Mă pregătesc pentru a III-a participare la SUPERBLOG

Reading Time: 3 minutes

Anul trecut pe vremea aceasta descopeream concursul. Nu știam cu ce se mănâncă sau ce presupune, dar aveam foarte mult entuziasm și simțeam că este exact ceea de ce aveam nevoie pentru a depăși perioada controversată prin care treceam…

… și cam așa a și fost.

De când mă știu mi-au plăcut provocările. În liceu nu era concurs pe care să nu îl bifez, indiferent că era sau nu pe domeniul meu. Mereu mi-a plăcut adrenalina competițiilor. Pentru mine ele sunt asemenea unui joc. Concursurile au fost mereu jocurile mele preferate. Poate și de-asta în general nu prea vrea lumea să se joace cu mine :)).

Nu joc pentru a câștiga, ci pentru a învăța

… și, de cele mai multe ori când ai această atitudine relaxată, ai parte și de foarte multe surprize. Mereu am privit cu milă și compasiune persoanele care se stresează, se agită și își distrug sufletul din nevoia de a câștiga. De fapt nu mereu, ci de când am părăsit eu însămi această categorie.

Am fost cândva acolo… și îmi amintesc cât de multă suferință îmi aducea nevoia de validare externă. O notă primită de la altcineva nu ar trebui să spună atât de multe despre tine, cât spune despre cel ce o acordă.

Experiența olimpiadelor și a concursurilor m-a ajutat enorm să înțeleg că evaluările sunt, de cele mai multe ori, subiective. Și nici nu au cum să fie altfel. Creativitatea nu poate fi evaluată obiectiv. Ar fi aiurea să se întâmple astfel.

Așa că de ce m-aș stresa cu modul în care am fost evaluat?

Sigur, contează și miza. Uneori ne ofticăm pentru că între noi și obiectivul nostru intervine o astfel de evaluare subiectivă. Dar chiar și așa… totul se întâmplă cu un motiv. Câtă vreme noi suntem împăcați cu faptul că am dat tot ce aveam mai bun, nu avem niciun motiv să ne considerăm învingători, indiferent de rezultatul evaluării.

Pornim de pe poziții diferite

În primul rând suntem oameni diferiți cu interese diferite și experiențe la fel de distincte. Fiecare sponsor are alte așteptări. Uneori ele rezonează cu noi, cu stilul nostru și cu cine suntem… alteori NU. Și e ok. Uneori te poți adapta pe stilul sponsorilor (dacă îl cunoști deja), alteori… nu. Dar, încă o dată, asta NU spune nimic despre tine.

Să te adaptezi este benefic, dar să schimbi cu totul cine ești numai pentru o notă… nu e ok. Nu e ok în primul rând pentru citiorii tăi, dar mai mult decât atât, nu e ok pentru TINE!

Așteptări de la a 3-a participare

La ediția din toamna trecută am terminat pe poziția 12. Pentru mine a fost o mare realizare. Poți citi despre prima mea experiență Superblog aici.

La ediția din primăvară am fost mult mai degajată. Am profitat de faptul că toată lumea era stresată cu pandemia și m-am clasat pe locul al II-lea (citește despre experiență aici).

La această ediție nu pot spune că am așteptări foarte înalte, pentru că deși îmi doresc din suflet să pot participa la fiecare probă (și îmi propun asta din plin)… sunt într-o perioadă în care neprevăzutul poate bate la ușă oricând (de-asta e neprevăzut, nu??). Din cauza lui am întârziat și cu articolul de înscriere (deși am așteptat cu nerăbdare 1 septembrie… dar… neprevăzutul!).

Oricum, nu pun presiune pe mine. Am așteptarea de a mă distra. Am văzut lista sponsorilor, nu și pe cea a premiilor. În orice caz, de obicei nu punctajul final mă interesează, cât să câștig cât mai multe premii independente. Nu războiul este ținta mea, ci luptele :D.

Și da, NU vreau să câștig nici în acest an concursul, pentru că aș vrea să particip la cât mai multe ediții. Superblogul deja este o parte din mine și aș fi tare dezamăgită dacă nu aș mai putea scrie pentru el.

Sursa foto cover: blog.super-blog.eu

About Author