Depersonalizare și Derealizare: atunci când simți că NU mai ești tu…

ma priv
Reading Time: 8 minutes

Depersonalizare: Nu este ușor să te simți mereu izolat, speriat și convins că nu vei avea niciodată o viață normală…

Tuturor ni se poate întâmpla să simțim măcar o dată în viață aceste emoții negative. Și e normal. Totuși, sunt oameni care trăiesc permanent în această traumă.

Aproximativ 2% din populația globului suferă de tulburare de depersonalizare pe tot parcursul vieții, în timp ce până la 50% din adulți pot trăi cel puțin un astfel de episod (conform theguardian.com).

Ce este Tulburarea de Depersonalizare?

Tulburările de depersonalizare și derealizare fac parte din categoria tulburărilor disociative și ocupă un loc important în psihopatologie.

Depersonalizarea presupune existența (recurentă) unei senzații de deconectare față de minte și corp. Cu alte cuvinte, pacientul pierde contactul cu realitatea pentru câteva clipe, timp în care se simte de parcă s-ar putea observa din exteriorul corpului.

depersonalizare
Sursa foto: byronclinic.com

Derealizarea, pe de altă parte, reprezintă acea senzație că lucrurile din jur nu sunt reale.

Deci, dacă în depersonalizare ai senzația că te privești din exterior, în derealizare este greu să accepți realitatea.

Uneori când suntem foarte obosiți avem tendința de a trăi astfel de pseudoexperiențe. Totuși, dacă senzațiile de depersonalizare continuă să își facă simțită prezența în viața ta, atunci ai nevoie de ajutor specializat.

Care sunt principalele semne și simptome ale tulburării de depersonalizare?

Cei ce suferă de acest „fenomen” spun că resimt un sentiment robotic, de răceală emoțională și sufocare.

De aici ajung să nu își recunoască imaginea în oglindă sau să nu mai simtă anumite părți ale corpului.

Depersonalizarea prin ochii Luizei

Am lucrat cu o adolescentă de 17 ani, Luiza, care a fost diagnosticată cu tulburare de depersonalizare după câteva episoade mai ciudate. Era un copil aparent normal. O fată care în exterior părea veselă și fericită, dar care ascundea multe frici și neliniști interioare. Printre altele este și o persoană hipersensibilă, deci era oarecum normală emotivitatea sa ridicată.

Totuși, după mai multe „lovituri” pe care a simțit că le primește din partea societății, a ajuns să se simtă cu totul ruptă de mediul înconjuror. Picase într-o depresie foarte puternică, pe care, în schimb, nu o exprima. Îi era frică să ceară ajutorul.

Într-o zi, privindu-se în oglindă, a realizat că nu se mai recunoaște. Se privea dar nu era ea. Avea impresia că ochii nu sunt ai ei, că oglinda o urăște… sau chiar că îi vorbește.

depersonalizare, oglinda, ura
Sursa foto: devinantart.com

Mai mult, când se punea în pat, era convinsă că trăiește „out of body experiences”. Nu mai simțea că aparține corpului ei.

Avea impresia cumva că mintea (creierul) îi intrase într-o stare de detașare… tocmai pentru a nu-și mai face rău.

Toată această depersonalizare a durat câteva luni… până când a decis să vorbească cu cineva.

Interpretarea socială a depersonalizării

Prima persoană cu care Luiza a decis să discute a fost mama ei.

Posedată

Reacția ei a fost de a o duce la o Mănăstire să i se facă o exorcizare. În viziunea ei Luiza era blestemată sau condusă de un duh rău.

Experiențele spirituale au ajutat-o, dar nu într-atât încât și-ar fi dorit.

Fiind departe de fricile ei, de lume și de tot, s-a simțit mai în siguranță. Dar cum a reintrat în societate, simptomele și-au refăcut apariția.

Așa a decis să vorbească cu diriginta, de care era foarte apropiată.

Drogată

Luiza fumase iarbă cu ceva timp înainte de apariția simptomelor, în cadrul unui eveniment social. Ea era, oricum, fumătoare (cam un pachet pe săptămână).

Așa că diriginta s-a speriat și i-a spus că acel „cui” pe care îl împărțise cu alți 6-7 oameni îi distrusese mintea. Astfel i-a recomandat să meargă la psihiatrie pentru detoxifiere.

Anxietate

Primul diagnostic pe care l-a primit a fost de tulburare anxios-fobică. A urmat un tratament pentru anxietate care a dus-o într-o stare mult mai rea. Deja episoadele i se întețeau.

Deja era sigură că nimic în jurul ei nu este real. Nu mai știa dacă vorbește în gând sau cu voce tare. Era sigură că și-a pierdut mințile.

Cele mai comune semne și simptome ale depersonalizării

Vom reveni asupra Luizei ceva mai târziu.

Deocamdată am vrut să vezi unde poate duce lipsa de informare… și să vezi cum descrie o persoană experiența sa.

Până una alta, specialiștii menționează că simptomatologia acestei tulburări cuprinde:

  • Amorțirea simțurilor sau a răspunsurilor la lumea din jur;
  • Senzația că persoana este un robot, că ar trăi ca într-un vis;
  • Senzația de pierdere a controlului asupra acțiunilor;
  • Conștientizarea faptului că totul este doar o senzație și NU o realitate în sine;
  • Percepția distorsionată a corpului, vieții, existenței;
  • Detașarea de realitate.

Când sau cum apare depersonalizarea – cauze și factori de risc

Cele mai multe surse indică faptul că la baza apariției acestei tulburări se află anumiți factori biologici și de mediu.

Tulburarea de depersonalizare apare, cel mai adesea, în urma unei traume puternice sau a unui stres prelungit. Din acest motiv este, nu de puține ori, asociată cu afecțiuni precum anxietatea, depresia sau chiar, în cazuri extrem de nefericite, schizofrenia.

Alte surse indică faptul că depersonalizarea poate fi pusă pe seama unui dezechilibru chimic al neurotransmițătorilor.

Acestea fiind spuse, stresul și schimbarea bio-chimiei creierului (lucru ce poate fi pus și pe seama consumului de alcool, stupediante, tutun sau droguri, în funcție de sensibilitatea fiecăruia), pot duce la depersonalizare.

De asemenea, studiile indică faptul că un copil abuzat este mai predispus decât ceilalți la a dezvolta o tulburare de depersonalizare la maturitate!

Cine pune diagnosticul de tulburare de depersonalizare?

Diagnosticul de tulburare de depersonalizare va fi pus de către medicul psihiatru. Cu toate acestea este important să existe o comunicare cât mai bună și mai deschisă între cele două părți.

Astfel, dacă suspectezi că suferi de această tulburare, e bine să fii deschis și să nu ascunzi nimic.

Medicul va urmări:

  • ca simptomele să nu fie date de existența unei afecțiuni neurologice (de tip epilepsie);
  • existența unei afecțiuni psihiatrice, depresii;
  • când au apărut simptomele și cât de des se repetă;
  • cât de severe sunt aceste simptome;
  • ce factori de mediu duc la ameliorarea/agravarea simptomelor;
  • dacă a existat un istoric de abuz de droguri sau alcool.

Pentru a fi cu adevărat diagnosticat este important să îndeplinești criteriile din manualul DSM-V, utilizat de medicii psihiatri pentru diagnosticul tulburărilor psihice.

Care este tratamentul pentru depersonalizare?

Luiza s-a simțit bine cât a fost în mediul spiritual. În Mănăstire.

Totuși, când a revenit la viața ei de zi cu zi, simptomele s-au întors și ele.

Liniștea, ruperea de realitate + amestecul de senzații (tămâie, busuioc) despre care se știe că au un efect extrem de benefic asupra creierului (recomand să citești și: Aromaterapia: Top 15 uleiuri esentiale pentru persoanele hipersensibile + depresie si anxietate) au ajutat.

Totuși, pe termen lung, ca în cazul oricărei tulburări de personalitate, este necesară terapia:

Ce este important de reținut e faptul că NU EXISTĂ SOLUȚII UNIVERSALE. Fiecare pacient reacționează diferit la diverse metode. Din acest motiv se recomandă mai multe tipuri de tratament:

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos în cazul depersonalizării este prescris de un psihiatru.

Totuși, problema este că medicamentele pentru depersonalizare sunt menite să atace doar simptomele, nu și boala. În plus, ele sunt, în mare, anxiolitice… motiv pentru care nu funcționează la toată lumea.

Luiza este un exemplu.

Tratamentul medicamentos este necesar doar în cazurile mai severe ce sunt însoțite de atacuri foarte agresive de anxietate:

Tratament psihodinamic

Acest tip de tratament are la bază inducerea sentimentelor puternice din trecut. Astfel se urmărește trecerea peste anumite amintiri neplăcute și tulburătoare:

Totuși, este foarte important ca acest tip de tratament să fie realizat sub îndrumarea cuiva care știe să controleze situația. Mai mult, ca pacient vei vrea să te simți în siguranță… mai ales că anumite emoții care ies la suprafață pot fi extrem de agresive.

Luiza a încercat acest tip de tratament prima dată la Biserică. Prin spovedanie. A ajutat, dar a fost prea puțin.

Apoi a căutat ajutorul în terapii alternative: energetice. În acest punct a simțit că totul se agravează.

Și asta pentru că NU TREBUIE SĂ NE JUCĂM CU ENERGIILE… pentru că ne putem „curenta”.

Prin terapie, în schimb, a reușit să scoată la suprafață ceea ce o ținuse blocată atât de mult timp.

Tratament cognitiv

În cadrul tratamentului cognitiv pentru depersonalizare se urmărește schimbarea modului în care pacientul răspunde la anumiți stimuli generatori de stres și anxietate.

Tocmai pentru că în depersonalizare apar simptome de pierdere a controlului și de frică inexplicabilă, tratamentul cognitiv are rolul de a modifica reacția pacientului în astfel de situații.

Depersonalizarea își va schimba, astfel, forma de manifestare.

Recomand să citești și: „Am dreptate!” Cum funcționează creierul…

Terapia familială

În foarte multe situații pacienții au nevoie de sprijinul familiei. Uneori este posibil, alterori nu.

Totuși, studiile au demonstrat că persoanele care au avut parte de suportul familiei și de iubirea necondiționată a acesteia, s-au recuperat mult mai ușor.

Psihologul va aduce laolaltă întreaga familie și o va face parte din recuperare.

Luiza a fost un astfel de caz fericit. Având o relație foarte apropiată atât cu părinții cât și cu sora ei mai mare, a reușit să aibă susținere atât în cadrul ședințelor de terapie, cât și în afara lor.

Familia a înțeles că reprezintă un zid important de sprijin pentru ea. Și și-a asumat acest rol.

E benefic să ai lângă tine oameni care să te înțeleagă, să nu te judece și să știe cum să reacționeze atunci când ai un episod neplăcut:

Terapia prin artă

O altă formă de terapie care se dovedește a fi extrem de eficientă în cazul tulburării de depersonalizare este terapia prin artă.

Era deja clienta mea când i-am sugerat această formă de manifestare.

Îmi amintesc și acum de rezerva ei. A fost extrem de reticentă, justificând că nu are talent.

Dar frumusețea procesului este că nu ai nevoie de talent. Tot ce trebuie să faci este să îți dai voie.

Citește și: 30 Hobby-uri creative pentru a te relaxa după o zi stresantă la lucru

Un hobby creativ (și mai ales manifestarea emoțiilor prin artă) are rolul de a conecta latura fizică (prin mișcarea mâinilor) de cea psihică.

Așa Luiza a început să picteze. Pictura a ajutat-o să se elibereze de stres, să comunice iubirea și să fie liniștită. Își făcuse un program în care să picteze pe pânză.

Apoi a descoperit pictura pe numere, care a ajutat-o să își crească încrederea în sine, cu atât mai mult cu cât rezultatele o șocau. Nu i-a venit să creadă că se poate relaxa și poate realiza niște opere atât de minunate.

Hipnoza, autohipnoza, meditația

Hipnoza, autohipnoza și meditația sunt metode care se apropie foarte mult de tratamentul psihodinamic și cognitiv. Personal sunt foarte mare fan al acestor modalități alternative de recunoaștere și redefinire.

Multă lume are credințe total eronate despre aceste tehnici de tratament. Dar am scris mai multe în materialul meu: Meditația ghidată – ce este, care sunt beneficiile ei și cum încep.

Uite câteva meditații care te pot ajuta:

Ce faci după ce te-ai vindecat de această tulburare de depersonalizare?

Indiferent de modul în care ai scăpat, trebuie să fii conștient că această labilitate a fost instaurată. Dar partea bună este că odată ce ai trecut peste, ai învățat cum să îi faci față.

Deja ești un învingător. Deja ești bine. Ești pe un drum bătătorit.

De aici este cel mai bine să înveți să trăiești conștient. Să ai grijă de viața ta și să te consideri o prioritate.

Cel mai adesea după un astfel de moment este bine să înepi să te concentrezi pe tine! Să îți oferi valoare și să ai grijă mai mare de emoțiile tale.

Eu, personal, îți recomand să apeși pe clopoțelul de jos pentru a primi notificări atunci când mai postez câte un material nou. Îți ofer informații care te pot ajuta să fii bine, să te conectezi la tine și să trăiești conștient!

De asemenea, te invit să te abonezi la canalul meu de Youtube pentru mai multe resurse!

Te îmbrățișez cu drag,

Grațiela

About Author

9 thoughts on “Depersonalizare și Derealizare: atunci când simți că NU mai ești tu…

  1. Ca de obicei, am citit un articol foarte interesant si util. Sunt pasionata de psihologie si imi face placere sa citesc astfel de informatii. Ma bucur pentru Luiza ca a invins „boala”!

Spune-mi, te rog, ce gândești despre acest subiect: