inima, iubire, iubire de sine, psiholog,

Guest Post: Ce am invatat din primele sedinte la terapie – Nefelibata

A fost o zi cand mi-am deschis o bere de Abatie (aka de-aia in care a amestecat calugarul cu maciuca) si am decis sa aduc lumina asupra mea si a relatiilor mele. Ce am realizat a fost ca pe vremea cand cautam rochii de mireasa ieftine si locatii de nunta (adica inainte de situatia financiara cauzata de Corona) inima mea era plina de iubire. Dar mai apoi am simtit ca urma sa intru intr-o casatorie cu inima grea si plina de indoieli. Asadar, am facut ce ar face orice om sanatos la cap in situatia data: o vizita – doua la psiholog, ca sa inteleg mai bine felul in care se invart rotitele mele interioare.

Si iata ce am aflat (pana acum):

1. Poate cel mai greu lucru este sa admiti cine / ce esti, incluzand lucrurile care nu iti plac la tine si pe care nu vrei sa ti le recunosti nici macar tie. Iar introspectia necesita efort si practica. Ma gandesc chiar ca ar fi util sa tin un jurnal in care sa notez ce descopar despre mine, indiferent ca sunt bune sau rele.

2. Teama de esec – is a real thing. Si ma opreste adeseori din a ma apuca de diverse. Preconizez ca voi fi dezamagita daca imi dau silinta si lupt pentru ceea ce imi doresc, asa ca nici macar nu incerc marea cu degetul.

timid, frica de esec, femeie blonda, ceas, unghii albe,

3. Cu totii avem nevoie de validare din partea celorlalti, intr-o masura mai mica sau mai mare. Ne intereseaza modul in care suntem priviti de societate, si nimeni nu este imun. Ce poti face? Daca ma intrebi pe mine, este bine sa o tii sub control. Atunci cand iti dai seama ca nu iti mai place cine esti, poate ca este cazul sa cauti in alta parte un loc unde poti sa fii o persoana de care sa iti placa.

4. Am analizat putin stilurile de atasament. Credeam ca sunt anxioasa, dar se pare ca in realitate am un stil evitant. Unul din lucrurile pe care le-am realizat (desi nu credeam) este ca imi vine greu sa imi identific nevoile, si chiar mai greu sa imi articulez gandurile. Asta inseamna sa exprim ce simt si sa vorbesc ca si cum nimeni nu ma aude. Iar eu, cu fiecare discutie, simt nevoia sa imi impietresc putin inima. Aici a fost nevoie sa merg impotriva instinctului de supravietuire.

5. „Trebuie” sa scoatem din vocabular cuvantul „trebuie”! El nu exista. Nu datorezi nimic nimanui, nici macar tie.

6. Daca nu iesi plangand de acolo, nu ai facut efort cu adevarat. Si daca te duci sperand ca problemele se vor rezolva de la sine, dai banii degeaba. E ca la sala, daca nu ai transpirat inseamna ca nu ai muncit. Vei trece prin iad ca sa poti sa ajungi la rai, insa consider ca doar cand esti cu adevarat implicat poti face o diferenta reala.

scris, plans,

M-ar bucura sa gasesti ceva aplicabilitate pe relatia ta in insight-urile de mai sus, iar daca o faci sunt curioasa sa citesc comentariile tale.

In sfarsit, multumirile merg catre Gratiela Vlad, care mi-a gazduit acest articol.

nefelibata

Eu sunt Nefelibata, si poti urmari blogul mei AICI.

10 comentarii la „Guest Post: Ce am invatat din primele sedinte la terapie – Nefelibata

  1. Draga mea, esti minunata! Chiar am citit cu atata bucurie materialul tau, incat iti spun sincer ca am prins un drag teribil de tine! Sinceritatea cu care ti-ai prezentat experienta m-a bucurat si m-a onorat, deopotriva. Sunt convinsa ca acest material va fi de folos multor persoane! Esti foarte simpatica!

    De asemenea, in timp ce citeam ma trezeam aproape in continuu dand din cap aprobator. Ceea ce ai trait tu este ceva ce mi-as dori sa traiasca toata lumea, macar o data in viata. Si ceea ce ai invatat tu, este o lectie de bun simt care ar fi utila tuturor!

    Nu ne-ai zis in ce fel ti-a afectat decizia de a te casatori…desi din introducere tind sa cred ca ti-ai schimbat gandul. Chiar mi-ar placea sa aud si urmarea povestii!

    Felicitari! Ma bucur din suflet ca te-am descoperit! Simt ca am castigat un prieten!

    Te imbratisez

  2. Incerc pe cat posibil sa fiu cat mai sincera, pentru ca asta e ceea ce conteaza, sa transmiti ceva cu adevarat autentic.
    In ceea ce priveste decizia mea, inca oscilez, pentru ca este tare greu sa iti identifici dorintele, chiar daca pare un lucru extrem de usor. Intre timp ma duc la terapie si invat cum sa imi gestionez evolutia si emotiile. Cred ca este ca un fel de exercitiu, toata lumea ar trebui sa isi antreneze mintea si spiritul la fel cum isi antreneaza corpul.

    Iti multumesc mult pentru ocazia oferita!

  3. Eu am esuat atat de mult, incat acum consider ca e cel mai bun lucru ce mi se poate intampla. Ma smiorcai putin, ma scutur de noroi iar apoi continui pana reusesc.

    Cum ar zice nea Mircea Lucescu “Un antrenor are valoarea ultimului rezultat.”

  4. Foarte interesant articolul, chiar ar merita detaliate punctele atinse. Pana la pct 6, pt ca nu am ajuns la intalniri din cauza pct 4, le-am identificat pe toate. Unele aspecte vad ca imi tot revin in atentie, pe diverse cai, ceea ce inseamna ca tb sa ma apuc de lucru!

    • Ma gandesc sa aprofundez tema, cred ca mai sunt multe de spus. Mai ales despre rezolvarea relatiei cu “copilul interior”, patternuri si stiluri de atasament.
      Cat despre punctul 4… se spune ca cel mai bun mod de a scapa de o frica este sa o infrunti.

  5. Eu am fost o singura data la psiholog, a fost o chestie asa de moment, am avut o problema de sanatate, am stat internata si nu prea mancam si mi s a recomandat o vizita la psiholog. Am fost si am dormit dusa la final, a fost cel mai bun somn din viata mea si dupa am inceput sa si mananc. Chiar mi ar placea sa mai merg pentru ca sunt lucruri care scartaie

  6. Cel mai mult imi este teama de esec, de aceea de multe ori am ratat multe obiective pe care voiam sa le ating.

Lasă un răspuns