Scrisoare către tata – Franz Kafka: o lectură pentru suflet
În ultima vreme am tot fost întrebată ce mai citesc… iar asta m-a pus mult pe gânduri.
Recunosc că în haosul cotidian, într-o luptă continuă cu doi copii, serviciu, casă și cu satisfacerea propriilor nevoi existențiale, găsesc tot mai greu timp să mă ocup de lucrurile mărunte care îmi oferă satisfacție. Cum este și cazul lecturii. Mi-aș dori să pot citi mai mult. Îmi lipsește scrisul recreativ.
Se zice că sunt trei tipuri de consumatori de carte: cei cărora le place să cumpere cărți, cei cărora le place să colecționeze cărți și cei cărora le place să citească.
În ultima perioadă am început să mă regăsesc tot mai des în primele două categorii.
Așa că, pentru a „șterge rușinea”, am pus mâna pe cea mai „subțire” carte de pe raftul cu volume în așteptare:
Scrisoare către tata – lectură de două ore
Eu sunt unul din acei oameni norocoși care a avut mereu o relație bună cu ambii părinți. Mi-a dat Dumnezeu o familie tare frumoasă pentru care sunt recunoscătoare. Totuși, lucrez adesea cu persoane care sunt pline de răni sufletești datorate neînțelegerilor cu părinții.
Eu însămi sunt, acum, părinte… și încă unul destul de exigent. Așa că nu a fost de mirare că încă după prima pagină am simțit că înțeleg. Și că vreau să citesc mai mult.
În timp ce avansam în lectură îmi veneau în minte persoane cărora le-aș putea recomanda să își exploreze emoțiile prin vocea lui Kafka.
Despre ce este, de fapt, vorba?
Clasicul conflict: tată-fiu, care de multe ori se regăsește într-o formă identică în formula mamă-fiică.
Este vorba despre un adult, aflat în postura de copil, care ajunge să se confeseze tatălui, într-o manieră extrem de neutră, dar personală și de proactivă, eliberând tot ceea ce rămăsese blocat de ani buni în interior.
În font, această scrisoare terapeutică a avut, cu siguranță, rolul de a vindeca.
Un text asumat, o scriitură superbă, lejeră dar marcată de inteligență emoțională. Pe scurt: o lectură minunată.
O voce pe care vei vrea să o auzi
Mă tot gândesc să inserez fragmente din text. Dar nu știu unde m-aș putea opri.
Am să îți prezint, totuși, începutul… și dacă nu simți că te regăsești, atunci poate că nu este pentru tine.
Dar dacă și tu te regăsești în aceste vorbe, dacă simți că ți-a venit natural să te identifici, atunci trebuie să citești cartea:
Continuarea este de-a dreptul terapeutică. Aș recomanda oricui citește cartea să continue prin a scrie propria scrisoare către acel părinte cu care nu a avut neapărat cea mai bună relație.
Cred că acesta este un exercițiu potrivit oricărei vârste!
Cartea se găsește la Emag sau la Cărturești!
Te invit să îmi lași un mesaj în care să îmi spui ce alte cărți terapeutice ai mai citit de-a lungul timpului. Am devenit preocupată de astfel de lecturi.
Te îmbrățișez cu drag,
Grațiela.
About Author
Interesantă cartea, dar și exercițiul propus. Deși am o relație bună cu părinții mei, chiar aș fi curioasă ce aș scrie dacă mi-aș da frâu liber gândurilor.