Reading Time: 4 minutes

Deci urăsc ce se întâmplă. Azi a trebuit să revin la spital… pentru controlul cu Bariu. Ideea e că trebuia să merg cu unul din părinţi fiindcă sunt încă minoră şi nush ce. Măh rog. Am fost cu tata… începutul a fost bun: domnul doctor de la radiologie foarte cum se cade, ca şi data trecută de altfel, ireproşabil. A ascultat, a pus întrebări, a înţeles. Nota 10. Aşa ar trebui să fie toţi medicii. Mai departe, mă temeam de Bariu. Ei bine, nu îmi vine să cred că spun asta dar mi-a părut rău ca mi l-a luat când încă mai aveam câteva înghiţituri. Era la fel de bun ca laptele :)). Poate din cauză că sunt eu o mare împătimită a laptelui. Deci bun.
A fost o fază simpatică… „Hmm… 1,68 şi 48 kg. Restu’ unde le-ai lăsat? Ai ţinut cură de slăbire?” eu „:| nu, sunt doar subnutrită de fel :))”… şi în permanenţă îmi reproşa că ţin stomacul încordat: „Nu mai suge burta!”, „Nu-mi sug burta, atâta este ea… toată (şi e lucrat abdomenul deci e normal să fie tare… plus că e cam gol!)”. Dar cea mai bună parte este că nu a trebuit să îmi dau jos bluza de pe mine. Chiar mă temeam. Deci… a fost bine.
Verdictul nu este prea mulţumitor ce-i drept. Cât aşteptam rezultatele tata se tot fâstâcea: „Băi, să ai tu doi gastrici în familie, maică-ta găteşte dietetic şi tu… să ai la 17 ani probleme? Păi eu măcar aveam 21! Gata! De acum dimineaţa mănânci neapărat ciorbe. Şi gata copilăria ta, treci pe regimuri!”. Auzind acestea aproape că îmi venea să plâng, aşa că am replicat indignată: „Dar nu îmi pasă. Şi să ştiu că am gastrită şi fac ulcer şi tot nu mănânc ciorbe! Şi mai ales nu dimineaţa! Lapte cu pâine dacă vrei substituent dimineaţa. Dar nu ciorbe!!!” „Păi o să faci!” spune tata cu un zâmbet ironic.
Nici nu trece un minut că iese domnul doctor, având o figură extrem de expresivă. Parcă ştiam ce urmează. Nu mă vede, eram în dreapta dumnealui: „Unde este Teodora?” „Sunt aici domnule doctor” … „şi tata?”, se ridică „Aici.”… urmează punctul culminant: „Trebuie să aveţi mare grijă de ea. Regim alimentar sănătos, tratament, temperaţi-o să mănânce mai încet, să nu se mai grăbească, să nu se mai streseze că nu-i bine. Are o inflamaţie puternică…” atuci sangvinicul şi mult spiritualul meu tată întrerupe „deci are ulcer?”… răspunsul nu întârzie să apară „început de ulcer şi foarte mari şanse de a-l face serios şi greu”, „Ah, păi nu-i nimic, îl face! Mi-a promis. Am avut o discuţie cu ea şi refuză să mănânce sănătos, deci nu vă faceţi griji, în scurt timp!”. Atunci medicul se întoarce spre mine şi mă taie din priviri „trebuie să reveniţi la mine într-o lună să o reprogramez, să vedem cum a evoluat. Dar nu este bine, mergeţi jos la doamna doctor înapoi şi să îi dea tratament, dar totul stă în voinţă. Şi mai ales în regim alimentar. Medicamentele sunt degeaba! Nu e bine!”.
În fine, coborâm, intru la pediatrie unde, ca de obicei nu am de stat la cozi. Î dau dosarul (bla) şi se uită: „Da, exact ce am zis şi eu, gastroduodenită avansată… hmm… ulcer… da da da” (Da da da? F U Biatch!!! Nu mi-ai zis nimic! Mi-ai zis că sunt gravidă! Da, dintr-o dată ştiai. I see…). Se uită peste radiografie, peste întreaga indicaţie dată de doctor şi într-un final zice: „Te internezi de urgenţă să faci tratament cum trebuie. Scrie-i internarea!” Mie îmi cad măselele… basically… „Ai mai luat ceva până acum?” „Nu. Decât când aveam crize luam Omeran şi mă calmam” … „Păi trebuia să faci tratament. Da nu ai făcut un tratament d-ăla sănătos de 2 săptămâni, nu?” „Nu:-L”… „Gata cu sucurile, fast foodurile şi ce mai mâncaţi voi. Gata cu acidul şi…” (de aici am auzit numai „bla bla bla”… mda. Ştiam deja astea. Suspectam ulcerul deci m-am documentat. Am totuşi de un an problemele astea. Nu sunt de ieri. Şi mă străduiesc de multă vreme să renunţ la acid, la KFC :((, la Shaorma :((… dar ce viaţă e asta?? Mai bine să mor decât să mănânc salate, ciorbe şi alte porcării. Credeţi-mă pe cuvânt că aproape plâng de nervi). „Te duci jos la internări şi acum te internezi”. Ies eu de acolo şi îi zic tatei… El izbucneşte: „Cum să te internezi? Să te pună în pat cu un băiat? Doamne fereste! Nu stai în spital! Nu ai nimic! La ce îţi trebuie?” „Păi să îmi facă nush ce analize suplimentare şi să mă ţină pe tratament şi să încep regimul alimentar” „Nu faci nimic. Nu, zi-i că ai olimpiade” „Dar n-am” „Da cine a zis că trebuie să ai? Auzi, dar nu ziceai că te duci la Bucureşti weekendul ăsta. Ţi-ai luat şi biletul! Tu te ocupi de facultate, nu de spitale!” „Bună idee!”. Intru eu şi îi spun că nu pot că bla… se uită urât la mine şi zice: „Iei O(sincer nu ştiu ce a zis că sigur nu era Omeran) cu tine şi când te întorci te internezi. Neapărat!”. Grozav.
Am plecat cu tata spre maşină. Rar am sentimente de genul acesta dar acum chiar i-aş fi băgat o şosetă în gură să mai tacă o dată! Nu vreau să ţin regim cu zemuri. Nu am să mănânc ciorbe! Aia nu e mâncare de oameni ci de câini! Nu am să mănânc orez! Şi dacă vreţi ca toată viaţa să mi-o petrec astfel, sunt pregătită să mor. Ştiu că e imatur din partea mea, dar nu am de gând să îmi distrug eu metabolismul meu prost, să mă trezesc că mă îngraş, să salivez la sute de alimente şi să nu-mi permit să le mănânc fiindcă stomacul meu e cretin… şi multe altele. Dacă asta e viaţa pe care o am de trăit de aici înainte, sunt pregătită să mor chiar astăzi.

About Author

7 thoughts on “Doctori part 2

  1. Off… nasol bre. Acu logic ca ar trebui (chipurile) sa te iau cu sfaturi, sa mai tai fast-food-urile, sa mai mananci si ciorbe (unele is bune dar niciodata, niciuna, dimineata! :)) )… Dar n-o voi face…
    Si nici nu iti plang de mila – compatimirea nu ajuta uneori la nimic :/
    Totusi iti dau un sfat – poti sa treci pe salate si fructe (stii tu, fibre, vitamine, tot felul de nebunii bune la stomac… si nici nu ingrasa..) atata doar ca ar mai trebui sa astepti pana la vara, ca nu recomand nimanui tampeniile astea din hipermarket indesate cu ingrasaminte si chimicale :/
    Nu stiu… Logic, nimanui nu-i convine regim, orice motiv ar fi, dar nici nu trebuie sa ignori in totalitate ulcerul… sau ma rog – inceputul de…
    Adevarul e marea problema a doctorilor din romania, in proportie de 99% e ca habar n-au cum sa faca pacientul sa creada ca de fapt ei le vor binele… Dimpotriva – mereu dau impresia ca ei sunt smecheri si pacientul e prost – therefor, tre` sa ii asculte pe ei.. Asta e o mare greseala a sistemului, si nu numai medicinal. Si nu cred ca, oricate sute sau mii de copii si adolescenti le-ar calca pragul, ar trebui sa se poarte la fel cu toti. Puii mei, mi-am petrecut si eu juma de copilarie, daca nu trei sferturi, prin spitale, si am vazut ce interesant e sa te plimbe de la unu la altu` ca pe o oaie ratacita, fara sa dea 2 bani pe tine – cu exceptia faptului cand ii cunoaste personal pe parinti.. Ceea ce nu prea era cazul decat foarte rar.
    Nu mai zic nimic… Iti urez – poate nu 'insanatosire grabnica', dar o ameliorare cat mai buna si mai rapida a situatiei, in orice fel ar fi.
    Capu` sus!

    Ah – si cel mai bun sfat, sa nu uit: fuck the stress! Prin orice remedii posibile.. Stiu ca stii, dar iti repet – asta afecteaza anume boli si afectiuni mult mai mult decat shaorma..

  2. … da, am fost si eu mult internat prin spitale si fortat cu regimuri, pe cand eram mic. Deci nu prea aveam cum sa refuz atunci, insa nah… ce sa zic, nu stiu exact ce ai impotriva ciorbelor 😕 tre sa mananci odata ciorba pe care-o fac eu. Iti zice asta un baiat care mananca odata sau de doua ori pe zi din cauza pretentilor la mancare si lipsa poftei de mancare. E foarte misto 😀 … oricum, succes cu sanatatea. Mai bine te gandesti sa fii sanatoasa inainte de toate, pentru ca… mnah, poti sa-ti imaginezi cum ar fi sa avansezi in problema asta, si apoi sa te simti tot mai rau si intr-un final sa zici: Bine, am sa fac chestiile astea. Dar apoi e prea tarziu.

    Oricum, toata situatia e (FOARTE) tampita si… sincer, am trecut prin ce treci, si poate-o sa mai trec… da' nah. Inghiti in sec si mergi mai departe, fie ca vrei, sau nu… stii ca-i bine…

    Esti simpatica asa … imatura :))

  3. Nu tine de cine gateste ciorbele. Mama face niste ciorbe minunate, eu fac ciorbe bune… tine de fitzele mele si de faptul ca nu ma pot acomoda eu ideii. Mama mi-a promis ca nu va mai face ciorbe de legume… (pe la mine se mai tine si post din cand in cand, dar nu e cazul meu)… si imi va face numai pe baza de carne. Si atunci va fi ok. Acum nush. O sa ma descurc. Problema e ca nu este vorba de ceva de moment, ci de un regim pe care toata viata va trebui sa il tin.

  4. Gratiela ciorbele sunt bune… eu daca nu mananc ciorba o saptamana simt ca`mi lipseste ceva:D

    Tipa de la pediatrie ti`a zis ca esti gravida?:))

    Ce duda!:|

    O sa fie bine:*

  5. Teodora ,what's wrong with you kiddo?? si zici ca vrei sa urmezi medicina??!!??haa?
    de cand *ciorba e pentru caini??*hmmm
    exclus dimineata… normal .
    doar stress ul si piticii de 17 ani fac ravagii la burtica si la cap 🙂 . la 1.67 eram 50 kg. cu fluturasi cu tot !
    Elimina tot ce-i acidulat. PERIOD.
    KFG la voi n-ar ca side si orez?? in loc de cartofi prajiti? ( cartofii in orice stare sunt rai )
    un ajutor marcant este * psyllum fiber* pansament gastric ,cure.
    o sa-ti treaca daca VREI. si abia incepi facultatea …tztztz
    stiu ca nu-ti trebuie alta bla,bla, bla…. dar ma uimesti.
    hai , fa-te bine sa te mai citesc 🙂
    take care , kiddo !
    xoxoj.

Spune-mi, te rog, ce gândești despre acest subiect: