou, vorbim despre o energie negativă care mie îmi roade prea puternic din suflet.

🖤 Nu îmi plac lașii

Probabil pentru că undeva, în interiorul meu, m-am rănit eu de prea multe ori fiind astfel. E ceva nevindecat din mine care se oglindește în ceilalți. Când nu am curajul de a spune sau a face ceva, nu mă plac absolut deloc.

🖤 Nu îmi place să îmi iau la revedere

Nu îmi plac sfârșiturile, deși sunt mare fan al noilor începuturi. Totuși, am învățat the hard way că pentru a putea începe un lucru nou, este important să închei tot ce era înainte, pentru a putea face loc noului în viața mea. Așa că deși nu îmi place să închei capitole (pentru că mă emoționează și mă epuizează prea tare), am învățat să mă bucur de asta, concentrându-mă pe faptul că e nevoie să mă descarc, pentru a mă putea încărca din nou.

🖤 Nu îmi place să trebuiască să mă grăbesc atunci când eu vreau să mă bucur

Sunt destul de repezită în general, dar am și momentele mele când îmi place tare mult să mă bucur de peisaj. În aceste clipe mă neliniștește faptul de a trebui să mă grăbesc. De-asta în zilele mele de relaxare evit cât pot drumurile principale, în favoarea drumurilor de țară, accidentate (poate), dar pe care să pot fi singură cu drumul, cu natura și cu muzica sufletului meu. Pur și simplu nu îmi place să mă grăbesc atunci când tot ce vreau este să trăiesc clipa.

🖤 Nu îmi place să îmi verific mesajele și să răspund la ele

De-asta nu sunt promptă în reacții. De-asta răspund greu. Am zile când „îmi programez” să răspund la mesaje, să dau telefoane sau să rezolv lucruri. În rest prefer să mă concentrez pe treaba mea, pe ce am de făcut și mai puțin pe socializare. Nu este despre ceilalți… ci este total despre mine, despre cine sunt eu. Și da, sunt pasivă uneori. Dar numai așa pot da randament în momentele când este nevoie.

Ah, ce plăcut a fost acest exercițiu.

Din acest motiv, nu știu dacă aș simți neapărat nevoia să ofer această leapșă mai departe vreunui blogger, ÎNSĂ vreau să ofer această leapșă TUTUROR celor care au citit articolul.

Așadar, dacă ți-am trimis mesaj cu link-ul către acest articol, te invit, pentru tine… să deschizi o pagină de caiet sau word… și să răspunzi la provocarea mea! Este despre tine!

Te îmbrățișez,

Grațiela.

Sursa foto cover: wallup.net

Un comentariu la „Pentru a putea cunoaște lumea… trebuie mai întâi să te cunoști pe tine! (Leapșă)

  1. Am mai învățat lucruri despre tine, deși unele le intuiam. Iar de vocea ta, ce să zic, mie îmi place, te-am auzit la Gala SuperBlog 😀 Avem destule în comun, de pildă, nici mie nu îmi place să fiu întreruptă când gândesc. P.S. Am răspuns și eu acestei provocări 🙂

Lasă un răspuns