Luna de miere… Atunci și Acum!
-Tati, hai repede, că nu mai pot să țin mult ciudățenia asta de mașină a timpului. Am setat-o pe august 1986 și face tare urât. A și pornit număratoarea inversă…
– Bine, hai să-ți arăt litoralul românesc: curat, aproape pustiu, din vara lui 1986. Pe vremea lui Ceaușescu nu prea aveai de ales. Dacă te săturai de mutrele părinților și de mofturile lor, te căsătoreai. Statul îți dădea serviciu și casă, iar tu te puneai pe făcut la copii, că avorturile erau interzise. Noi ne-am „născut” căsătoriți… adică nu prea mai știu cum eram înainte de 21 de ani. Am terminat armata în 1983. Tata m-a angajat repede la IEH ca lăcătuș mecanic, să nu cumva să trândăvesc în pat citind toată ziua. Acolo am cunoscut-o pe mami, frumoasă ca o actriță, obosită după două ture, ieșind din schimbul 3. I-am făcut o fotografie pe care și acum o port cu mine permanent. Am luat-o la plimbare și când am trecut pe lângă Primărie i-am zis: „Uite, aici se pricopsesc oamenii!” Chiar în momentul ăla a trecut pe acolo mama lui Adi, fostul meu coleg de bancă și am bravat întrebând-o dacă are să ne dea 30 de lei pentru timbre, că vrem să ne căsătorim. Mi-a dat râzând 50 de lei și două săptămâni mai târziu eram soț și soție. Pe atunci ori aveai capul pe umeri, ceea ce la mine ar fi fost imposibil vreodată, ori te căsătoreai ca la loterie. Eu am avut atâta noroc în dragoste, că n-am mai avut parte și de bani. Ne-am „ferit” și noi cât am putut vreo 3-4 luni, ca să nu zică „gurile rele” că am luat-o că a rămas gravidă și Gabi, primul copil ni s-a născut după ceva mai mult de un an, în septembrie 1985. N-am avut bani de lună de miere și nici vorbă de concediu vara, că eram proaspăt angajat și se făcuseră programările la începutul anului și oricum n-am fi avut loc pe tabelele cu bilete de concedii la mare, de cei cu „pile” la Partid și la Sindicat.
În vara următoare s-a produs o explozie la un reactor nuclear la Cernobâl și s-a dat alarmă de radiații. Litoralul a devenit pustiu: nici un străin în hotelurile de 3 stele, așa că am luat un sejur de două săptămâni aproape „moca” la Eforie Nord, Hotel Steaua de Mare. Inconștienți? Norocoși? Fericiți sigur!
-Hahaha. Arată foarte interesant. Dar deja mă gândesc cu groază că părinții mei au fost nevoiți să profite de un dezastru pentru a putea merge într-o vacanță. Stăteați să așteptați? Priorități? Partid? Acum este atât de simplu: intri online, chiar de pe telefonul pe care îl ai în buzunar, și cauți exact destinația pe care o vrei. Vezi oferte, prețuri, reduceri… și, în loc să te rogi să apară vreo explozie și să riști să te expui unor radiații prea puternice numai pentru puțin soare, te interesezi din start de Oferte Early Booking. Dar, te rog, arată-mi mai departe… mă întreb dacă această călătorie în timp îmi poate radia în vreo formă corpul fizic… deja mi-e groază.
-Uite, pe aici coboram la plajă. Dincolo, la români era gratis, dar aici în dreptul Hotelurilor de 3 stele pentru străini, din câte poți observa băiatul acela cu pantaloni evazați taie bilete de acces la mare. Hai să vorbim în franceză, să ne facem că nu îl înțelegem, ca să ne lase în pace…
A fost de departe cel mai frumos concediu petrecut vreodată, pentru că de acolo ne-am ales cu cea mai frumoasă amintire, nouă luni mai târziu: fratele tău Mihai. Probabil că atunci s-au colorat ochii lui în albastu intens, marin.
-Dumnezeule… Știam povestea, dar acum că simt aerul acesta încărcat… nu știu dacă să plâng sau să mă bucur. Dar știu sigur că vă compătimesc.
-În fiecare seară mergeam la Teatrul de Vară și-i ascultam în concerte, separate, pe Dan Spătaru, Stela Enache și Florin Bogardo și pe tânărul debutant Adrian Daminescu, o voce extraordinară, cântând piese în engleză de-ale lui Tom Jones și Engelbert Humperdink. Tot atunci am făcut și turul litoralului, cu tractorașul sau pe picioare, direct prin spumele mării rostogolite la țărm. Superb, mai puțin la trecerea dintre Eforie Sud și Eforie Nord, unde a trebuit să mergem pe creastă, pentru că jos plaja era a nudiștilor și un boșorog excitat ne-a întrebat dacă am plătit bilet.
De atunci nu ne-am mai permis nici un concediu la mare, până în 2003, când am fost împreună cu voi și atunci, îți aduci aminte, am stat claie peste grămadă toți 5 într-o cameră și plaja era ticsită de lume, că nici nu aveai unde să-ți așterni cearceaful și nu-ți permiteai nici un spectacol la Grădina de vară, ci te așezai, ca din întâmplare, pe lângă terasele unde cântau Doina Spătaru și Petre Geambașu și mirosea toată plaja a guvizi și hamsii, de-ți muta nasul și n-aveai nici o distracție în afară de orele de plajă, până te ustura pielea.
Vacanțele noastre erau toamna în extrasezon, când luam bilete de trimitere la Spitalul Călimănești, plăteam cazare de familie ca să fim singuri în cameră, făceam fizioterapie și cură de ape sulfuroase zilnic timp de 10 zile, ne plimbam seara pe malul Oltului până la Cozia, bucurându-ne de peisajul montan și de aerul curat, iar la sfârșit primeam un concediu medical și ne recuperam din banii de cazare, că mâncarea era gratuită, de spital.
-Horror. Adică, bine, sună foarte frumos, romantic și… să zicem ok pentru comunism. Hai să ne așezăm la terasa din față, să îți povestesc eu despre luna mea de miere… din 2019.
-Hai!
-Salut! Aș dori și eu o pina colada cu…
-O ce? Ne pare rău…
-Ai grijă, că deja ai atras prea multă atenție asupra ta. Nu uita că suntem în ‘86, nu în 2019.
Adu-ne, te rog, două Gabrinus. Astăzi este zi mare: beau bere la o terasă comunistă alături de fie-mea care nu doar că este născută, dar are și aproape 30 ani! Cine ar fi crezut?
Acum spune-mi povestea ta!
-Limbajul iubirii este universal. Dragostea, la fel de oarbă și de norocoasă ca a voastră, ne-a lovit și pe noi. Tineri (bine, nu chiar ca voi), visători și destul de prinși de viață, ne-am căsătorit. Nu după 2 săptămâni, ci după 2 ani. În tot acest timp am putut să planificăm atât nunta perfectă, cât și luna de miere perfectă. Știi, în vremurile noastre ai atât de multă libertate. Nu îi pasă partidului unde te duci, cum, cu cine și de ce. Nu trebuie să te programezi sau să te bați pe locuri cu cineva, pentru că agențiile de turism au atât de multe variante pentru tine. Trebuie doar să ai chef de vacanță. Și, pentru persoanele cu un buget redus există Oferte Early Booking unde poți obține până la 55% reducere din preț… și asta pentru un sejur pe un litoral din exterior. Nu doar în România.
Faptul că nu mai există granițe, că se poate circula liber și fără probleme în toată Europa doar pe baza buletinului este extraordinar. Vrei să pleci, te legi la șireturi și ai plecat. Atât e de simplu: Turcia, Spania, Italia? Dai cu cardul și totul este gata.
Dacă vrei un alt continent, de multe ori găsești chiar oferte mai bune, doar că îți trebuie pașaport și, uneori, viză. Nu mereu.
-Voi cum ați ales destinația lunii voastre de miere?
-Așa, că de asta vorbeam. Noi timp de 6 luni am oscilat între Tunisia, Croația (am vrut să mergem fix în Dubrovnik – unde s-a filmat ultimul sezon din Game of Thrones), Turcia, Grecia și Spania. Toate sunt destinații extraordinare, cu plaje line, palmieri, soare continuu și multă libertate. Nu mă imaginez stând la un hotel precum acestea de care v-ați bucurat voi. Și, după ce am întors toate opțiunile pe toate părțile, după ce ne-am săturat de fotografii, care mai de care mai spectaculoase… am decis să mergem… în Cipru!
-Parcă nu era pe listă…
-Exact! Am decis cu o lună înainte că vrem o vacanță în Cipru. Stăteam pe pat și mă uitam pe telefon când, de o dată, mi-a apărut o reclamă cu o nuntă în Limassol. Peisajul era atât de minunat încât am devenit curioasă. Nu mi-a luat decât vreo jumătate de oră de căutat că am și făcut un top 5 al hotelurilor pe care le-aș prefera. Ai opțiunea să alegi mijlocul de transport dorit… noi sigur că am ales avionul. Nici nu se punea problema. Și zborul durează mai puțin decât drumul de la Râmnicu Vâlcea la București! De asemenea, noi am vrut să avem neapărat piscină la hotel. În Cipru oricum nu prea există opțiune de cazare fără piscină, dar nu am vrut orice.
-Păi și plata…?
-Noi am plătit cash. Adică am achitat în avans doar biletele de avion, cu cardul, și apoi am plătit diferența. Dar de obicei prefer să fac toate tranzacțiile direct online. Nu risc să pierd banii, să stau cu griji sau să îi uit. Și uneori putem vorbi chiar și de plata în rate sau rambursare. Da chiar, tu ai ceva bani să plătești berile? Ca eu nu am decât carduri la mine…
-Lasă pe mine.
-Ok. Să revin. După ce în doar o oră am decis, am rezervat și am plătit biletele de avion, nu a mai fost nevoie decât să ne facem bagajele. Nu am luat mare lucru cu noi, că oricum găsești ABSOLUT orice vrei, la prețuri decente. Așa am reușit ca imediat după nuntă să și plecăm. A doua zi, nu doi ani și un copil mai târziu…
Ciprul ne-a primit cu brațele deschise: briza mediteranei este unică. Căldura ei blândă și primitoare, chiar și în iulie, te face să te îndrăgostești instant. Peisajele sunt magnifice. Dacă marea aceasta ți se pare frumoasă (și nu mă înțelege greșit, chiar este) atunci trebuie să vezi albastrul cerului Occidental. Niciodată pătat de roșul comunismului, niciodată gri. Doar albastul Voronețului poate concura cu frumusețea mării mediterane.
-Sună superb, dar… sigur ai doar frumusețe și atât. Fără Dan Spătaru și teatru de vară…
-Da, într-adevăr, pe Dan Spătaru, Dumnezeu să îl ierte, nu îl găsești. Dar teatrul de vară este nelipsit. Și ciprioții au vedetele lor. Există o varietate de activități la care poți participa atât pe plajă, cât și pe țărm: de la scuba diving, la snorkeling, parasailing, până la vizite la Templul Afroditei, degustări de vinuri și plimbări printre măslini… sau, dacă ești obosit și vrei să te relaxezi (cum a fost cazul nostru), nu te oprește nimeni din a înota continuu în piscină sau în mare, a te bronza la umbra unui palmier sau a juca darts în incinta localului. Pentru fiecare om, fiecare personalitate și fiecare buzunar… există câte o vacanță! În 2019 trebuie doar să vrei să pleci… și cât îți ia să deschizi telefonul, deja ai și rezervat!
…
-Nu vă fie cu deranj, am auzit tot ce ați povestit, și cred că ar fi un subiect incredibil pentru un roman SF. Chiar mi-au venit câteva idei despre cum ar putea arăta acel telefon mobil despre care povesteați. Dar vă recomand să nu mai povestiți lucruri de acest gen cât sunteți aici. Ne-ați putea crea probleme.
-Ce e zgomotul acesta puternic? Vreo replică a Cernobâlului?
-Nu fi naivă! Ne strigă prezentul să ne întoarcem, așa că ai face bine să te grăbești!
Privesc cu nostalgie la tinerețea părinților mei, la hotelurile cenușii, trupurile zvelte acoperite până la brâu de slip… și la plaja lipsită de viață. Nu pot să cred cum 33 ani și o luptă pentru libertate au dat culoare vacanțelor noastre. Să nu uităm… nicicând!
Poveștile sunt inspirate din realitate. Mulțumesc tatei pentru onoarea de a scrie acest articol împreună cu mine!
Sursa foto: Christiantour.ro, arhiva personală
Articol scris pentru SuperBlog 2019.
About Author
