Facultatea nu te învață să schimbi scutece!
Toate dezbaterile recente la care am participat, referitoare la „vârsta potrivită” pentru a face un copil… mi-au trezit multe amintiri.
Foarte mulți adulți sunt de părere că o adolescentă devenită mamă este AUTOMAT supusă eșecului, fiind condamnată la o viață de familie (și implicit profesională) submediocră.
Ca să ne înțelegem de la început: nu sunt de acord cu faptul că multe tinere își risipesc tinerețea făcând copii. Sunt de părere că fiecare vârsă are frumusețea ei și că responsabilitatea de a fi părinte este mult prea mare. Din acest motiv susțin educația sexuală în școli și abstinența până la 18 ani :).
DAR, consider că nicio carieră, niciun job și nimic în lume nu se compară cu satisfacțiile pe care ți le dă faptul de a fi mamă. Și, totodată, sunt de părere că odată ce fapta a fost comisă, nu mai avem niciun drept de a le judeca pe aceste copile. Dimpotrivă, cred că merită tot respectul pentru crucea pe care și-au asumat-o.
Vârsta la care ești pregătită să schimbi scutece
Am devenit părinte la 23 ani, după 2 ani de căsătorie și două facultăți realizate în paralel. Aveam studii superioare, aveam un job (statut profesional) onorabil și, teoretic, eram exact la momentul ideal pentru asta.
Totuși, deși mereu am crezut că pot face față oricărei provocări, fără a clipi… nu voi uita niciodată primul moment în care a trebuit să îmi schimb copilul. Dacă ai citit povestea nașterii mele știi că nu mi-a fost chiar ușor… și că prima lună de viață piticul meu și-a petrecut-o într-un incubator, luptându-se pentru o viață normală.
În orice caz, la 6 zile din viață copilul meu a fost operat de o tumoră care îi bloca rectul și care împiedica materiile fecale să iasă. Din acest motiv… cel puțin vreo săptămână nu m-am atins de el. Nu aveam voie.
Totuși, când a ajuns în a 10-a zi de viață și a trecut de la gavaj la o tentativă de a suge (căci era prea slăbit să pot numi ce făcea el supt propriu-zis)… nu doar că mi-a fost permis să îmi țin copilul în brațe pentru prima oară, dar schimbatul scutecului a trecut din sarcina asistentelor în… sarcina mea.
„Nu i-ați dat manualul de utilizare a copilului?”
Până la Ionuț… nu mai ținusem niciodată un bebe în brațe mai mult de 30 de secunde. Ce să mai zic de schimbat? Cât de greu putea fi (în teorie)? Făcusem asta de o groază de ori pe păpuși… deci… în mintea mea trebuia să fie cam la fel.
…
Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Așadar, nu eram minoră, eram bine pregătită… și cu toate acestea, când a venit magicul moment… m-am blocat. El părea atât de fragil încât îmi era frică de faptul că l-aș putea strica. Fundulețul lui proaspăt modelat de niște medici extrem de pricepuți… îmi dădea și mai multe motive să tremur. El era atât de mic, în timp ce scutecul părea atât de mare! Ca să nu mai zic că trebuia să îl curăț înainte. Și în același timp să țin picioarele în sus, să mă asigur că nu cade din incubator și că nu se zvârcolește prea tare încât să își scoată cateterul sau… ceva.
Mă chinuiam deja de vreo 10 minute, cu stângăcie, să ascund emoțiile… când, de-o dată dl dr. chirurg (care mă urmărise din umbră și probabil că se distrase copios) strigă cu un ton dur și totuși ludic: „ce, dragă, nu ți-au dat manualul de utilizare a bebelușului?” după care a pornit prin salon întrebându-le pe asistente în derâdere, același lucru… dacă nu mi-au dat manualul de utilizare a bebelușului.
Niciodată în viața mea cred că nu m-am simțit mai rușinată. Eu, grozava absolventă de suma cum laude :))), șefa de promoție peste tot… am eșuat în a schimba un scutec! E clar (gândeam), voi fi o mamă oribilă!
Expert în scutece
Atât a fost de umilitor încât am fost nevoită să recunosc că nu știu. Atunci o asistentă drăguță mi-a arătat cum se face. Luam notițe mentale și, deja, în doar câteva zile îmbunătățisem întreg procesul.
Când am ieșit din spital am început să cumpăr scutece de la toate firmele posibile, numai pentru a mă asigura că le găsesc pe cele mai bune. Am avut o reală colecție… pentru ca, în final, să înțeleg că cele mai bune sunt cele în care copilul se simte cel mai bine.
Cele mai bune scutece
Suntem norocoase că nu mai trebuie să spălăm cârpe. Scutecele sunt de unică folosință, așa că nu ne dau prea mari bătăi de cap. Totuși, mai ales atunci când pielea bebelușului tău este sensibilă, e bine să folosești scutece din fibre naturale, fără adaosuri de loțiuni, substanțe chimice (clor, parabeni, ftalați) și fără parfum, precum scutecele Zuluff. Și, dacă tot optezi pentru scutece naturale de pe zuluff.ro, îți recomand să te uiți și la jucăriile pentru dentiție, muselinele moi și hăinuțele pentru bebeluși de pe site!
În loc de concluzie
Pot găsi sute de argumente pentru care nu e ok să te grăbești să îți pierzi copilăria făcând copii, dar faptul că nu ai fi o mamă bună NU este unul dintre acestea. Nu te naști mamă și nu înveți să schimbi scutece la facultate. Vârsta te face mai pregătită din punct de vedere emoțional și, poate, financiar… dar în rest, tot ce poți învăța la 25-30 ani, poți învăța și la 16 ani. Și da, vor fi multe momente grele și penibile în viața de mamă… la orice vârstă! Și… dacă stau să mă gândesc bine, cele mai multe sunt legate de clipa în care trebuie să îți schimbi copilul! :))
Așa că dacă ai devenit deja mamă… tot ce îmi rămâne este să te întreb: Care este cea mai penibilă întâmplare a ta cu schimbatul scutecului?
About Author
