Tehnologia care te salvează de zilele proaste…
Ai avut vreodată vreo zi în care toate planetele se aliniază, cumva, împotriva ta? Astea sunt zilele în care chiar ai fi îndreptățit să crezi că nu ești doar o particulă de praf din Univers… căci dacă ai fi, probabil ai mai avea parte și de câte o pauză. Nu ar merge chiar totul prost continuu.
Cum începe totul…
Știi, acele zile în care alarma de dimineață parcă o ia razna. Poți să juri că ai dormit doar 5 minute și, de fapt, cineva își bate joc de tine, să vadă cât reziști.
Mai amâni 5 minute… dar după numai 2 jumate, îți sună telefonul. Și e cineva la care nu poți să urli: mama, șeful, o rudă față de care ai vreo datorie morală de politețe…
Într-un final te ridici, te duci morocănos spre baie. Durează o veșnicie până vine apa caldă – deși tu ai centrală! Te gândești că poate iar a crescut/scăzut presiunea… și îți promiți că îl vei suna pe tipul ăla drăguț care ți-a făcut revizia… dar totodată îți amintești că va trebui să socializezi. Așa că o lași pe altă dată.
Te speli până la urmă și cu apă rece, chiar dacă ai senzația că ochii îți sunt străpunși de mii de țurțuri care te zgârie cu putere pe retină.
Din pat… în bucătărie
Îți încălzești apa pentru un 3 în 1 și te uiți, buimac, în frigider după lapte… numai ca să constați că iar a băgat cineva cutia goală înăuntru. Și puteai să juri că mai e puțin.
Cauți, aproape neputincios, după vreun rest de lapte condensat rătăcit pe după vreun borcan. Îți promiți că vei face și tu curat odată, pentru totdeauna… și vei arunca borcanul ăla vechi cu zacuscă de casă, pe care l-ai tot păstrat acolo în ciuda faptului că deja mirosea de mult a acru. Și probabil că mai ai și alte conserve pe acolo, care au deja propriul lor ecosistem!
Scoți și două ouă, să faci o omletă… timp în care fierbi de nervi că nu găsești cașcavalul. Adică găsești o bucată uscată, dar începi să te întrebi ce Dumnezeului e în neregulă cu tine de păstrezi numai resturi peste tot.
Nici salamul nu arată grozav. Știai că trebuie să fie uscat… dar ăsta parcă lipește. Așa că îl scoți cu grijă și îl pui de-o parte.
Beep, beep, beeeeep!
Deja ești exasperat de bipăitul insistent al frigiderului. Aproape că poți auzi o voce asemănătoare celei de la GPS care urlă la tine, din creierii nopții, să te hotărăști odată ce vrei să mănânci și să închizi ușa, că nu e televizor!
Într-un final îți faci o omletă cu resturile alea uscate de cașcaval… și îți bei cafeaua fără lapte.
Auzi telefonul cum sună din dormitor… și oricât ai vrea să îl ignori, te duci să vezi cine nu are nimic mai bun de făcut decât să te streseze la 7 și … habar nu ai cât. Dar oricum, până în și jumate, că altfel trebuia să fii în drum spre serviciu.
Socializarea de la ora 7
E o prietenă. În sfârșit îți poți vărsa nervii pe cineva. Și așa îți vine deja să spargi ceva… numai ca să te mai descarci puțin. Ți-ai plânge de milă, dar și asta te scoate din sărite. Că tu nu ești genul…
„Ce vrei de la viața mea la ora asta?”, întrebi fără să mai ții cont de sentimentele ei. Nu îți pasă de ele. E prea devreme.
„Voiam să te invit la un grătar. Scuze că te-am sunat atât de devreme, dar noi plecăm într-o oră și mă gândeam că sigur dormi… și îți trebuie timp să te pregătești. Vrei să vii?”
…
Ai vrea să spui ceva, dar nimic inteligibil nu îți trece prin creier.
Faci o pauză, totală, din a fi. Totul pare mult prea ridicol. Un amalgam de semne de întrebare și înjurături îți traversează mintea. Deși pentru interlocutor nu au trecut decât 2 secunde, tu simți că ai îmbătrânit un an. Într-un final reușești să spui, politicos:
„Poftim?!”
Te rezumi la atât de dragul prieteniei voastre.
„Am văzut că e frumos afară… și mă gândeam că ar fi fain să profităm. Hai, nu îmi spune că dintr-o dată nu mai ai pic de spontaneitate în tine. Prognoza meteo anunță că de mâine se strică vremea. Poți să știi? Poate că va fi ultima sâmbătă frumoasă de vară pe anul ăsta. De ce să nu profităm? Luăm și copiii!”
Mintea ta deja este blocată la „ultima sâmbătă…”. Nu ai mai auzit nimic de acolo.
Dai, în viteză, telefonul la o parte și cauți repede ecranul principal. Te uiți în calendar și parcă te lovește ca o bâtă de baseball: Saturday.
Creierul tău deja urlă la tine: E SÂMBĂTĂĂ???? Și pe tine te-a trezit alarma? Și nenorocitu ăla a îndrăznit să te sune la 7??? Într-o zi de sâmbătă?
Prietena ta încă așteaptă, buimacă, un răspuns.
„Vii sau nu?”
În sfârșit înțelegi de ce frigiderul este ca după Cernobâl! Totul are sens. Sâmbăta era ziua ta de aprovizionare.
Schimbare de planuri
O anunți în grabă că o suni în câteva minute… și dai iama în dormitor să îți trezești partenerul. Nici el nu e prea matinal, așa că trebuie să îl iei încet. Într-un final decideți că mergeți la grătar, dar mai întâi trebuie să faceți niște cumpărături.
E încă devreme… și tot nu ai chef de prea multă socializare.
Îți pui pe pripă niște haine și mergi la piață, că doar e după colțul blocului. Ai vrea să cumperi niște carne și ceva legume… dar e sâmbătă dimineața.
Cine are energie sâmbăta dimineața?
Exact: bătrânele de la bloc!
Le vezi deja aliniate militărește, la programul de bârfă, în fața aprozarului. E normal să fie așa. Doar ești la piață… adică în locul în care te întorci în timp și aștepți, parcă, să îmbătrânești și tu până îți cântărește mămăița aia un kg de carne pe balanța ei cu talere.
Ți-ai ales o zi tare proastă pentru piață. Să nu mai vorbim de faptul că bătrânele se grăbesc mai tare decât tine, că trebuie să ajungă la slujba de pomenire a răposaților. Așa că nu ai nicio șansă de a tăia coada!
Ai vrea să înaintezi dar n-ai curaj. Nu ai chef de întrebări jenante despre copii, soț, părinți. De fapt încă nu ai chef de nimic. Ai vrea o cafea bună, niște carne proaspătă și ceva legume care să meargă pe grătar.
Reconfigurarea traseului…
Te întorci acasă, îți iei repede familia pe sus și le spui că mergeți direct la grătar de la cumpărături. Ți-ai amintit că hypermarketul tău preferat are program de la 8, inclusiv sâmbăta… și că acolo nu te mai chinui cu tehnologii din timpul războiului, ci ai parte de cea mai performantă experiență cu SmartCash RMS.
Mergeți la cumpărături împreună… Normal că fiecare aleargă care încotro. Normal că nu ai apucat încă să bei o cafea decentă și încă mai plânge sufletul în tine că ar putea exista (ne)șansa de a fi nevoită să socializezi. Nu vrei asta. Deloc.
Alegi câteva bucăți de carne proaspăt ambalate (tocmai ca să eviți poveștile), îți cântărești și legumele…
…dai fuga și la raionul de bere de unde îți culegi bărbatul.
Mai faci o pauză la dulciuri… că… nah. Copii.
Și apoi… privești în ansamblu casele ale căror numere sunt luminate, numai pentru ca în final să îți amintești că există case de tip Self Pay, care sunt dotate cu un software pentru supermarket ultraperformant. Așa îți scanezi singur toate produsele… nici nu te mai stresezi să scoți cardul, că deschizi ecranul telefonului, îl pui pe POS și deja plata este înregistrată.
Nici „bună ziua” nu a trebuit să mai dai. Nu mai ai nici vânzătoare care să îți sufle în gură după ce au mai stat la povești cu alte zeci de persoane. Poți să te miști și în viteza ta, nu să stai după cheful altora. Ce să mai!? Ai parte de toate beneficiile posibile!
Ah, mai e ceva!
Când să părăsești centrul comercial realizezi că ți-ar prinde bine să îți cumperi și medicamentele (dacă tot ești acolo). Așa că intri în farmacie și… desigur că nu au ce îți trebuie ție! Așa sunt zilele astea…
… totuși, domnișoara drăguță de după tejghea verifică în softul de rețea și te anunță că mai există o cutie în stoc la farmacia din drumul tău. O rogi să îți rezerve medicamentul și pleci cu bine.
Deja ziua devine mai ușoară.
Nu e nici 10 și tu deja ai avut o zi plină.
Te pui în mișcare, dar nu înainte de a-ți cumpăra o cafea din benzinărie. Știi bine că acolo ai cea mai bună cafea.
Acum poate ziua să înceapă liniștită.
Chiar dacă auzi hârjoneala copiilor în spate, chiar dacă e sâmbătă și te-ai trezit la 7… nu ai stat la coadă, ai cumpărat carne și legume proaspete și te poți bucura de soare.
…
Ai avut vreodată zile de acest fel?
Eu da. Recent chiar. Și tare mă bucur că există hypermarket-uri și case rapide! Nu știu ce m-aș face fără ele. Nimic nu e mai îngrozitor decât să trebuiască să socializezi atunci când în suflet îți plouă!
Material realizat pentru Superblog 2020, ediția de toamnă.
Sursa foto: smartcash.ro
Ce fain ai scris ❤️
Îți mulțumesc! ;*
Nu stiu cum sa zic dar articolul tau mi a facut chef de cumparaturi😂
Ma bucur ❤️🤗☺️
Mie nu-mi place sa merg la piata pentru ca nu suport aglomeratia si imi place sa-mi aleg alimentele in tihna, asa ca prefer supermarketurile cu case rapide unde pot plati si iesi fara intrebari si fara sa trebuiasca sa fiu politicoasa(nu ca n-as fi) 🙂
Nici eu nu prea sunt fana cumparaturi, dar deh daca trebuie, trebuie. Batranii sunt permanent in magazine, n-ai cum sa ii eviti, indiferent de ora.
Dar, ador cand de cineva care se misca rapid la casa si totul merge struna.
Foarte frumos, scris!
Eu iubesc sa merg la cumparaturi…din pacate acum nu mai este la fel ca innainte de nebunia asta.