Pe 9 aprilie, cu puțin timp înaintea Săptămânii Patimilor, Înaltpreasfințitul nostru Gherasim a obosit să mai lupte printre păcătoși, astfel că pe brânci, cu forța ultimelor metanii s-a retras în Grădina Domnului pentru mult așteptata odihnă veșnică. Acum, la ceva mai mult de 40 de zile, Sinodul a decis înscăunarea unui nou Arhiereu la Vâlcea: Varsanufie Prahoveanul. Tânăr cărturar, numit la o vârstă destul de fragedă pentru renumele și pretenția așteptărilor, despre care nu pot decât să sper că va face o echipă bună cu celălalt tânăr Episcop Vicar: Emilian Lovișteanul.
Nu vreau să scriu știri. Nu am să-mi pierd dreptul la opinie… așa că voi personaliza puțin ideea: mă pronunț. Nu pot spune că am avut vreo așteptare… sau vreo reacție în momentul numirii. Am ținut la ÎPS pentru blândețea pe care o avea în ochi, pentru zâmbetul senin și pentru că ne binecuvânta de fiecare dată corul. M-am obișnuit în atâția ani cu el… de aceea poate am avut o urmă de dezamăgire. A venit un bucureștean tânăr. Aveam așteptarea unor candidaturi ceva mai mature. E drept, am crescut duhovnicește cu arhierei vârstnici. Am citit povești cu bătrâni înțelepți, pelerini pe care mi-i imaginam smeriți, gârboviți, storși de energia rugăciunii continue. Isihaști… mi-am imaginat mereu că fruntea bisericii sunt sfinții bătrâni. Nici pe evangheliști nu mi-i pot imagina tineri. Nici măcar de vârsta a doua. Îi văd bătrâni. Și-mi palce așa.
În fine, s-a ales un tânăr. Coordonat la doctorat de ÎPS Irineu al Craiovei. Sper să existe o colaborare fructuoasă cu vâlcenii, pe linie socială, morală și mai ales spirituală. Astfel sper ca Dumnezeu să îi dea forță să fie corect, blând și iubit de cetățeni.
