Guest Post: Peisaje apocaliptice in timpul pandemiei – Emil Calinescu
Imaginile cu peisaje apocaliptice te infioara. Chiar daca cinematografia considera distopiile ca fiind adolescentine, multe dintre ele puerile, pe mine astfel de imagini m-au cutremurat dintotdeauna. M-au deprimat.
Din pacate, insa, toate distopiile vazute si citite au fost, pana acum aproape 2 luni, considerate SF-uri sau fantasy. Fantezii, stiintifice sau nu.
Din pacate, ce vad in ultima vreme in jurul meu nu e deloc fantezie. Vad tot felul de peisaje apocaliptice care ma infioara, chiar daca peste noi nu a venit niciun cutremur, nicio inundatie catastrofala si nici nu a cazut vreo bomba atomica.
Sa ne intelegem, peisaje apocaliptice sunt, pentru mine, imaginile cu Catedrala Sfantul Petru din Vatican complet goala ori cu Turnul Eiffel parasit.
Despre evenimentele sportive, in special meciuri de fotbal, jucate fara spectatori nu pot zice decat ca sunt sinistre. Sunt comparate deseori cu meciurile amicale, lucru fals, caci la meciurile amicale tot se mai aduna spectatori. Nu zic de turneele echipelor mari prin SUA ori ASIA, turnee facute special pentru acei spectatori, ci ma refer chiar si la amicalele echipelor romanesti din Antalya, care aduna chiar si iarna cativa turisti ori localnici.
De teatrul online nu va mai zic nimic. Spun doar atat: eu, mare iubitor de teatru, pur si simplu nu-l pot urmari. Pur si simplu nu pot.
Iar ca sa fie tacamul complet, cel mai sinistru lucru mi se pare bucuria unora atunci cand vad aceste peisaje apocaliptice. Fie sunt persoane agorafobe, care se simt in largul lor in aceasta perioada, fie sunt hipsteri eco, acestia din urma considerand ca abia acum planeta poate sa respire. Ca noi, fiinte dezgustatoare, nu am lasat pana acum biata planeta sa respire, am intervenit prea mult in genialul eco-sistem pe care l-am gasit aici.
Ma inspaimanta gandirea unora, care chiar si pana acum evitau locurile aglomerate, care preferau Netflixul in dauna unui film vazut la cinema. Eu as prefera in acest moment sa pot merge la cinema sa vad chiar si 10 filme la rand, oricat de proaste ar fi ele. Ca sa parafrazez o melodie veche celebra, dau un film prost la cinema pe 10 filme bune de pe Netflix.
Pentru ca tot va ziceam mai sus ca sunt ateu convins, nu impotriva religiei crestin-ortodoxe ori a celei musulmane, ci DOAR impotriva fanatismului religios, trebuie sa va zic cum vad eu iadul dupa aceasta perioada: un loc in care esti efectiv singur. Daca iadul este cum il prezinta religiile, sa stiti ca e inca ok: ai in jurul tau oameni, indiferent cat de nenorociti ar fi ei. Trecand peste glumele, spuse jumatate in serios, conform carora oamenii mai interesanti se duc in iad si nu in rai, pot spune cert: intre un rai parasit si un iad supra-aglomerat, pe mine sa ma trimiteti in iad. Acolo e de mine.
Doar ca, vedeti voi, nu-mi imaginez un rai lipsit de oameni, lipsit de viata. Daca nu sunt oameni, daca acolo nu e viata, nu are cum sa fie rai. Sau nu in intelesul meu.
In final, trebuie sa ma prezint: Emil Calinescu sunt, detinator a 11 bloguri. Trei dintre ele sunt gasibile in link-urile de mai sus, pe care va sfatuiesc sa le accesati cu incredere. Pe restul trebuie sa le descoperiti singuri. CitestE-MI-L pe oricare dintre ele #Cumarveni
Multumirile se impart intre gazda mea, pentru spatial pus la dispozitie, si cititori, cei care au avut rabdare sa parcurga pana la capat acest articol. Pe voi, cititorii, va invit la dezbatere: ce inseamna pentru voi peisaje apocaliptice si cum vedeti iadul. Chiar sunt curios ?
Sursa foto cover: rfi.fr
About Author
Emil, intotdeauna este o bucurie sa citesc punctul tau de vedere. Imi place foarte mult libertatea cu care te exprimi, si apreciez acest lucru. Respect oamenii care au opinii si care au si curajul sa si le exprime, cu atat mai mult cu cat pot starni controverse.
Precum iti spuneam si in privat, iti impartasesc opinia… cu privire la senzatia apocaliptica pe care mi-o ofera goliciunea marilor puncte de atractie turistica. Intr-un fel ma simt blocata in timp, sau mutata intr-o alta dimensiune, atunci cand le privesc.
Totusi, in ce priveste perceptia ta referitoare la Iad si Rai… aici nu pot decat sa invat de la tine: din acest punct de vedere ne situam la polii opusi ai unui magnet. Si asta este foarte bine, pentru ca imi ofera ocazia de a invata mai multe despre persoanele extrovertite (categorie in care, de altfel, te incadrezi si tu). Eu nu sunt neaparat agarofoba (de fapt nu sunt deloc), dar recunosc ca in ultimii ani am ajuns sa caut continuu linistea. Probabil era vorba despre a-mi opri propriul haos interior… pentru ca acum, dupa ce am facut pace cu mine insami, am reusit sa nu mai fiu deranjata atat de tare nici de haosul exterior. Asa ca nu ma afecteaza sau deranjeaza multimile. Imi e drag sa le privesc… ca pe niste furnici care isi vad de existenta lor. Multimile ma ajuta sa realizez ca sunt parte dintr-o comunitate…si ca sunt extrem de mica in comparatie cu grandoarea Universului, a Creatiei. Totusi, recunosc, pentru mine Iadul nu are legatura cu numarul persoanelor prezente sau absente… ci are mai mult legatura cu existenta vietii. Daca pentru tine Iad inseamna sa fii singur, pentru mine nu pot spune ca este Rai neaparat…ci mai curand Purgatoriu. Imi place sa fiu singura, pentru ca ma consider o companie placuta :D. Si, in egala masura, nici viziunea ta de Rai nu mi se potriveste: sa fiu inconjurata mereu de oameni… este obositor. Imi place sa imi pot auzi gandurile si sa ma pot bucura de o adiere de vant.
Asadar, ma incanta foarte tare sa vad optica ta. Este extrem de savuroasa… Ah, si ca sa iti raspund, pentru mine Iadul este acolo unde nu pot fi eu insami… si Raiul este oriunde exista candoare si intelegere. Ca sunt multi sa putini oameni… nu mai conteaza.
Te imbratisez si iti multumesc pentru aceasta abordare inedita!
Sunt surprins de ce spui tu: iti plac multimile… sa le vezi de la distanta.
Scuze de comparatie, dar asta-mi suna fix ca: imi place sexul … sa-i privesc pe altii cum o fac.
Serios, NU!
Foarte interesant modul in care privesti tu lucrurile. Personal, sunt o fire mai intima… nu mi-ar placea sexul in multime :))). Il prefer 1 la 1 cu persoana iubita (deci, inca o data, sunt adepta solitudinii :))).
Dar, inca o data, apreciez viziunea ta, si diferentele dintre noi! 😀
Pe mine mă sperie singurătatea, acela ar fi iadul meu cu singuranță: să fiu singură cuc.
Sper ca n-a fost un iad citirea acestui articol 🙂